Bolnavi de viaţă

Am fost bolnavi! Bolnavi de viaţa, din care cauză am dat în naştere cu toţii. Dar boala asta zace încă în noi. Şi e molipsitoare. Însă, să stiţi că-i trecătoare. Noi o tratăm cu timp. Luăm câte-o zi pe fiecare zi. Cine ia mai multe zile pe zi riscă să nu se mai facă bine în veci şi poate deveni nemuritor.

Dacă se ia mai puţin de-o zi pe zi, s-ar putea ca tratamentul să nu-şi facă deloc efectul şi moartea să vină mai curând, înainte de-a muri. Dragii mei, să oferim mai departe această boală, cu dedicaţie. Ce este omul? Care este modul lui de întrebuinţare? Ce se află în aceas­tă "cutie neagră" care respiră alături de alte vietăţi pe globul numit Terra?

Material, structura vie şi moartă sunt identice, compuse din atomi reuniţi în molecule. Cu toate acestea, materia nevie nu are însuşirile biologice ale celei vii. Şi asta pentru că viului îi este specific metabolismul, care este un proces chimic coordonat, specific lui şi care guvernează biologicul. Acesta este opus reacţiilor chimice dezordonate ce guvernează materia anorganică. Din punctul de vedere al chimiei, în cele două tipuri de materie, vie şi moartă, compuse structural din aceleaşi elemente, ar trebui să se petreacă aceleaşi reacţii chi­mice, fapt care nu se întamplă.

Savantul român Eugen Macovschi, prin "Teoria pluralităţii nivelurilor de structurare ale materiei în Univers", a încercat să facă lumină într-un limbaj ştiinţific. Astfel, materiei vii îi este specifică biostructura, pe lângă materia moleculară ce defineşte materia nevie. În acest fel se crează în loc de o structură chimică, una biologică, într-o continuă dezvoltare. Această biostrucutră se destramă o dată ce se instalează moartea, atunci eliberându-se componentele sub formă de molecule şi transformându-se în materie nevie.

Biochimismul din molecule coexistă cu biostructura furnizând substratul energetic de transformare a moleculelor din combinaţiile chimice în materie biostructurată. Bioplasma generează emisii care în ansamblu formează structura materială a campului biologic, cu ajutorul căreia organismul viu poate acţiona de la distanţă asupra altor organisme vii, influenţându-le comportamentul.

Evoluţia componentei bioenergetice a materiei crează o formă superioară de organizare a materiei biologice vii ce poartă numele de noesic. Aici se regăsesc procesele superioare ale gândirii abstracte. Noesicul generează o altă formă superioară de organizare a materiei vii şi anume cea structurată enisic, ajungându-se pe alte trepte de dezvoltare până la nivelul supraenisic. Enisicul şi supraenisicul există în alte condiţii ale Universului, diferite de cele pământene. Acţiunea câmpului noesic al unei persoane poate influenţa de la distanţă altă persoană, vietate sau chiar obiect.

Am căutat să expun aici această teorie, pe scurt, pentru că ea ajută la întelegerea mai cu uşurinţa a fenomenelor paranormale, a proceselor care stau la baza desfăşurării lor. Deci, cu alte cuvinte, se poate spune că omul este conceput din trei corpuri şi anume unul fizic (molecular), altul bioenergetic care-l îmbracă pe cel fizic şi poartă numele de biosic şi un al treilea care se numeşte noesic, considerat a fi corpul spiritual.

Toate acestea produc câmpuri specifice la nivelul treptei respective de organizare. Asupra corpului fizic acţionează câmpurile gravitaţional, electromagnetic şi nuclear. Biosicul produce câmpurile fizice precum şi pe cel biosic, responsabil cu interacţiunea la distanţă dintre organismele biotice. Noesicul crează câmpul de interacţiune legat de transmiterea bioinformaţiilor.

Când apare fenomenul morţii, corpul noesic rămâne ca o entitate care continuă să existe, având puterea de a acţiona în anumite condiţii asupra altor oameni. Puterea acestui câmp este dată de valoarea spirituală, de nivelul spiritului la care s-a ajuns în timpul vieţii materiale. Iată că ştiinţa se pune de acord cu religia, regăsind în existenţa umană acea Sfântă Treime.