Experienţe din preajma morţii

În rândurile ce urmează sunt descrise două cazuri în care este prezentă legătura dintre persoane aflate în viaţă şi entităţi de dincolo de ea.

În rândurile ce urmează sunt descrise două cazuri în care este prezentă legătura dintre persoane aflate în viaţă şi entităţi de dincolo de ea. Aceste legături produc celor care trăiesc “piele de găină”, pe când aceleaşi legături privite de dincolo de moarte par normale. Dincolo de moarte, existenţa are coordonatele unei entităţi numai de ordin spiritual, superioară celei din viaţa materială. Necunoaşterea ne face să fim speriaţi de mesajele primite de dincolo, unde vom ajunge în cele din urmă cu toţii.

Cazul Cristinei

Persoanele iniţiate, atingând un grad înalt de spiritualitate, nu numai că înţeleg, ci chiar simt aceste legături cu lumea de dincolo, ele depăşind totodată frica de moarte. Cristina era acum trei ani o tânără din Bucureşti, în vârstă de 20 de ani, studentă la ASE. După o frumoasă vacanţă de vară au apărut brusc simptomele unei afecţiuni necruţătoare, leucemia. Boala a evoluat foarte repede, Cristina topindu-se văzând cu ochii. A început să acopere cu trăirile ei paginile unui jurnal intim. Cu fiecare zi se apropia fizic şi spiritual de o altă existenţă. Lupta cu boala având zâmbetul pe buze. Într-una din zilele acelea cenuşii a avut o revelaţie: a văzut-o pe Fecioara Maria. A căzut în genunchi în faţa ei şi, cu ochii în lacrimi, a rugat-o să o ajute să se însănătoşească. A primit răspuns la ruga sa că o să fie bine. A povestit apoi părinţilor că a fost chiar în oraşul îngerilor. Începea să se obişnuiască, puţin câte puţin, cu ideea că în curând va trece dincolo, devenind înger şi ea. Era pregătită sufleteşte să întâmpine viaţa veşnică, spre disperarea celor din jur. Şi într-o zi de toamnă, flacăra vieţii Cristinei, care abia mai pâlpăia, s-a stins.

Disperarea de până atunci a părinţilor s-a transformat brusc într-o linişte sufletească, erau împăcaţi cu pierderea copilului lor. Lucrul acesta i-a înspăimântat. De ce nu sufereau? De ce erau aşa de liniştiţi? Aveau impresia că fata veghea asupra lor. La înmormântare s-au arătat nişte semne. În primul rând, fata mirosea a mir. Apoi, dintr-o dată, pe faţa-i senină i-a apărut o inimioară. În timpul slujbei din biserică, de pe fereastra ce avea pictată Învierea lui Hristos a apărut o rază de lumină care se proiecta doar pe faţa Cristinei. Preotul, observând acest lucru, s-a oprit din slujbă, punând în evidenţă ceea ce s-a întâmplat.

Vibraţiile spiritului fetei

Acasă, părinţii au creat un colţişor cu lucruri de-ale Cristinei, cu fotografia ei şi icoane, loc în care arde permanent o candelă. Acolo ei simt că sunt alături de copilul lor, îl simt lângă ei, ca şi când ar fi împreună.

După trei săptămâni, exasperaţi că nu suferă pentru pierderea Cristinei, s-au adresat emisiunii 9595 de la Antena 1 pentru a înţelege ce se întâmpla cu ei.

La acea emisiune mă aflam şi eu, în calitate de invitat, pentru a ajuta la clarificarea acestui caz. Am verificat radiestezic spaţiul din jurul părinţilor şi am observat că spiritul Cristinei se afla în faţa scaunului pe care stătea tatăl. L-am rugat pe tată să întindă mâna către acel loc şi să-mi spună ce simte. Era răcoare, chiar frig. Oriunde în altă parte ducea mâna era cald, numai în acea zonă era rece. Şi mama a încercat să verifice. I-am spus că, pe lângă răcoare, ea va simţi vibraţiile spiritului fetei, ceea ce o va face să-şi simtă corpul amorţit. A încercat speriată, dar parcă fericită existenţa stării. După emisiune au plecat acasă cu sufletele împăcate, căci au înţeles ce se întâmplă cu ei.

Copilul vorbea fără sens

După câtva timp, producătoarea emisiunii 9595 mi-a telefonat că s-a primit la redacţie un caz interesant, care însă nu putea fi prezentat pe micul eran, fiind vorba despre un copil de 11 ani. Aşa că îi trimite la mine pentru a-i ajuta.

Era vorba despre o familie de lângă Feteşti care avea o fată cu un comportament ciudat, asemănător unei afecţiuni psihice. Mai precis, timp de câteva săptămâni, copilul vorbea fără sens, după care urma o altă perioadă în care fata vorbea şi se comporta normal.

Am făcut determinările radiestezice şi am descoperit că acest comportament se declanşase în urmă cu cinci ani, la moartea unei rude apropiate. La început, mama nu şi-a amintit să fi murit vreo rudă în acea perioadă, dar mai târziu a constatat că, de fapt, atunci se prăpădise bunicul fetei.

Ce s-a întâmplat cu această ocazie, de fapt? Dacă ultimul gând al persoanei care părăseşte această lume se îndreaptă către cineva apropiat, atunci amprenta spiritului ei se cuibăreşte în corpul acelui cineva, perturbându-i viaţa. Astfel, în acel corp se regăseşte şi comportamentul celui decedat. Dacă persoana este sensibilă din punct de vedere emoţional, apar temporar tulburări de comportament asemănătoare afecţiunilor psihice.

Această fetiţă avea o perioadă de timp o voce schimbată, groasă, iar comportamentul era fără logică, ca apoi să-şi revină dintr-o dată la normal.

Când au venit la mine, fata se comporta conform amprentei spirituale lăsată de bunic asupra ei: vocea era groasă şi vorbea fără sens.

Am început tratamentul bioterapeutic, căutând, în acelaşi timp, să-i şterg amprenta spiritului bunicului. După câteva minute l-am întrebat pe copil ce vede. Îl vedea pe bunic săpând o groapă în faţa ei, pe partea stângă. Apoi, mi-a spus că bunicul a dispărut. Dar groapa încă o vedea, iar eu am rugat-o să privească în ea. Era goală. Şi dintr-o dată a început să strige: “Tati, tati!”, privind în dreapta ei. Fugea către tatăl ei (copilul stătea pe scaun, spunând doar ce vede) şi, dintr-o dată, s-a aruncat în genunchi în faţa lui, plângând. Dar bunicul unde este, am întrebat-o eu, şi groapa? Groapa fusese astupată, iar bunicul se îndepărta liniştit.

Brusc s-a ridicat de pe scaun şi cu vocea ei de copil a spus: “Gata, eu nu am nimic!”, şi a plecat din încăpere, comportându-se normal. După câteva săptămâni mi-a telefonat tatăl, mulţumindu-mi pentru ajutorul oferit copilului. Mi-a povestit că umblaseră cu fata pe la diferite spitale şi apoi chiar pe la preoţi. După slujbele preoţilor, fata îşi revenea pentru câteva zile. Însă o altă slujbă făcută de acelaşi preot nu mai era eficientă.