Robert Bárány

Născut în casa unui fermier, Robert a fost cel mai mare dintre cei şase copii ai familiei Bárány. A căpătat înclinaţie spre viaţa ştiinţifică de la bunicul său din partea mamei, un cunoscut cer­ce­tător din Praga.

Premiul Nobel pentru Medicină 1914

Născut în casa unui fermier, Robert a fost cel mai mare dintre cei şase copii ai familiei Bárány. A căpătat înclinaţie spre viaţa ştiinţifică de la bunicul său din partea mamei, un cunoscut cer­ce­tător din Praga. În copi­lărie, Robert Bárány a contactat o tuberculoză osoasă, care i-a cauzat înţepenirea permanentă a încheieturilor. Par­tea bună este că s-a fol­osit de aceas­tă boală pentru a-şi aprofunda interesul pentru medici­nă şi n-a constituit nicidecum un im­pediment pentru practicarea jo­curilor de tenis şi a alpinismului, de care a fost pasio­nat întreaga sa viaţă.

EXCELARE. Încă din clasele mici, Robert s-a evidenţiat prin dragostea sa pentru învăţătură. Întotdeauna se afla printre cei mai buni elevi din an, iar acest obicei nu s-a schimbat nici în perioada studiilor la Universitatea din Viena. Considerând că nu ştie suficient, Bárány a plecat în 1900, după absolvirea facultăţii, la Frankfurt pe Main, pentru a participa la cursu­rile profesorului C. von Noorden. După un an, devenind foarte interesat de problemele neurologice, şi-a început studiile la clinica neuropsihiatrică din Freiburg.

VREMURI GRELE. La începutul primului război mondial a fost înrolat în armata austriacă ca membru al corpurilor medicale. Trata în special soldaţii cu răni în zona craniană, continuându-şi astfel studiile în domeniul neurologiei, asupra corelaţiei aparatului vestibular cu cerebelul şi aparatul muscular. În momentul anunţării câştigătorilor Premiului Nobel, Robert Bárány era prizonier de război într-o tabără rusească. Numai intervenţia prinţului Carl al Suediei, din partea Crucii Roşii, a reuşit să-l elibereze din tabăra prizonierilor în 1916, an în care a primit şi Premiul Nobel din mâinile regelui Suediei.

Citește pe Antena3.ro

Ce locuri poți să vizitezi în Maramureș dacă mergi de Crăciun sau Revelion în 2024. Cele mai frumoase obiective turistice iarna

Aparatul vestibular

Robert Bárány a primit în 1914 premiul Nobel pentru Medicină sau fiziologie, pentru “munca sa asupra fiziologiei şi patologiei aparatului vestibular”. În unul din experimentele sale a introdus fluid în urechea internă a unui pacient pentru a-i potoli ameţeala. Pacientul a prezentat vertij şi nistagmus (mişcări involuntare ale ochilor) la injectarea unui fluid prea rece. În consecinţă, Bárány a încălzit lichidul şi pacientul a prezentat din nou nistagmus, dar în direcţia opusă. Astfel, Bárány a teoretizat că endolimfa (fluidul conţinut în labirintul membranos al urechii interne) scade la rece şi se ridică la căldură, şi astfel, direcţia de curgere a endolimfei asigură semnalul proprio­ceptiv pentru organul vestibular. Şi-a urmat observaţiile cu o serie de experimente asupra a ceea ce a numit reacţie calorică. Rezultatele experimentelor sale au făcut posibil tratamentul chirurgical al bolilor organului vestibular. Bárány a investigat şi alte aspecte ale menţinerii echilibrului, inclusiv funcţiile cerebelului.

CV

Data naşterii - 12 aprilie 1876

Locul naşterii - Viena, Austria carieră

1900 – îşi încheie studiile de medicină la Universitatea din Viena, după care urmează cursurile profesorului C. von Noorden la Frankfurt pe Main;

1903 – acceptă postul de demonstrator la Clinica Ontologică din Viena;

1914 – este laureat al Premiului Nobel pentru Medicină sau Fiziologie, pe care l-a ridicat abia în 1916;

8 apilie 1936 – încetează din viaţă la Uppsala, în Suedia.