Existenţa, un univers al comunicării

Din când în când, cam o dată pe veşnicie, este necesar să ne luăm pulsul existenţei. Să verificăm dacă ne-am născut, avem de gând sau încă mai stăm în întuneric, îngheţaţi de frig. Nu trebuie să rămânem prea mult timp aşa, căci s-ar putea să nu mai zărim în veci lumina. Mai dă şi vreo zăpadă peste noi şi ne acoperă de tot, căci zăpada numai pe deasupra este albă.

Existenţa este definită printr-un schimb permanent de informaţii. Iar energia este cea care poartă pe undele ei informaţia. Noi trăim într-un univers energetic ce transportă un întreg ocean de informaţii, care-i conturează existenţa. Limbajul, această comunicare verbală şi scrisă dintre oameni, este numai de suprafaţă. În esenţă, comunicarea se face cu totul diferit, nu numai între oameni, ci între tot ceea ce există. Electroencefalografele, aparate care pun în evidenţă frecvenţele creierului, măsoară patru tipuri principale de unde. Primele sunt undele beta, cuprinse în domeniul 21-14 Hz, specifice stării de veghe, în care omul poate percepe lumea înconjurătoare, cu cele cinci simţuri. Acestea sunt specifice evidenţierii lumii materiale. Apoi, urmează undele alfa, existente între 14-7 Hz, fiind determinate de acest aparat în timpul stării de semisomn. Ele sunt specifice stării spirituale din afara materiei. În zona a 10 Hz are loc deschiderea porţii dintre emisfera stângă a creierului, corespunzătoare analizei şi sintezei, şi emisfera dreaptă a lui, care aparţine intuiţiei, deci comunicări în afara normalului. Urmează, apoi, undele teta existente în domeniul 7-4 Hz, acestea corespunzând somnului profund sau anesteziei şi undele delta, aflate între 4-0 Hz, evidenţiate în stare de inconştienţă.

Astfel, există un limbaj universal, care se manifestă atunci când ne racordăm la sistemul de informaţii al Universului. Comunicarea prin limbajul vorbirii şi scrisului este specifică doar speciei umane. Dar comunicarea există de la micro până la macro, de la celulă până la Univers. Comunică între ele celulele unui ţesut, organele corpului, organismele umane, oamenii cu mineralele, cu plantele, cu animalele, cu microorganismele. Toate emit şi recepţionează infoenergie în coduri proprii, dar şi în coduri universale, comunicând indiferent de treapta filogenetică pe care se află, deci indiferent de nivelul de dezvoltare al sistemului nervos. De la  protozoare până la om comunică întreaga lume vie. Esenţa viului o reprezintă posibilitatea de a comunica, de a realiza o unitate cu mediul ambiant şi apoi, prin niveluri succesive de integrare, cu tot ceea ce există. Omul consideră lumea vie numai o parte din ceea ce există, dar lumea vie este întregul Univers care se află într-o continuă transformare. Comunicarea noastră cu Universul este permanentă, noi fiind parte componentă a lui. Este suficient să evidenţiem schimbul de informaţii dintre noi şi aştrii de pe bolta cerească, fenomen studiat de astrologie, pentru a întări această afirmaţie.

Înainte de apariţia limbajului articulat, omul comunica prin undele subconştientului. Odată cu apariţia limbajului, care este o formă mai eficientă de comunicare, capacitatea subconştientului de a comunica s-a atrofiat, fiind ascunsă în om sub o formă latentă. Fiecare gând este reprezentat printr-o anumită frecvenţă care îl defineşte. El constituie informaţia care se transmite pe fond energetic. În caz că gândul se transmite sub forma limbajului vorbirii, traseul acestuia este următorul: frecvenţele gândului se transformă în vibraţii ale vorbirii, cu aceiaşi semnificaţie informaţională, care sunt prelucrate ulterior de auz pe frecvenţele echivalente din domeniul auditiv. Prin scriere se transferă infoenergiile, ce reprezintă gândurile respective, scrierea devenind în continuare un generator de frecvenţe cu aceeaşi semnificaţie.

