– Vezi ca vin spre tine! Isi anunta cineva vechiul prieten.
– Nu veni ca mi-e frica!
– De ce? Trec pe la tine, ca vreau sa te vad! Nu-ti fac nici un rau. Sa nu te pregatesti cu mancare ca nu mananc. Bautura nu, ca nu beau. Iar daca vreau sa stau toata noaptea nu-mi trebuie pat in care sa dorm. Vin doar sa te vad. Zilele trecute chiar tu ma rugai sa trec pe la tine.
– Da, dar zilele trecute erai viu!
Ne aplecam asupra universului din care venim si in care ne reintoarcem dupa escala facuta vremelnic pe Pamant.
Cand este vorba despre aparitiile fantomatice, in general, oamenii par a fi paralizati de frica. Frica de necunoscutul de dincolo de vizibil. Dar credinta in existenta acestor aparitii inexplicabile stiintific nu este prea raspandita. Un sondaj facut in 1981 in Franta, legat de credintele in fenomenele inexplicabile, a pus in evidenta faptul ca 41% din populatie admitea vindecarea prin bioterapie, 37% credeau in OZN-uri, 18% in farmece si numai 4% acceptau existenta fantomelor.
In anul 1990, in SUA, in urma unei anchete Gallup s-a evidentiat faptul ca o patrime din populatie accepta existenta prezentelor fantomatice.
Cu toate acestea credinta in existenta fantomelor se regaseste in mai toate culturile planetei. Doar in Occident, o data cu dezvoltarea masiva a stiintei, de aproximativ trei secole, s-a manifestat mai pregnant negarea acestui fenomen.
Din punct de vedere etimologic, termenul greco-latin phantasma inseamna aparitie sau ceva care se arata. Este o manifestare imateriala sau o aparitie a unei persoane absente, a carei imagine apare temporar in locul in care se afla martorul. Deci, este un fenomen care poate fi perceput chiar cu simturi normale.
Socrate spunea ca sunt persoane ale caror spirite au iesit din trup, parasind viata materiala, dar care au ramas prea atasate de materie. Acestea se intorc in locurile in care au trait si se arata celor vii, ca o consecinta a faptului ca nu si-au perfectionat spiritul in timpul vietii.
Unele culturi sustin teoria ca spiritele imperfecte ratacesc intr-o lume intermediara, bantuind noptile cu o infatisare sinistra, infricosatoare. Romanii credeau ca fantasmele erau sufletele persoanelor asasinate care ramaneau inlantuite de locul unde si-au gasit moartea si care preziceau uneori nenorociri.
Nero a fost chinuit de aparitia mamei sale, care fusese ucisa din ordinul lui, iar el, la randul sau, ratacea prin Roma sau mai bine zis bantuia prin acele locuri dupa ce s-a sinucis. Totul s-a incheiat in momentul cand a fost ridicat un templu pe mormantul sau.
Pliniu cel Tanar relata prima tentativa de cercetare a astfel de cazuri. Astfel, filosoful Atenodor a inchiriat, la un pret derizoriu, o casa de care se ferea toata lumea s-o inchirieze, caci acolo bantuia fantoma unui batran care avea lanturi la maini si picioare.
Filosoful atenian a observat ca aparitia ii atragea atentia asupra unui colt al curtii interioare de unde se facea nevazut. A poruncit sa fie sapata o groapa in acel loc unde a fost gasit un schelet inlantuit. Aparitiile au disparut dupa ce ramasitele pamantesti ale acelui batran au fost ingropate in cimitir.
In literatura ultimelor sute de ani regasim nenumarate opere in care sunt prezente fantome. Cea mai renumita este aceea a tatalui lui Hamlet. Alti mari maestrii ai condeiului, in ale caror opere sunt 'prezente' fantome, sunt Camoens, Tasso, Byron, Dickens, Wilde, Poe si multi altii.
In Anglia, in ultimul sfert al veacului al XIX-lea, cercetarea acestui fenomen a fost atat de intensa, incat au fost create doua mari asociatii universitare. La Oxford a luat fiinta Phantasmalogical Society (Societatea Fantasmologica), iar la Cambridge, Ghost Club (Clubul Fantomelor). Ultimul exista si azi. Printre cele mai cunoscute personalitati inscrise in acest club se numara, de-a lungul timpului, Sir William Crookes, Sir Julian Huxley, Sir Arhtur Conan Doyle, Charles Dickens, William Butler Yeats. Unii dintre pionierii parapsihologiei care au facut parte din Clubul Fantomelor au creat apoi Societatea de Cercetari Psihice (SPR). In anul 1953, Tyrrell, studiind arhivele SPR, a conturat trasaturile pe care le-ar avea o aparitie fantomatica, trasaturi expuse in continuare.
Prin comparatie cu imaginea normala a unei fiinte umane, o aparitie ipotetica are urmatoarele puncte de asemanare: ambele figuri ies in relief in spatiu si apar la fel de netede, clare si solide. Putem sa ne deplasam in jurul aparitiei si s-o vedem in orice unghi si orice distanta fara a descoperi vreo diferenta fata de persoana reala. Ambele figuri se vor vedea cu mai multa claritate sau cu mai multa dificultate in functie de luminozitate. Cele doua figuri vor intuneca sau vor acoperi fundalul. Daca ne apropiem de aparitie, ii vom auzi respiratia si ii vom auzi zgomotul facut de miscarile ei. Aceasta se va comporta ca si cum ne-ar observa prezenta. Ne va privi in mod natural si va intoarce capul pentru a ne urmari miscarile, vom putea sa-i simtim atingerea sa rece daca se apropie de noi si sa-i vedem imaginea reflectata in oglinda. Ne va putea vorbi si chiar raspunde la o intrebare pe care i-o punem dar nu va fi posibil sa avem cu ea o conversatie mai lunga.
Daca inchidem ochii sau intoarcem capul nu o vom mai vedea, la fel cu s-ar intampla cu o persoana vie. Aparitia poate purta alte accesorii in afara de haine sau poate fi insotita de animale ori de alte figuri umane. O putem vedea si auzi daca ia in maini vreun obiect sau deschide vreo usa, in ciuda faptului ca nu s-a miscat nimic fizic. Daca incercam s-o atingem, se poate ca mana noastra sa treaca prin ea fara sa intampine rezistenta, sa avem halucinatia ca i-am atins suprafata sau se poate sa dispara. Uneori aparitia nu imita perfect comportamentul unei persoane, poate fi usor luminoasa. Dimpotriva, aparitia perfecta nu produce efecte apreciabile in mod obiectiv, nu deschide usi si nici nu se lasa fotografiata, desi pot exista si exceptii.
La criza asta economico-financiara prelungita in care se gaseste lumea, multi vor ajunge sa arate ca adevarate fantome vii. De unde si expresia 'arati ca o stafie'.