Biochimistul american Elmer V. McCollum a descoperit, în anii 1915 şi 1916, vitamina B. În perioada următoare, cercetătorii au arătat că acest factor-accesor este,de fapt, un complex de vitamine.
Biochimistul american Elmer V. McCollum a descoperit, în anii 1915 şi 1916, vitamina B. În perioada următoare, cercetătorii au arătat că acest factor-accesor este,de fapt, un complex de vitamine.
Vorbim în cele ce urmează despre vitaminele B1 (tiamină), B2
(riboflavină), B3 (niacină), B5 (acid pantotenic), B6 (cu trei forme principale
– piridoxină, pridoxal şi piridoxamină), B7 (biotină), B9 (acid folic) şi B12
(cianocobalamină). Complexul cuprinde şi alte substanţe care nu sînt însă
vitamine necesare omului.
Tiamina a fost descoperită de japonezul Umetaro Suzuki, în anul 1910, în timpul unor cercetări asupra orezului şi a proprietăţii acestuia de a vindeca o boală a secolului trecut – beri-beri (boală a sistemului nervos, cauzată de lipsa vitaminei B1). Este solubilă în apă şi insolubilă în alcool, ajută la dezvoltarea celulelor creierului, iar duşmanul său numărul unu este alcoolul.
SĂNĂTATE. Riboflavina – sau vitamina B2 stimulează creşterea organismelor
tinere şi are un rol deosebit, alături de “surata” ei vitamina A, în procesul
vederii. Cercetătorii caută în prezent să identifice relaţia dintre vitamina
B2, radiaţiile cu lungime de undă scurtă şi radiaţiile cu lungime de undă lungă.
Pentru proprietăţile sale de luptă împotriva anemiilor, a afecţiunilor pielii,
a cirozelor, a cataractei şi a unor afecţiuni digestive, riboflavina este
recomandată în dieta omului, ea regăsindu-se în ciuperci, brînză, drojdie, griş,
dar şi în alimente precum lactatele, carnea, organele, ouăle, sparanghelul. Între
simptomele deficienţei de vitamină B2 reamintim buzele crăpate, durerile de gît,
pielea uscată şi inflamaţii ale limbii.
Niacina mai poartă denumirea de vitamina PP (prevenitoare de pelagră). Prezenţa ei în organism (15-18 miligrame pe zi pentru un adult) poate preveni sau vindeca dermatitele, creşterea colesterolului, durerile de cap şi depresiile sau bolile psihice slabe. Vitamina B3 se regăseşte în organe, în ouă, sparanghel, nuci, peşte şi broccoli.
Cea mai răspîndită vitamină din clasa B este acidul pantotenic, prezent în majoritatea alimentelor. Vitamina B5 luptă cu alergiile, dermatitele, alopecia (pierderea părului) şi dereglările minore ale sistemului nervos. Pentru a evita apariţia acestor neplăceri, este recomandat cu precădere consumul de ouă, nuci şi fructe.
B6. Pentru
reglarea nivelelor de sodiu şi potasiu din organism, precum şi pentru creşterea
şi dezvoltarea globulelor roşii din sînge se foloseşte vitamina B6. Cele trei
forme ale ei – piridoxina, piridoxalul şi pirdoxamina – sînt transformate, la
nivelul ficatului, într-un co-factor prezent într-o serie de reacţii ale
metabolismului aminoacizilor. Cercetătorii spun că această vitamină îi ajută pe
copiii cu deficienţe de atenţie să înveţe mai bine. Ea contribuie totodată la
prevenirea mătreţii, a eczemelor şi a psoriazisului, dar şi la normalizarea
schimbărilor hormonale la femei şi la sistemul imunitar. Pentru a preveni
anemia, anumite afecţiuni ale creierului, infarcturile, diferite probleme ale
pielii şi durerile din zona cavităţii bucale, se recomandă alimentaţie bogată în
carne de pasăre, ficat, peşte, fasole verde, salată, germeni de grîu, drojdie şi
banane. Descoperită în anii 30, vitamina a primit iniţial denumirea de
piridoxină. Ulterior, s-a arătat că piridoxina era doar o formă a vitaminei B6,
pe lîngă piridoxal şi piridoxamină.