În vederea verificării comunicării interumane, în afara celor scrise şi vorbite, au fost efectuate experimente ştiinţifice. Tart, Lloyd, Puthoff şi Targ au cuplat la un electroencefalograf un subiect aflat într-o încăpere, iar în altă încăpere a fost plasat un alt subiect care era stimulat din timp în timp, fără ca persoana căreia i se realiza electroencefalograma (EEG) să ştie. În momentele stimulării celei de-a doua persoane, pe traseul EEG al primei persoane, apăreau inflexiuni grafice care demonstrează o receptare a semnalului emis din camera vecină. Dacă s-ar fi cerut subiectului receptor să apese pe un buton, în momentul când ar fi sesizat o influenţă străină asupra sa, acesta ar fi făcut-o la întâmplare, în discordanţă cu ceea ce dovedea traseul EEG. Neavizat că se va acţiona asupra sa, nu sesiza nimic. Deci, subiectul recepţiona la nivel inconştient, semnalele emise de către emiţător. Autorii concluzionează că datele obţinute pot dovedi coexistenţa unei înregistrări de evenimente, petrecute la distanţă, pe o cale neconştientizată. Aşadar, multe din gândurile noastre sunt recepţionate inconştient. Noi preluăm inconştient doar o mică parte din informaţiile primite de creier, cele mai multe rămânând la nivel subconştient. O parte a creierului funcţionează în sfera vieţii materiale, iar cealaltă este activă în zona existenţei invizibile, care, de fapt, coordonează existenţa vizibilă. Dacă omenirea ar fi conştientă de acest fapt şi-ar putea explica multe din enigmele vieţii.

Sunt atâtea persoane care afirmă că pot comunica cu animalele sau chiar cu plantele. În acele momente se face transferul de informaţie de la creierul persoanei către animal sau plantă prin limbajul universal. Mulţi ar spune: "Hai, cu animalele să zicem că ne mai înţelegem, dar şi cu plantele?". Da, chiar unele cercetări ştiinţifice o dovedesc. Şi pentru a fi mai credibil, voi descrie un experiment.

Într-un laborator au fost aduse două plante identice, care au fost cuplate la aparate pentru a se observa, prin variaţia biocurenţilor proprii, reacţiile acestora la unii stimuli externi. O persoană a luat în mână o foarfecă, pe care deschizând-o, s-a gândit că o va folosi pentru a tăia o frunză uneia dintre cele două plante. Aparatele au indicat imediat o reacţie la acea plantă. Apoi, în momentul în care acesteia i s-a tăiat o frunză, aparatele au pus în evidenţă o  reacţie şi la cea de-a doua plantă, ca şi când aceasta a compătimi-o pe cealaltă, suferind alături de ea. Plantele nu sesizează doar câmpul energetic al unei fiinţe, ci disting şi semnificaţia acestuia.

Pentru a evidenţia comunicarea din lumea mineralelor descriu un experiment pe care l-am realizat cu ani în urmă. O persoană m-a rugat să-i verific natura încărcăturii energetice a unui inel cu o piatră opacă, de culoare neagră, pe care îl moştenise de la bunica ei. Găsind că are o amprentă energetică negativă, am încercat să-i elimin acele vibraţii nocive pentru cea care purta inelul. Generând energie benefică asupra bijuteriei, am fost şi eu surprins să constat că piatra începe să devină transparentă până într-atât încât să se zărească prin ea aurul pe care era montată. Deci, acea bijuterie, de-a lungul timpului, a preluat informaţii din jurul său, modificându-şi astfel culoarea pietrei. Şi aurul era încărcat cu aceeaşi energie negativă, dar nu se putea evidenţia vizibil. Aceste amprente energetice au influenţe pozitive sau negative asupra persoanelor care se află în contact cu ele. Pe lângă câte lucruri trecem, rămânând indiferenţi, fără să le observăm! Putem comunica, lăsând amprenta gândurilor noastre în locuri nebănuite, aşa că ar fi bine să fim atenţi cum şi la ce gândim.