Artă digitală din viruşi, spam, troieni

Alex Drăgulescu este un artist român stabilit în SUA, specializat în “arta cibernetică”. Folosind algoritmi şi bucăţi de cod din diverse forme de malware, Drăgulescu a creat identităţi vizuale 3D.

CYBER-ARTIST - Din bube, mucegaiuri şi noroi...

Alex Drăgulescu este un artist român stabilit în SUA, specializat în “arta cibernetică”. Folosind algoritmi şi bucăţi de cod din diverse forme de malware, Drăgulescu a creat identităţi vizuale 3D.

 
Aflat de mai mulţi ani în Statele Unite, Alex Drăgulescu a devenit unul dintre cei mai importanţi artişti ai “lumilor digitale”. Ultimul său proiect a fost dezvoltat pentru compania de securitate informatică Message Labs: imagini 3D pentru mai multe tipuri de malware. Practic, cei de la ML i-au furnizat bucăţi de cod din viruşi, spam, troieni etc şi Drăgulescu a creat pentru fiecare tip de ameninţare informatică o identitate grafică. Din reprezentări nu au lipsit “vedete” precum Netsky, Virut sau Spysherif Acest lucru este deja o “marcă” pentru artistul român, specializându-se în crearea de algoritmi prin care să analizeze cantităţi de date şi le transforme în reprezentări vizuale.

Spam Plants. Până să realizeze cele 15 imagini virtuale 3D cu malware pentru Message Labs, Alex a dezvoltat în 2006 proiectul “plantele spam”: a scris algoritmi care analizează texte şi date din mesajele spam pentru a produce imagini “organice” în formă de plante. “De exemplu, programul face o asociere între adresa numerică a unui expeditor de e-mail-uri şi o hartă a culorilor. Pentru că  are nevoie de trei numere pentru a defini o culoare, programul împarte adresa IP în trei, determinând astfel culoarea unei plante”, a declarat artistul pentru Cnet news.com. “Un alt rol îl joacă momentul în care a fost primit mesajul. Dacă acest lucru s-a întâmplat dimineaţa, planta va fi mai mică, iar ora va putea chiar împiedica planta să mai crească”, spune Drăgulescu. În prezent, Alex este cercetător în cadrul Social Media Group la prestigiosul MIT Media Lab.

Stormy şi MyDoom în varianta 3D

Fiecare fragment din codul sursă, respectiv apelurile sistemului de operare, adresările de memorie sau alte subrutine, este detectat şi analizat. Frecvenţa, densitatea şi felul în care acestea sunt grupate sunt transmise ca date de intrare unui algoritm care construieşte o entitate virtuală tridimensională, spune Alex Drăgulescu. În felul acesta, modelele şi ritmurile identificate în datele respective determină configuraţia organismului artificial.