Richard Willstätter: Premiul Nobel pentru Chimie 1915

Richard Martin Willstätter a primit Premiul Nobel pentru Chimie în 1915, pentru cercetările sale asupra pigmenţilor plantelor, în special a ­clorofilei.

Richard Martin Willstätter s-a născut în Baden, în august 1872. Primii ani de şcoală i-a urmat în localitatea natală, apoi s-a mutat la Şcoala Tehnică din Nüremberg. La vârsta de 18 ani a început să urmeze cursurile ştiinţifice ale Universităţii din Munich. A intrat la departamentul de chimie, unde a învăţat de la marele profesor Adolf von Baeyer. Iniţial venit ca student, Willstätter nu a mai părăsit universitatea timp de 15 ani. În 1896 a devenit lector, apoi i-a luat locul lui J. Thiele ca profesor extraordinar.

SCHIMBARE. Din cauza condiţiilor limitate oferite de ­laboratorul Universităţii din München, Willstätter a acceptat postul de profesor oferit de Colegiul Tehnic Federal din Zürich, în vara anului 1905.

A petrecut şapte ani în Elveţia, în care a realizat cele mai de seamă cercetări din cariera sa. În 1912 s-a întors în Germania, pentru a-şi continua cercetările într-un laborator al Institutului de Chimie din Berlin şi pentru a prelua ­postul de profesor la ­universitatea din oraş.

SFÂRŞIT. Ca gest împotriva antisemitismului în plină ­expansiune, Richard Willstätter s-a retras din cercetare, punând astfel punct întregii sale cariere ştiinţifice. Nu a fost înduplecat nici de rugăminţile ministerului, nici de cele ale studenţilor săi.

Citește pe Antena3.ro

Blocaj la negocierile pentru Guvern. Surse: Nu s-au înțeles pe împărțirea ministerelor

De la vârsta de 53 de ani, Richard Willstätter s-a retras din viaţa publică. În 1938 a fugit de Gestapo şi s-a stabilit în Elveţia unde, în ultimii trei ani ai vieţii, şi-a scris biografia. A murit la vârsta de 70 de ani la Muroalto, Elveţia, în urma unui atac de cord.

Clorofila

Richard Martin Willstätter a primit Premiul Nobel pentru Chimie în 1915, pentru cercetările sale asupra pigmenţilor plantelor, în special a ­clorofilei. La începutul carierei ştiinţifice, Willstätter a studiat structura şi sinteza alcaloizilor din plante, ca atropina şi cocaina. Din 1905 a urmat o perioadă de cercetări la Zürich, în Elveţia. De la revenirea sa în Germania, în 1912, în decursul a doi ani, până la izbucnirea primului război mondial, a reuşit să-şi finalizeze, alături de o echipă de cercetători, studiile asupra clorofilei.

În paralel cu acestea şi-a finalizat lucrările pe tema hemoglobinei şi a ­coloranţilor din fructe şi flori. Investigaţiile sale privind fotosinteza, natura şi activitatea enzimelor sunt ­precursoarele biochimiei de astăzi. Metoda, foarte dezvoltată atunci, de concentrare a enzimelor prin absorbţie, nu făcea posibilă obţinerea de enzime cristalizate, aşa că Willstätter a început să studieze agenţii de absorbţie şi hidroxizii metalici şi a reuşit prima ­sinteză a ciclo-octetrainei şi şi-a ­continuat cercetările prin comparaţie cu benzenul. Din păcate, constrâns de situaţia politică de la acea vreme, ­Willstätter şi-a încheiat cariera ştiinţifică prea devreme, refuzând să se mai implice în vreun fel în cercetare.

CV

Data naşterii:13 august 1872

Locul naşterii:Karlsruhe, Baden, Germania

Carieră:

1896 – devine lector la departamentul de chimie al Universităţii din München;

1902 – devine Profesor Extraordinar al aceluiaşi departament;

1905 – primeşte postul de profesor la Colegiul Tehnic Federal din Zurich, Elveţia;

1912 – se întoarce în Germania;

1915 – este laureat al Premiului Nobel pentru Chimie;

1924 – şi-a anunţat renunţarea la cariera ştiinţifică, prezentându-şi demisia;

3 august 1942 – moare la ­Muroalto, lângă Locarno, Elveţia.

Clorofila (din greacă – cloros = verde) este un pigment de culoa­re verde, esen­ţial în procesul de fo­to­sin­teză, prin intermediul acesteia având loc transformarea ener­giei luminoase în ener­­­gie pentru plante.