Combustia spontană, încă neexplicată

Acest fenomen se află în topul celor mai neplăcute fenomene paranormale. Pentru cel la care se manifestă produce moartea, iar pentru cei din jur o puternică stare de şoc. El se manifestă prin aprinderea interioară a corpului omenesc, având ca efect arderea aproape completă a acestuia şi implicit moartea subiectului.

Este foarte ciudat că nu se produce şi aprinderea suportului material pe care se găseşte persoana respectivă, deşi acesta rămâne acoperit cu cenuşa alături de urmele arderii. Nu îmi face plăcere să scriu despre acest fenomen, dar, dacă există, n-am ce să fac, trebuie să vi-l prezint.

În dicţionarul Oxford scrie: "Combustia spontană este fenomenul în urma căruia materia organică ia foc fără o cauză aparentă, în special prin intermediul căldurii generate de oxidarea rapidă, din interiorul organismului".

CAZURI CELEBRE
În anul 1725, o pariziancă pe nume Nicole Millet, alcoolică notorie, a fost găsită arsă în patul său. Din corpul ei mai rămăsese doar craniul şi câteva oase de la degete. Rogojina de pe patul de paie, pe care a fost găsită, era intactă. Iniţial, soţul acesteia a fost acuzat că şi-a omorat soţia, încercând apoi să şteargă urmele, arzându-i corpul.

Din anul 1731 datează un alt caz celebru. Contesa Cornelia Bandi di Cesena, în vârstă de 62 de ani, a fost găsită moartă în dormitorul său. Resturile corpului ars au fost descoperite de cameristă în apropierea patului. Incendiul s-a declanşat din centrul pieptului, transformând în cenuşă corpul, dar rămânând intacte picioarele şi o parte a craniului. Pereţii camerei erau acoperiţi de o substanţă uleioasă, iar mobilierul de un strat de funingine. Acest caz a fost reamintit în 1763 de Jones Dupont în cartea sa "De Incendiis Corporis Humanii", în care erau reunite cazurile de combustie spontană umană începând cu cazul Millet. Se spune că Charles Dickens s-a inspirat în scrierile sale, în ceea ce priveşte acest fenomen, din cartea lui Dupont.

În 1789, un abate pe nume Bertholi s-a retras într-o cameră pentru a se ruga în singurătate. După câteva momente, din cameră s-a auzit un strigăt puternic. Cei din casă, deschizând uşa, au observat că abatele era cuprins de flăcări care, atunci când s-au stins, au lăsat în urmă un cadavru carbonizat. Dar totul în jurul său era intact, neatins de foc.

Un alt caz s-a petrecut la 2 iulie 1951 la St. Petersburg, în Florida. Mary Hardy Reeser, o doamnă în vârsta de 67 de ani, locuia într-o casă, fiind chiriaşă. Proprietara casei s-a neliniştit când doamna Mary nu i-a răspuns la uşa. A intrat atunci pe fereastră şi a avut parte de o imagine terifiantă. Pe jos, în living, zăcea un corp ars aproape în întregime. Se mai zărea doar o parte din craniu şi piciorul stâng, restul era cenuşă. Cadavrul era al chiriaşei. Tavanul şi pereţii erau acoperiţi de o substanţă uleioasă, mobilierul era acoperit de funingine, iar unele obiecte din casă erau lichefiate.

Dosarul a fost închis, cauza morţii fiind stabilită a fi fost un accident. Femeia s-ar fi aflat sub influenţa somniferelor şi ar fi adormit cu o ţigară aprinsă în mână, fapt care ar fi declanşat combustia. Substanţele uleioase şi funinginea ar fi fost rezultatul arderii grăsimii corpului şi a unei părti din saltea. A rămas atunci un mare semn de întrebare pentru cei care au cercetat cazul. Cum de nu a ars întregul apartament, căci temperatura necesară pentru o asemenea ardere a corpului ar fi trebuit să fie in jur de 2.000°C?

Un alt caz ciudat s-a petrecut în Dallas, Texas, în 1964. O bătrână în vârstă de 75 de ani a fost găsită arsă complet în autoturismul său, fără ca materialul plastic al tapiţeriei maşinii să fi prezentat urme de ardere. Tot în 1964, în Pennsylvania, o tânără a auzit nişte zgomote ciudate în camera bunicii. Deschizând uşa, a rămas încremenită: bunica sa ardea. A sunat imediat la pompieri, dar în 10 minute până să sosească pompierii, bătrâna era deja cenuşă. Poliţia a clasat cazul repede. Doamna Helen, o fumătoare înrăită, a ars din cauza stingerii neglijente a unei ţigari.

