Ratacit pe strada mea

Nu v-au spus niciodata in reclame, dar asta e adevarul gol-golut: GPS-ul e cel mai folositor exact acolo unde esti ca acasa. In orasul tau, ba poate chiar pe strada ta. Dupa o saptamana de teste cu un model american care incepe cu G (OK, e reclama mascata, dar e mascata destul de bine, sper), am tras o concluzie infricosatoare: habar n-aveam care e distanta cea mai scurta dintre doua puncte! E vorba de doua puncte situate unul in Dristor si celalalt in Piata Moghioros - pe care traseul calculat de GPS mi le-a apropiat cu un kilometru si ceva decat pe traseul meu favorit (si lung, dupa cum s-a dovedit…!) De fapt, prin Bucuresti, GPS-ul mi-a dat cu totul alte trasee decat cel la care ma gandeam in cel putin doua cazuri din trei. Unele erau pe stradute incomode pentru masina mea, dar destule pareau sa rescrie istoria rutiera a orasului. Pe de alta parte, posesiunea unui GPS n-are nici o legatura cu aventura. Nu m-a dus cu forta pe munte, nu m-a impins pe carari de offroad… Pacat! Dar, pe de alta parte, nu m-am ratacit niciodata fara GPS, asa ca directia asta de marketing mi se pare absolut neproductiva: nu spaima ca vei muri fara apa si hrana in apropierea comunei Glina e cea care va creste piata sistemelor de orientare. Ci lucruri cu mult mai banale. Cum ar fi gasirea unei strazi cand ai o intalnire ori calcularea unui drum scurt si fara trafic prin oras.

Chestia asta imi aduce aminte de o veche filosofie: nu e important ce zice fabricantul, conteaza ce fac utilizatorii cu marfa ta. Cand a aparut in anii ’50 pilula anticonceptionala nu doar a rezolvat o problema sociala, ci a creat inca vreo doua-trei, intre care revolutia sexuala si explozia mamelor singure au fost cele mai modeste. Walkmanul n-a adus doar muzica la purtator, ci a deschis calea multor altor device-uri portabile. GPS-ul e si el un exemplu de tehnologie care a inceput intr-o nisa foarte ingusta (ghidarea avioanelor, navelor si tancurilor americane pe campul de lupta) si a ajuns sa ne duca pe Strada Maior Coravu numarul 12 (dau o adresa la intamplare, nu va ganditi la nimic ilicit…!). Tocmai asta e de fapt frumusetea tehnologiei bune. La fel ca si o pictura buna, poate fi orice pentru oricine. Luati ca exemplu portretul unei femei de Picasso vandut saptamana asta la licitatie. Pentru mine e o suprafata deprimanta si respingatoare, ceva ce n-as pune nici pe hol. Pentru cumparator, e o capodopera unica, ce merita aproape 100 de milioane de dolari! Noroc ca gadgeturile se produc in serie...