x close
Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri! Nu, multumesc Accept
Jurnalul.ro Paranormal Acţiunea şi reacţiunea

Acţiunea şi reacţiunea

de Romulus Popescu    |    15 Mai 2010   •   00:00
Acţiunea şi reacţiunea

Alo, domnu', nu vă supăraţi, vedeţi că v-aţi pierdut minţile! Uitaţi, v-au căzut acolo, în faţa cafenelei, lângă femeia aceea cu mâinile încărcate cu sacoşe şi cu copiii plângând, atârnaţi de fusta ei. Nu sunt ale dumneavoastră? Mă scuzaţi! A, dumnea­voastră le-aţi pierdut mai demult! Bine, dar cum vă stabiliţi programul zilnic? Daaa!? Nu ştiam că se anunţă prin radio!

Viaţa este asemănătoare cu traversarea unei păduri. De cum ne naştem, ne afundăm în pădure şi ne orientăm după indicatoarele de pe copaci, pentru a găsi drumul cel mai bun către capătul ei. Şi mergând aşa, noi vedem copacii, dar nu vedem pădurea. Ar trebui să privim de sus, de deasupra pădurii, pentru a o vedea în întregime, dar de acolo de sus, în mod normal, nu vom vedea copacii. Ne-am orienta ideal în drumul nostru dacă ne-am deplasa prin pădure având în minte imaginea întregii păduri. Analiza făcută de jos şi sinteza făcută de sus reprezintă cele două jumătăţi ale unei sfere care formează viaţa. Analiza este viaţa materială, iar sinteza este viaţa de dincolo de vizibil. Jos, clipă de clipă, adunăm bagajul din noi, pe care sus spiritul îl poartă în karma.

Cea mai importantă lege din Univers este aceea a acţiunii şi reacţiunii. Ar trebui să se ţină cont de ea în viaţă, la fiecare pas, căci respectarea ei aduce fericirea, iar ignorarea ei atrage necazuri.

În Vechiul Testament, Moise a lansat legea Talionului: "Ochi pentru ochi, dinte pentru dinte". Această lege a adus poporului evreu o încărcătură karmică negativă, din cauza tensiunilor generate de sentimente negative, ca ura, răzbunarea etc. Vibraţiile unei acţiuni malefice, produse de o entitate asupra alteia, atrag declanşarea aceluiaşi tip de vibraţii, prin acţiunea celei de-a doua entităţi împotriva primei. Conform legii acţiunii şi reacţiunii, tensiunea identică produsă de cele două părţi ale sistemului duce la stingerea litigiului. Dar, de obicei, cel care a creat acţiunea se îndârjeşte şi produce o nouă acţiune malefică, pe care o va stinge cel cu reacţiunea. Şi lupta poate continua până la realizarea unor distrugeri mari de ambele părţi. Privind din alt unghi, un sistem care se scaldă în frecvente malefice lasă o amprentă negativă ambelor părţi ale lui, chiar dacă litigiul se încheie, conform legii acţiunii şi reacţiunii.

O dată cu religia creştină promovată de Iisus Hristos, legea Ta­lionului a fost schimbată cu o lege a toleranţei, a împăcării, exprimată prin dictonul: "Dacă cineva îţi dă o palmă, întoarce şi obrazul celălalt". Conform acestui principiu, cel care dă o palmă se încarcă cu o acţiune malefică, pe care o va stinge reacţiunea cu altă ocazie necunoscută, într-un moment neaşteptat, în cadrul altui sistem. Cel care nu ripostează, întorcând şi celălalt obraz, va fi răsplătit pentru acţiunea benefică, printr-o reacţiune tot benefică şi tot într-un moment neaşteptat. Pe de altă parte, o luptă presupune două tabere. Dacă o tabără declanşează lupta şi cealaltă nu ripostează, lupta nu poate avea loc. Cel care atacă poate fi surprins şi, astfel, dezarmat psihic de cel care nu ripostează.