În 1966, medicul Irvin Bentley (foto combustia 1), în vârstă de 92 de ani, a fost găsit ars în baie, în apropierea bideului. Focul nu a stricat nici măcar capacul din material plastic al bideului. Bătrânul, în schimb, era ars complet, rămânându-i întreg doar piciorul stâng de la genunchi în jos.




Omul de ştiinta John Heymer, din Gwent, Ţara Galilor, în 1980 a înregistrat un caz ciudat. Henry Thomas, în vârstă de 72 de ani, a fost găsit transformat în cenuşă. Rămăseseră doar picioarele, cu şosetele pe ele şi o parte din craniu. Fiind iarnă, încăperea a fost bine izolată termic împotriva temperaturilor scăzute. Nedumerirea care a apărut atunci constă în faptul că oxigenul existent în incintă în mod normal nu era posibil să poată întreţine întreaga ardere, iar cauzele declanşării incendiului nu puteau fi stabilite.

Revista New Scientist, la 15 mai 1986, a relatat un alt caz interesant care a avut loc în localitatea engleză Gwent. Cu această ocazie, au fost prezentate mai multe detalii care individualizează în mai mare măsură acest fenomen. Era în ianuarie 1980, afară era temperatura foarte scăzută, iar locuinţa în cauză nu avea încălzire centrală. Inspectorul de poliţie care cerceta cazul, deschizând uşa de la intrare, a fost întâmpinat de o căldură plăcută, în incintă existând o temperatură asemănătoare celei dintr-un cuptor care se afla în faza de răcire.

Erau aburi şi o căldură ca de saună, iar pereţii şi geamurile, precum şi becul aveau deasupra un lichid lipicios, gălbui, care dădea luminii electrice o nuanţă portocalie. Abajurul din plastic al lămpii era complet topit. La circa un metru de sobă, unde se aflau câţiva cărbuni aprinşi, fără vreo urmă de pericol de incendiu se găsea o grămăjoară de cenuşă în faţa unui fotoliu distrus parţial de foc. Din cenuşă se profilau nişte picioare cu şosetele intacte pe ele. Obiectele din încăpere nu erau afectate, cu excepţia covorului, în zona în care se afla cenuşa.

FEMEILE, PREDISPUSE APRINDERII SPONTANE
Pentru ca un corp uman să ardă în întregime este necesară o temperatură de 900şC în curent de aer şi peste 1.600şC în încăperi închise, asemenea incintelor din crematorii. Criminaliştii, negăsind o explicaţie a acestui fenomen, au cerut ajutor cercetătorilor din medicina legală, biochimie etc. Subiecţii unor astfel de fenomene sunt de regulă persoane în vârstă, îndeosebi femei corpolente, sedentare şi solitare, în general fără vreun scop în viaţă. Aprinderea acestora se produce spontan, mai ales iarna, la temperaturi scăzute sau în zone nordice ale Pământului.

S-a mai lansat ipoteza că acumularea de vitamina B10 în surplus poate declanşa combustia spontană, dar nu se poate argumenta cum s-ar putea aduna o aşa mare cantitate de B10 în corp.
Cercetătorii au stabilit câteva caracteristici ale combustiei umane spontane.

Acestea sunt:
- existenţa în preajmă a unei surse de aprindere;
- arsurile nu sunt distribuite uniform pe corp. De obicei, trunchiul este complet pulverizat, oasele sunt transformate în cenuşă, iar extremităţile rămân neatinse;
- femeile reprezintă 80% dintre cazurile de combustie spontană, majoritatea fiind supraponderale sau alcoolice. Fenomenul se întâmplă de regulă după ce victima a consumat alcool;
- corpul arde topindu-se în el, obiectele din jur şi hainele rămânând intacte. Locul pe care se află rămăşiţele persoanei care a suferit combustia spontană este acoperit cu un lichid uleios, vâscos, de culoare galbenă, urât mirositor;
- persoanele din apropiere nu aud urlete sau strigăte de ajutor;
- fenomenul se petrece în spaţii închise, persoana aflându-se singură pentru lungi perioade de timp.

Unii apreciază că producerea combustiei umane spontane s-ar declanşa din cauza unei încărcături emoţionale negative foarte intense. Însă arderea nu se produce după regulile normale atât timp cât tot ce există în jur rămâne intact.

