x close
Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri! Nu, multumesc Accept
Jurnalul.ro Tech Ştiinţă Savoarea naturii

Savoarea naturii

de Atena Groza    |    04 Oct 2008   •   00:00

Una dintre atracţiile majore ale parcurilor naturale din Austria o constituie frumuseţea peisajelor. Şarmul acestora este acelaşi de milenii, deoarece oamenii locurilor continuă să îşi facă şi azi munca la fel ca la începuturi, în mod tradiţional, aproape ancestral, aşa cum o făceau bunicii şi străbunicii lor. Şi casele lor respectă linia arhitectonică tradiţională.



Una dintre atracţiile majore ale parcurilor naturale din Austria o constituie frumuseţea peisajelor. Şarmul acestora este acelaşi de milenii, deoarece oamenii locurilor continuă să îşi facă şi azi munca la fel ca la începuturi, în mod tradiţional, aproape ancestral, aşa cum o făceau bunicii şi străbunicii lor. Şi casele lor respectă linia arhitectonică tradiţională.

Niciuna dintre aceste case tradiţionale nu strică armonia. Sunt atât de liniştite, cuminţi şi pline de flori, cu mese îmbelşugate şi miresme îmbietoare, că ai impresia că te-ai întors în timp, într-o perioadă arhaică atemporală, din care nu te-ai mai vrea dus măcar o vreme...

Pentru a păstra însă în acest zbuciumat secol al XXI-lea mirajul poveştilor şi peisajele dătătoare de viaţă, fără a aduce prejudicii oamenilor locului, autorităţile austriece responsabile cu managementul parcurilor naturale au încercat şi au reuşit să găsească o soluţie care să permită dezvoltarea durabilă a comunităţilor din aceste zone. Astfel, pentru a încuraja utilizarea mijloacelor şi a metodelor tradiţionale de producţie, şi-au propus să ajute comunităţile locale din parcurile naturale să îşi valorifice produsele la preţuri care să le permită menţinerea producerii lor în acest stil, adică la preţuri care să le asigure un profit egal sau chiar mai mare cu cel ce ar fi putut fi realizat prin practicarea unei agriculturi intensive. În schimb, acestea vor asigura protecţia patrimoniului natural, cultural şi arhitectural al zonei. În plus, parcurile naturale pot asigura o promovare unitară excelentă a produselor alimentare, învăluindu-le în mantia fermecătoare a unor produse de calitate şi sănătoase.

SCURTĂ DESCRIERE A PROIECTULUI. În momentul de faţă, 13 parcuri naturale din diverse regiuni – împreună cu Asociaţia Parcurilor Naturale din Austria – au gândit un proiect comun pentru a pune în valoare specialităţile culinare din aceste zone. Acestea au cumpărat de la fermieri produsele tradiţionale şi le asigură vânzarea sub egida parcurilor, asigurând şi promovarea corespunzătoare a acestora, printr-un marketing şi o publicitate adecvată şi profesionistă, pe care micii fermieri nu şi le puteau permite. Asociaţia Parcurilor Naturale a creat şi pachete speciale cu diverse cadouri pentru Crăciun, care includ numai produse traţionale realizate de fermierii şi micii meşteşugari din satele incluse în aceste parcuri. Promovarea acestora s-a făcut prin reclame în diverse ziare şi reviste, prin pliante şi pe pagina de web a asociaţiei. Pachetele respective pot fi comandate în mai multe moduri şi sunt livrate la cerere de o firmă parteneră.

Dacă aceste specialităţi nu ar mai putea fi produse şi comercializate, din caua competi-ţiei cu produsele industrializate, de masă, unicitatea acestor zone ar fi în pericol. De aceea, prin proiectul menţionat parcurile naturale au fost ajutate să îşi identifice produsele tradiţionale specifice şi să stabilească o strategie comună de promovare a acestora, prin asigurarea unor norme de înaltă calitate, specificitate, etichetare. De asemenea, s-a realizat şi un magazin virtual, iar produsele sunt promovate la toate evenimentele de profil şi în zonele urbane austriece.

ÎN LOC DE CONCLUZIE. Dezvoltare sau conservare? Aceasta este o întrebare care în lumea de azi se pune din ce în ce mai rar, pentru că deja există multe soluţii care ne permit să facem conservare şi dezvoltare în acelaşi timp. Soluţiile au fost găsite după îndelungi dezbateri, prin acordarea unei importanţe egale celor două deziderate. Niciunul nu poate fi realizat în detrimentul celuilalt.

Din păcate, autorităţile de la noi nu fac parte din acea lume. Pentru simplul fapt că nu ştiu nici să dezvolte, nici să conserve. Strategiile le fac în funcţie de interesele de grup, nu de cele naţionale. Nu se gândesc la oameni decât în ajun de alegeri şi chiar şi atunci le oferă doar promisiuni şi pomeni, nu idei şi soluţii pentru ca ei singuri să se poată dezvolta. Ariile protejate reprezintă în continuare un segment total ignorat de factorii responsabili. Deşi s-au grăbit să includă de-a valma, cu sau fără rost, 18% din teritoriul naţional în reţeua europeană Natura 2000, până în prezent nu au alocat de la bugetul naţional niciun ban pentru aceste zone. Nu le administrează nimeni, nu ştie nimeni ce şi cum se poate face acolo. Va fi şi foarte greu să poată fi administrate. Cu suprafeţe uriaşe de zeci de mii de hectare, fără oameni de specialitate şi fără nici un ban, cum să poţi face management?! Despre management performant nici nu poate fi vorba. Oamenilor li s-au promis plăţi compensatorii, dar nimeni nu a mai stabilit modul de calcul şi de alocare a acestora. Administratorii, acolo unde există, în lipsa unor proceduri clare şi a unei viziuni realiste, au devenit inamicii oamenilor. Conservarea se face prin forţă, atunci când se face. De regulă, pe terenurile oamenilor locului. Când e vorba despre mari investiţii ce nu îşi au nici rostul, nici locul în aceste zone, dar care sunt ale unor oameni cu putere financiară, nu mai există restricţii indiferent de necesităţile de conservare.

În plină toamnă ploioasă şi rece, nimic nu ne-ar putea încălzi sufletul mai mult decât amintirile din curtea bunicii cu miros de struguri copţi şi frunze arse. Dacă am trăi într-o ţară europeană adevărată, am putea să ne urcăm în maşină şi să facem un drum în cel mai apropiat parc natural şi sigur am găsi o casă a bunicii unde să putem redescoperi o fărâmă de copilărie. Dar cum suntem departe de acea lume, nu ne rămâne decât să închidem ochii şi să retrăim în gând amintirile aproape pierdute, în timp ce stăm bară la bară pe un drum îngust şi nesfârşit ce ne duce spre nicăieri...
text: Atena Groza

Date generale
Ţara: Austria
Durata: septembrie 2004-decembrie 2006
Buget: 278.000 de euro, dintre care 97.300 de euro fonduri europene (Leader +), 97.300 de euro fonduri publice şi 83.400 de euro din surse private.

×
Subiecte în articol: special naturale