Sunt şi proverbe care prin câteva cuvinte explică acest întreg mecanism. De exemplu, "Bine faci, bine găseşti!", "Rău faci, rău găseşti!", "Ce ţie nu-ţi place altuia nu-i face!" ori "Nu face rău altuia, că-ţi faci ţie rău!". De curând, chiar s-a descoperit ştiinţific faptul că atunci când cineva gândeşte, spune sau face rău cuiva, în organismul său se produc substanţe toxice, care pot duce, în final, până la producerea infarctului miocardic.

Posturile care sunt promovate de religii duc la echilibru în organism. Cel fizic duce la curăţenia corpului material, iar prin cel spiritual se obţine  arderea atâtor energii malefice, în care ne scăldăm. Dacă postul este numai fizic, efectul este aproape nul. De obicei, un om nu poate suporta postul fizic fără cel spiritual. Această afirmaţie poate fi argumentată ştiinţific. Implicaţiile emoţionale duc la tensionarea sistemului nervos, la dereglarea sistemului endocrin, în special a glandei tiroide. Tulburarea hormo­nală duce la alterarea metabolismului şi pe fond neuro-vegetativ declanşează hiperaciditate în zona gastrică. Atunci, organismul cere hrană pentru a fi digerată, altfel, sucul gastric ar putea produce ulceraţii. De obicei, majoritatea afecţiunilor, chiar până la declanşarea cancerului, îşi au originea în aceste cauze. Cu cât nemulţumirea faţă de noi sau faţă de cei din jur este mai mare, cu atât sunt mai importante dereglările funcţionale şi deprecierile structurale interne. Este un sistem feed-back între psihic şi fizic, producând reacţii în lanţ între spirit, corpul energetic şi cel fizic.

Dacă le dorim celor din jur ce ne dorim nouă, vom constata schimbări considerabile atât la noi, cât şi în relaţiile cu ceilalţi. Gândul nostru este transmis telepatic şi celorlalţi, fapt care duce la schimbarea comportamentului lor, conform influenţei gândurilor noastre. Dacă dorim să rezolvăm o anumită problemă, înainte de a adormi, psihicul trebuie să se concentreze intens numai pe acel singur gând. Vibraţiile acelui gând realizează în timpul somnului, prin comunicare cu ajutorul undelor alfa ale creierului, condiţiile pentru îndeplinirea dorinţei respective, influenţând sistemul care va realiza acest lucru.

Totul este posibil prin accesul la existenţa de dincolo de vizibil, unde putem ajunge prin transcendenţa spirituală, prin trecerea din universul nostru vizibil, existent sub viteza luminii, către cel invi­zibil, aflat deasupra vitezei luminii. Este acelaşi Univers al Divinităţii despre care vorbesc religiile.

Rugăciunile au ascunse în ele mecanisme care declanşează echilibru şi protecţie. De exemplu, în "Tatăl Nostru", atunci când este rostit, fiecare expresie reprezintă o cheie de deblocare a unui centru energetic, dintre cei şapte ai corpului uman, creând posibilitatea de a menţine echilibrul şi sănătatea noastră. Totuşi, în această rugăciune există o expresie incorectă. Ea este: "... Şi nu ne duce pe noi în ispită". Corect ar fi: "... Şi ne fereşte pe noi de ispită", căci Divinitatea nu ne poate duce în ispită, acest lucru fiind făcut doar de reprezentantul răului.

În câteva rânduri nu poate fi expusă, în totalitate, o întreagă sferă a existenţei, ci doar punctate anumite aspecte ale ei. Ideea este să conştientizăm că trecem pe lângă atâtea adevăruri fără să le observăm. Ele stau ascunse, existând în afara vieţii, de multe ori mi­zerabilă, pe care o ducem zilnic, fără să înţelegem de ce.

Credem că viaţa noastră cea de toate zilele este Adevărul! De ce trebuie să ne minţim cu adevărul?

×
Subiecte în articol: paranormal