O radiografie de Halloween: Vampirii – analizați ȘTIINȚIFIC!

Mâine e Halloween, o sărbătoare occidentală de origine celtică, 31 octombrie marcând tranziția dintre jumătatea „luminoasă” și cea „întunecată” a anului. Vechii celți credeau că granița dintre lumea aceasta și cea „de dincolo” se îngustează în ziua de Samhain („sfârșitul verii”), permițând spiritelor, bune sau rele, să o traverseze.

În anul 835, Biserica Romano-Catolică a transformat ziua de 1 noiembrie într-o sărbătoare creștină, a tuturor sfinților - All Hallows. Denumirea s-a păstrat, tradițiile, însă, au supraviețuit și ele. O fie ziua de 1 noiembrie a sfinților, însă noapte de 31 octombrie spre 1 noiembrie aparține strigoilor, fantomelor, spiridușilor, vampirilor ș.a.m.d.

Evident, mulțumită lui Bram Stoker, la modă sunt ultimii, apetitul publicului pentru romane și filme avându-i ca eroi, chiar pozitivi, pe cei ce se hrănesc cu sânge uman menținându-se la cote maxime.

O cercetare științifică riguroasă a fenomenului ar putea părea ridicolă, fiind vorba de fantasme. Totuși, LiveScience publică o analiză a reputatului Benjamin Radford, autorul mai multor cărți dedicate abordării științifice a fenomenelor paranormale, intitulată „Adevărata istorie a vampirilor”.

Radford îl citează pe Matthew Berseford, autorul lucării „De la demoni la Dracula: Crearea mitului modern al vampirilor”, conform căruia este imposibil de determinat momentul exact al apariției mitului, existând însă dovezi că „precursori” ai vampirilor existau în cultura antichității, fiind prezenți atât la vechii egipteni, cât și la chinezi (jianshi seca energia vitală a victimelor sale), tibetani etc.

 

La credința în existența vampirilor s-a putut ajunge foarte ușor. A fost deajuns ca o persoană cu imaginație bogată să dea vina pe morți pentru o boală necunoscută ce a provocat moartea prin sângerare sau pentru o crimă cu autor necunoscut sau pentru atacul unui animal. Ca să se producă dovada, morții respectivi au fost deshumați. În multe cazuri, gradul de descompunere al cadavrelor a putut fi mai mic decât cel așteptat, din cauze naturale, care, însă, la vremea respectivă, erau necunoscute. De pildă, putrefacția este întârziată cu săptămânile sau chiar cu lunile, în timpul iernilor aspre. Pe de altă parte, descompunerea intestinală duce la refularea sângelui prin gură, ceea ce face ca un cadavru care suferă acest proces să poată fi lesne asemănat cu un vampir care tocmai a revenit în criptă după un festin... hematologic.

Deși, în prezent, versiunea cea mai răspândită este a vampirilor care transmit „mutația” prin mușcătură (caninii supra-alungiți, care se înfig în vena jugulară), în trecut se credea că vampirii se nasc cu această abominațiune și că pot fi identificați după anumite „semne”. Aceste semne erau, de regulă, unele defecte genetice. De pildă, în România se credea că erau predestinați să devină vampiri copiii născuți cu un sfârc în plus. Acești copii erau fie uciși, fie purtau stigmatul toată viața.

 

Sarea pare a fi inamicul numărul unu al vampirilor. Purtarea unui săculeț cu sare este o tradiție larg răspândită printre cei care se tem de atacurile vampirilor. Dacă te atacă vampirul, arunci sarea pe jos, iar el este „obligat” să numere toate bobițele de sare, dându-ți timp să scapi cu fuga.

Comunitățile se protejau de vampiri țintuind cadavrele în pământ cu țăruși înfipți în torace, decapitându-le, umplându-le gura cu usturoi sau înfigându-le cărămizi în maxilar și întorcându-le cu fața în jos.

 

Există un cult modern al vampirilor, adepții întrunindu-se în clădiri cu aspect gotic și urmând ceremoniale care culminează cu sângerări. Unii vampirofili merg până acolo încât își fac implanturi dentare permanente de canini alungiți.

Totuși, există un mare impediment în calea proliferării acestui cult: sângele uman este... toxic pentru om. Sângele conține mult fier, iar organismul uman elimină greu fierul. Astfel, ingerarea de sânge des și în cantități mari duce la acumularea de fier, care, la rândul său, provoacă numeroase boli, inclusiv ale sistemului nervos și ale ficatului.

 

Acum, după ce v-am povestit atâtea despre vampiri, să vă dăm și vestea proastă: imposibilitatea existenției acestora este demonstrată matematic!

Cu patru ani în urmă, Costas Efthimiou, profesor de fizică la Universitatea Central Florida a făcut un calcul elementar: dacă se acceptă că, așa cum se spune, primul vampir ar fi apărut în anul 1600 (deși asta ar contrazice mitul lui Dracula, bazat pe personajul din realitate – domnitorul Vlad Țepeș, care a trăit între anii 1431-1476) și considerându-se că acesta s-ar fi hrănit doar o dată pe lună, victima sa devenind, la rândul ei, vampir și hrănindu-se tot o singură dată pe lună și tot așa mai departe, atunci, în doar 30 de luni, întreaga populație umană a planetei (537 de milioane, la începutul secolului al XVII-lea) ar fi trebuit să dispară, pe Pământ rămânând exclusiv vampiri!