LCD vs CRT

Pretul monitoarelor LCD nu mai este prohibitiv. Intrebarea pe care toti ne-o punem este daca batranele CRT-uri sunt depasite si a sosit momentul sa renuntam la ele
Pretul monitoarelor LCD nu mai este prohibitiv. Intrebarea pe care toti ne-o punem este daca batranele CRT-uri sunt depasite si a sosit momentul sa renuntam la ele

Monitoarele vechi, cu tub catodic (CRT), ne insotesc calculatoarele inca de la aparitia acestora. De la micile ecrane verzi si pana la imensele monitoare care ne stau la dispozitie astazi, CRT-urile sunt adevarati monstri, cu dimensiuni de peste 22 inch si greutate de peste 30 de kilograme. Desi au evoluat foarte mult, monitoarele CRT raman in continuare mari, consuma mult si ne afecteaza ochii din cauza emisiei de radiatii electromagnetice de frecventa joasa.

Monitoarele TFT LCD (thin film transistor liquid crystal display) reprezinta urmatorul pas si raspunsul la aceste probleme. Sunt compacte si usoare in comparatie cu monitoarele cu tub catodic, care sunt voluminoase si ocupa foarte mult spatiu. Un monitor cu cristale lichide consuma mai putin de un sfert din energia necesara unui CRT: intre 25 si 40 de wati, fata de 60-150 de wati necesari unui monitor CRT. Dar aspectul cel mai important pentru utilizatori este acela ca, datorita tehnologiei folosite, monitoarele LCD nu emit radiatii electromagnetice si, prin urmare, nu afecteaza ochii.

DIMENSIUNEA este primul criteriu la care ne gandim atunci cand cumparam un monitor. Dimensiunea afisata pentru un monitor LCD reprezinta diagonala suprafetei vizibile, pe cand in cazul monitoarelor CRT avem de-a face cu diagonala monitorului. Astfel, un CRT de 17 inch va avea o suprafata vizibila de maximum 16 inch, in functie de producator. Un monitor LCD de 15 inch are insa o suprafata vizibila aproape la fel de mare ca cea a unui monitor clasic de 17 inch.

In fuga dupa cele mai noi tehnologii, utilizatorii ajung sa cumpere monitoare LCD fara sa se informeze suficient despre diferentele dintre cele doua tehnologii, de multe ori facand o alegere nepotrivita. Desi avem de-a face cu o tehnologie moderna, monitoarele cu cristale lichide au la randul lor diferite probleme si limitari. Exista chiar situatii in care batranele CRT castiga in confruntarea dintre vechi si nou.

CALITATEA IMAGINII ramane deocamdata punctul forte al monitoarelor clasice. Culorile obtinute in cazul monitoarelor cu cristale lichide nu sunt la fel de aproape de realitate ca cele afisate de monitoarele CRT. Albul si negrul pure sunt culori destul de greu de obtinut, chiar imposibil in cazul majoritatii modelelor de monitoare LCD. Luminozitatea si contrastul modelelor mai noi de monitoare plate le depasesc pe cele ale CRT-urilor. Daca monitoarele cu tub catodic au anumite probleme de convergenta si geometrie, acestea nu apar in cazul monitoarelor cu cristale lichide.

REZOLUTIA. O limitare semnificativa in cazul monitoarelor LCD o constituie rezolutia nativa. Din constructie, aceste monitoare au un numar fix de pixeli, avand o anumita rezolutie la care sunt proiectate sa lucreze. In cazul in care avem nevoie de o rezolutie mai mica, majoritatea monitoarelor LCD nu ofera o calitate satisfacatoare a imaginii.

UNGHIUL DE VIZIBILITATE constituie un dezavantaj pentru monitoarele cu cristale lichide, deoarece lumina trebuie sa treaca prin mai multe filtre si straturi. Pe masura ce tehnologia avanseaza, creste si unghiul de vizibilitate, ultimele modele avand straturi atat de subtiri, incat aceasta problema aproape ca nu mai exista.

TIMPUL DE RASPUNS a constituit multa vreme o problema pentru monitoarele LCD. Noile modele vin insa cu timpi de raspuns din ce in ce mai mici, astfel ca jocurile sau vizualizarea filmelor nu mai constituie o problema. In aceasta confruntare dintre tehnologii, dintre vechi si nou, alegerea castigatorului ramane in final o alegere personala, majoritatea utilizatorilor alegandu-si monitorul dupa considerente mai putin tehnice. Pentru utilizatorul obisnuit, sanatatea ochilor ar trebui sa fie criteriul principal in alegerea cristalelor lichide.