MOTIVE PROBABILE
Experţii în incendii au cercetat în 1996 câteva cazuri de combustie spontană. Ceaţa din jurul acestui fenomen s-a făcut însă mai deasă, neobţinându-se nici un rezultat cu suport ştiinţific. În crematoriile umane, cu toate că temperatura este foarte înaltă, oasele nu ard în totalitate, pe când în combustia spontană, oasele se transformă integral în cenuşă.

Se mai presupune că ar fi vorba şi despre o acumulare de electricitate statică, deşi ştiinţific nu se justifică sau se crede că fenomenul se produce din cauza acumulării unor combinaţii de substanţe chimice explozibile în aparatul digestiv, din cauza unei alimentaţii greşite.




O altă teorie lansată în legătură cu combustia spontană este existenţa unor câmpuri electrice în corp, producătoare ale unui fel de scurtcircuit care ar putea declanşa o reacţie atomică în lanţ, generând o temperatură internă foarte mare.

Într-o perioadă de peste 300 de ani au fost semnalate aproximativ 200 de cazuri de combustie umană spontană. În anii '80, doctorul John de Haan, de la Institutul Criminalistic din California, a vrut să verifice ipoteza că acest fenomen s-ar produce din cauza unei topiri a grăsimii corporale, proces numit efectul de candelă. Astfel, el a făcut următorul experiment: a luat corpul unui porc - ţesutul adipos al porcului fiind asemănător cu cel uman - şi l-a înfăşurat într-o pătură, picurând apoi peste el o cantitate redusa de petrol. L-a introdus apoi într-o încăpere şi i-a dat foc.

După cinci ore a obţinut un rezultat asemănător celui din combustia spontană. Obiectele din jur au rămas, după experiment, neatinse.
Martorii unor fenomene de combustie spontană contrazic teoria efectului de candelă, acesta petrecându-se diferit în realitate faţă de experiment.

Americanii M.A. Persinger şi la Fermiere au studiat acest fenomen îndeaproape, inventariind cazurile cunoscute până în 1977, prezentând totodată în detaliu condiţiile de producere a acestuia.

A existat şi un supravieţuitor al unei combustii umane spontane. Jack Angel din Atlanta, Georgia, este, se pare, singurul supravieţuitor care a trecut printr-un asemenea fenomen. Iată pe scurt povestea lui: "O durere cumplită l-a trezit din somn: luase foc!". A fost chemat în ajutor medicul David Stern, care a rămas mut în faţa lui Jack. Acesta "prezenta o gaură în piept. Vertebrele sale se topiseră şi unul din braţele sale, aproape în întregime carbonizat, era pierdut...". Absolut nimic din jurul său nu părea să fi fost în contact cu focul. Ulterior, Jack a rămas invalid, fără posibilitatea de a se deplasa.

Prin sistemul yoghin, practicat şi de pustnicii "Respa" din Tibet, fenomenul de combustie umană spontană este cunoscut sub numele de tummo. Se vorbeşte prin prisma acestei filosofii orientale despre un fenomen de acumare a căldurii până în faza apariţiei unei flăcări în zona ombilicului, stare la care se ajunge aplicând tehnici caracteristice yoghine în timp îndelungat. Se organizează chiar concursuri între iniţiaţii acestei filosofii, în care aceştia, dezbrăcaţi complet, se aşază pe gheaţă şi usucă până la zece cearşafuri ude şi îngheţate numai cu ajutorul acestei călduri degajate de corp.

RELIGIOS ŞI PARANORMAL
Şi pe tărâm religios, Sfânta Ecaterina de Siera şi Sfânta Maria Magdalena de Pazzi, două călugăriţe catolice, stăteau cu trupurile aproape goale în bătaia vântului şi viscolului hibernal pentru a elimina, spun ele, căldura mistuitoare care era emanată prin puterea credinţei în Divinitate. Catolicii numeau această practică "incendium amoris".

Pe domeniul paranormalului, rusoaica Nina Kulaghina, prin concentrarea privirii asupra unei zone de pe corpul altei persoane putea să-i provoace acesteia arsuri de gradul II sau III pe o suprafaţă de până la 10 cm2, arsuri făcute fără să crească temperatura locală în timpul experimentului.

Brazilianul Antonio Ferreira, prin concentrare, topea cu privirea rama metalică a ochelarilor de vedere. Deşi, în mod normal, topirea metalului se produce la aproximativ 1.500şC, în acest caz, faţa pe care stau ochelarii nu este afectată cu nimic.
Aşadar, să ne pună pe gânduri încă o dată faptul că nu cunoaştem nici pe departe coordonatele existenţei noastre.