VITALITATE. Despre
vitamina B7, cunoscută sub numele de biotină sau vitamina H, se ştie că poate
preveni apariţia unor stări de ameţeală, de oboseală, durerile de cap, inflamaţia cavităţii bucale, precum şi durerile musculare.
Alimentele bogate în vitamina B7 sînt ficatul, laptele, ouăle, caşcavalul, peştele.
Complexul B de vitamine cuprinde şi acidul folic, recomandat
în anemii, scăderi în greutate, diaree şi chiar cancer. El se regăseşte în
fasole, mazăre, salată, linte, spanac, cereale, pîine, făină, alune, portocale,
banane şi broccoli, dar şi în ficat lapte şi drojdie.
Beţişoare parfumate, dar cancerigene
Un studiu realizat pe un eşantion de peste 61.000 de etnici chinezi care locuiesc în Singapore a relevat faptul că mirosul emanat de beţişoarele parfumate poate dăuna sănătăţii umane. Cercetătorii afirmă că inhalarea în exces a acestor miresme prezintă riscul apariţiei cancerului la sistemul respirator. În urma studiului efectuat timp de 12 ani s-a arătat că există o legătură între folosirea abundentă a beţişoarelor parfumate şi tipurile de cancer respiratorii, informează Reuters, citînd din revista de specialitate Cancer. Echipa de cercetători condusă de doctorul Jeppe T. Friborg de la un institut de specialitate din Copenhaga a studiat evoluţia a 61.320 de chinezi singaporeeni fără urme de cancer. Dintre aceştia, 325 au dezvoltat cancer la tubul respirator superior (nazal, oral sau la nivelul gîtului) şi 821 – cancer la plămîni.
Costumul minune
Un soldat paralizat de la brîu în jos timp de 20 de ani are acum ocazia să meargă din nou. Bucuria i-a fost făcută de compania israeliană Argo Medical Technologies, care a pus la dispoziţia lui Radi Kaiof un costum special. Mecanismul denumit ReWalk a fost conceput de Amit Goffer şi arată ca un fel de schelet extern, ca de crustaceu, combinat cu un costum asemănător celui folosit de Iron Man, scrie Reuters. Radi se poate deplasa, urca scările şi ridica în picioare cu ajutorul unor suporturi mecanizate pentru picioare, al unor senzori şi al unui dispozitiv ce conţine un sistem computerizat de control şi cîteva baterii reîncărcabile.
86 de miliarde $ antitabac
Californienii au reuşit să economisească 86 de miliarde de dolari în timpul programului de renunţare la fumat. Campania – una dintre cele mai mari din Statele Unite – se axează pe controlul pe care adulţii îl au asupra obiceiului de a fuma. Programul a fost promovat destul de agresiv, scrie presa de peste Ocean, cu ajutorul unei campanii mass-media şi al unor schimbări efectuate la nivel politic în acest stat american.
Cancerul şi depresia
Universitatea din Edinburgh a elaborat un studiu amplu despre o nouă abordare a pacienţilor diagnosticaţi cu diferite tipuri de cancer şi care suferă de depresie. Au fost trataţi de depresie 200 de pacienţi suferinzi de cancer, a căror vîrstă medie era de 56,6 ani şi cărora medicii le dăduseră de trăit cel puţin şase luni. Timp de trei luni, pacienţii au urmat întocmai sfaturile profesorului Michael Sharpe, incluse în manualul “Îngrijirea în caz de depresie pentru persoanele care suferă de cancer”. La finalul celor trei luni s-a înregistrat o scădere substanţială a pacienţilor care sufereau de cancer – în timpul tratamentului pacienţii au fost învăţaţi în ce contexte se iau antidepresivele, cum trebuie să fii activ deşi eşti bolnav şi cum poţi să-ţi controlezi boala.
Un compus
O altă componentă a compexului B se numeşte cianocobalamina, un compus care conţine cobalt şi care joacă rol de coenzimă în diferite procese metabolice. Este utilizată cu precădere în tratamentul anemiei, în afecţiuni ale inimii şi în depresii. Se regăseşte în ficat, peşte, caşcaval, ouă şi lapte.