Fecioara Maria, spiritul pur

Suntem o fărâmă de materie animată de scânteia spiritului. Dar acest spirit, am arătat că este diferit la fiecare entitate. În funcţie de treapta spirituală pe care ne aflăm, facem să arate lumea aşa cum o ştim cu bune şi cu rele. Însă fiecare dintre noi este însoţit de un spirit superior, care ne îndrumă, fiind cunoscut sub numele de înger păzitor. Acesta ne călăuzeşte drumul prin viaţă, ajutându-ne din umbră să ieşim din situaţiile limită.

Tot aşa, de-a lungul timpului, noţiunile de suflet şi spirit au fost interpretate diferit, unele teorii considerându-le a fi unul şi acelaşi lucru, altele diferenţiindu-le. Prin suflet se înţeleg senzaţiile noastre de plăcere, de durere, de bucurie, de tristeţe, de ură sau iubire, de foame, de sete. Ele vin din corpul nostru eteric, sensibilizat prin organele de simţ, fiind transmise în interiorul corpului fizic, prin fibrele nervoase somatice sau viscerale, către centrii nervoşi, unde corpul eteric are cea mai mare densitate. Aceste formaţiuni eterice concentrate sunt influenţate de excitaţii primite prin centrele de absorbţie, concentrându-se în special în plexul solar, într-un fel de “creier abdominal”, ce controlează funcţionarea organelor abdominale şi care se afla sub controlul hipotalamusului. Excitaţiile primite prin organele de simţ sunt trimise în ultimă instanţă scoarţei cerebrale, unde sunt conştientizate. Deci corpul eteric este sufletul senzaţiilor noastre.

PARASTASURI
Sufletul nu este nemuritor ca spiritul, el persistă în timp după moarte atât cât se menţine legătura dintre corpul astral şi cel eteric. În această perioadă, spiritul, legat încă de suflet, se bucură de aceleaşi satisfacţii sufleteşti pe care “le-a gustat” în viaţa pământeană. Din această cauză se păstrează obiceiurile de a face parastasuri şi pomeniri. Legătura dintre suflet şi spirit sau altfel spus dintre corpul eteric şi cel astral este de aproximativ şapte ani, perioadă în care nici nu se permite deshumarea decedatului. În lumea astrală, sufletul-spirit se hrăneşte cu gânduri, deci gândurile celor din lumea materială ajung la suflet, iar alimentele care se împart la parastasuri şi pomeniri produc, de fapt, aceste gânduri către cei dispăruţi.

DOUĂ SUFLETE
Creierul, care ne informează mai mult despre mediul exterior decât despre cel interior, este produsul spiritului, pentru a ajuta la perfecţionarea evoluţiei acestuia, fiind subordonat interesului sau, aşa cum şi corpul fizic este construit de către spirit pentru acelaşi scop. Astfel, creierul nu reprezintă sediul spiritului. Se cunosc cazuri ale unor persoane care aveau o inteligenţă sclipitoare şi o memorie extraordinară, la care în urma decesului s-a descoperit, prin necropsie, că aveau creierul distrus fie prin abces cerebral, fie prin procese de distrucţie specifice senilităţii.

Inteligenţa nu este nici ea în raport cu greutatea creierului. Gambetta, Napoleon şi Anatole France, personalităţi proeminente, aveau creierele de 1.250 g, 1.500 g şi, respectiv, 1.017 g, deci o greutate sub cea normală.

Apostolul Pavel, în Scrisoarea către Corinteni, aminteşte  despre existenţa a două suflete, unul de esenţă spirituală, singurul care supravieţuieşte sau învie după moarte, şi altul inferior, care structurează corpul fizic. Ambele suflete se întrepătrund cu corpul fizic, neavând o localizare precisă, fluidul de origine divină fiind identificat cu suflarea divină din Geneză.

Sufletul rămâne unit cu spiritul în astral  atât de mult cu cât a fost mai dezvoltat în viaţa pământeană. În această perioadă, el doreşte să simtă plăcerile din lumea fizică, dar neavând organele de simţ din corpul fizic apelează la spirit, percepând gândurile care-i aduc senzaţiile în afara materiei.

Exista şi posibilitatea ca partea eterică a corpului să nu se desprindă în totalitate de corpul fizic o dată cu moartea acestuia. În acest caz, iau fiinţă strigoii, moroii sau vampirii, cum mai sunt cunoscuţi, fapt ce se petrece când forţa vitală mai persistă şi duce la desfăşurarea unei vieţi vegetative a cadavrului. Astfel, părul şi unghiile îi cresc în continuare, buzele sunt roşii, ochii sunt de obicei deschişi, iar cadavrul se poate răsuci în mormânt. Pot să apară, de asemenea, materializări ale strigoilor sub formă de fantome fie ca oameni, fie ca animale, provocând efecte mecanice neplăcute în casele unde au trăit sau în alte zone. Se mai practică, în acest caz, obiceiul de a dezgropa cadavrul spiritului rău pentru a-i implanta un par ascuţit în inimă sau pentru a-i tăia capul ori a-l arde.

Iata, deci, că am prezentat la început spiritele pure sau îngerii păzitori şi am ajuns acum la prezentarea celor rele precum demonii. Aceştia sunt tot spirite înalte, dar decăzute. Cuvântul “demon” provine din grecescul “daimon” şi semnifică geniul, inteligenţa. În accepţiunea modernă el reprezintă fiinţele răufăcătoare. Îngerii, arhanghelii, serafimii sunt spirite care au parcurs toate gradele evoluţiei spirituale până la puritate.

PREVIZIUNI
Închei prin a vă prezenta materializarea unui spirit pur, cel al Fecioarei Maria, care după ce a apărut în Polonia, s-a mai materializat în Franţa şi Portugalia, unde s-a arătat unui grup de copii care se jucau. Cu această ocazie, a prezis trei lucruri: a prezis că unul dintre acei copii se va îmbolnăvi, lucru care s-a întâmplat (a doua zi copilul a murit!), că sistemul comunist va fi distrus, iar cea de-a treia previziune ştiută doar de Papa, care nu are voie să o divulge. Ea este înscrisă şi ţinută într-un seif, fiind transmisă doar viitorului Papă. Turcul care a atentat la viaţa Papei Ioan Paul al II-lea ştia despre existenţa celei de-a treia previziuni pe care o deţinea doar Sfântul Părinte, căci la un interogatoriu, când i s-a cerut să mărturisească în slujba cărui serviciu secret se află, el a spus că va divulga acest secret doar dacă şi Papa va dezvălui acea previziune a Fecioarei Maria închisă în seif.