Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
Răspunsul pentru rezistența în timp a apeductelor și clădirilor romane pare a fi unul singur. Betonul folosit în urmă cu circa 2000 de ani se poate repara singur.
Construcțiile din ziua de azi rezistă de la zeci până la câteva sute de ani. Și asta în condițiile în care starea lor de degradare devine atât de avansată încât le transformă în ruine.
Dar betonul folosit în timpul Imperiului Roman pare mai rezistent, multe din construcțiile din acea perioadă dăinuind și astăzi. Motivul longevității se credea până acum că se datorează cenușii vulcanice din regiunea Golful Napoli, transportată în tot imperiul.
Acum însă, cercetătorii au descoperit altceva. Tăspunsul se află în micile particule strălucitoare din compoziția betonului.
"De când am început să lucrez la betonul roman, am fost mereu fascinat de aceste particule" spune Admir Masic, coautor al studiului publicat în revista Science Advances și profesor la MIT.
Despre acestea se credea că erau rezultatul unui amestec de materii prime de calitate proastă. Mostre de beton dintr-un zid datat din perioada romană au fost luate din orașul italian Privernum și studiate cu ajutorul tehnicilor avansate de imagistică. Acestea au scos la iveală că betonul a fost format din carbonat de calciu, la temperaturi ridicate. Astfel că acest amestec fierbinte pare a fi secretul pentru rezistența îndelungată a clădirilor deoarece, atunci când apar crăpături, apa de ploaie cu care intră în contact betonul produce o soluție de calciu care recristalizează în carbonat de calciu și umple golurile.
Oamenii de știință au încercat să reproducă procedeul pentru alcătuirea betonului. Ulterior l-au fisurat și au turnat apă. După două săptămâni acesta s-a reparat singur. L-au comparat apoi cu betonul produs în mod normal, iar acesta a rămas crăpat.
Citește pe Antena3.ro
