Un moment imoral si inutil

DIn Parlamentul Romaniei s-a consumat un moment de asa-zisa condamnare a comunismului. A fost:

UN MOMENT IMORAL. Era Traian Basescu personajul cel mai in masura sa-si asume condamnarea comunismului? Fireste ca nu.

Traian Basescu n-a facut o singura zi de puscarie. Nu i s-a respins de catre cenzura o singura carte, pentru ca n-a scris-o. N-a avut nici un moment in care sa fie obligat sa spele W.C.-uri, desi terminase o facultate. N-a avut un singur moment de protest, un singur moment de bombaneala. A facut in comunism o cariera stralucita, de care n-au avut parte alti colegi de a-i sai. Cel mai tanar capitan de vas din flota romana, sef de agentie la Anvers, in Belgia, sef al inspectoratului navigatiei civile numit in noiembrie 1989, cu acceptul Elenei Ceausescu. Potrivit propriilor marturii, in decembrie 1989 avea in casa incredibila suma de 60.000 de dolari, o suma cat bugetul unui combinat siderurgic. Traian Basescu isi argumenteaza cariera si banii stransi in comunism invocand talentul si pregatirea profesionala. Sa zicem ca-i asa. Nu intra asta in contradictie cu discursul sau din Parlament, prin care comunismul a aparut ca un regim criminal?

UN MOMENT INUTIL. Inainte si dupa tevatura din Parlament, s-au scris multe texte fade avand drept ipoteza de lucru rolul istoric al condamnarii comunismului printr-un document oficial de catre seful statului. Nimeni n-a putut aduce un singur exemplu, unul singur doar, de cum se va schimba ceva in realitatea romaneasca de azi gratie acestui moment. Si nici n-aveam cum sa fie adus un singur exemplu.

Dupa sase luni de scremut si cu pretul a 100.000 de dolari cheltuiti, Comisia a redactat un text de 600 de pagini care vrea sa demonstreze un truism: caracterul nociv al comunismului real. Era nevoie pentru asta de un Raport? Isi imagineaza cineva ca tinerii care nu citesc nici macar pe clasicii literaturii romane se vor precipita sa citeasca Raportul, un text valabil pentru universitatile americane? Si chiar daca l-ar citi, ar deveni ei brusc anticomunisti?

Nici in postura de moment politic tevatura din Parlament n-a fost necesara. Un asemenea mamut apare necesar in clipa cand ar exista un pericol al reinvierii totalitarismului comunist. Atunci o condamnare de catre seful statului in fata Parlamentului are semnificatia unui semnal: democratia romaneasca va face zid impotriva acestei tendinte.

Exista in Romania de azi macar o unghie de pericol in ce priveste reinvierea comunismului? Nici vorba.

Partid Comunist n-avem. PSD-ul e mai degraba un partid liberal decat unul de stanga. Nu s-a inregistrat nici o manifestatie cu steaguri rosii, nici o masa rotunda macar avand drept tema superioritatea comunismului.

Fostii nomenclaturisti si securisti s-au impartit. Unii sunt prosperi oameni de afaceri, altii, bieti pensionari. Adevaratii comunisti nu pot fi corupti, din simplul motiv ca ei lupta impotriva celor bogati.

S-a identificat scandalul produs in Parlament de C.V. Tudor si PRM drept o expresie a rezistentei comunismului la condamnarea de catre Traian Basescu. M-a amuzat sa descopar sintagme precum zvarcoliri, monstri, pe care le credeam uitate o data cu prabusirea comunismului. M-am convins inca o data ca pana si condamnarea comunismului nu se poate face fara talent.

Manifestarea PRM din Parlament a fost o reactie fireasca - spun eu - la marsavia din Raport, prin care C.V. Tudor e acuzat de crimele si abuzurile comunismului. Traian Basescu si-a asumat public Raportul. Comitand astfel un abuz ticalos. Pentru ca abuz ticalos e sa-ti asumi un Document in care un om politic adversar e acuzat de a fi partas la crimele si abuzurile comunismului.

N-a sesizat nimeni un amanunt. La o adica, manifestarea PRM putea fi contracarata de catre majoritatea parlamentara. Nu s-a intamplat asta. Nu s-a gasit un singur parlamentar care sa se ia de gat cu Vadim.

De ce?

Pentru ca Parlamentul era comunist?

Nu.

Pentru ca Parlamentul a intuit un adevar: manifestarea PRM nu era indreptata impotriva condamnarii comunismului, ci impotriva lui Traian Basescu. Impotriva smecheriei acestuia de a o face pe anticomunistul si a necinstei acestuia de a folosi condamnarea comunismului pentru a se rafui cu adversarii sai politici.