Fenomenele din pădurea Baciu

- Alo, salut!
- Bună. Ce mai faci?
- Bine, îmi beau cafeaua de dimineaţă şi respir aerul de după-amiază.
- Eu respir aerul de ieri, când am avut o întâlnire de gradul III.
- Atunci te las liniştit, să retrăieşti momentul.

Este într-adevăr o convorbire telefonică absurdă, însă, de ce nu, se mai întâmplă şi astfel de întâlniri cu extratereştrii.
În nord-vestul Clujului, la o depărtare de aproximativ 5 km, se găseşte Pădurea Baciu. La prima vedere pare o pădure normală, aşa cum sunt cele din zona de deal. Înaintând prin­tre copaci, încep să apară nedumeririle. Arborii, în vârstă de două secole, aici arată firavi, crescuţi haotic, subţiri şi contorsionaţi. Multe trunchiuri sunt înfăşurate, lipite, parcă împletite, altele sunt sub formă spiralată. Unii copaci, în loc să se înalţe, îşi întorc vârfurile semirotund către pământ.

Acesta este locul în care densitatea de fenomene paranormale petrecute depăşeşte orice închipuire. Apar, printre copaci, forme diverse surprinse în zbor sau pe pământ, unele vizibile cu ochiul liber, altele numai pe imagini fotografice ori pe film. Noaptea apar lumini albe sau color, aflate în zbor sau staţionate, umbre ciudate, chipuri umane sau sunt auzite voci ciudate. Există aici efecte fizice diverse, cum ar fi emisii radioactive, anomalii magnetice, perturbaţii electromagnetice, emisii de microunde şi de infrasunete. Pe sol apar urme neobişnuite, atât pe iarbă, cât şi pe zăpadă, asemănătoare cu pictogramele descoperite, în alte locuri, printre lanurile de cereale. Sunt prezente şi efecte biologice suferite de vegetaţia din pădure ca deshidratări, arsuri, necroze, carbonizări.

Nici animalele sau oamenii care trec prin zonă nu sunt feriţi de astfel de influenţe. La aceştia se remarcă apariţia de înroşiri ale epidermei, arsuri, stări de greaţă, de vomă, de anxietate, cefalee, sete excesivă. De-a lungul vremii au fost surprinse nenumărate imagini foto ale unor OZN-uri, unele invizibile cu ochiul liber. S-au evidenţiat apariţiile unor structuri geometrice zburătoare sub formă de piramidă, sferă, cilindru, con şi paralelipiped. În locurile unde au fost fotografiate OZN-uri invizibile s-a înregistrat, cu ajutorul aparatelor, o radioactivitate foarte intensă în raport cu cea normală. Aceste obiecte zburătoare neidentificate invizibile apar în fotografii ca nişte globuri de lumină, care emit o luminiscenţă lăptoasă. Ele prezintă un nucleu dens înconjurat de un val pâlpâitor. Uneori se găsesc grupuri care alcătuiesc structuri complexe. Când sunt vizibile apar instantaneu, ca la un moment dat să devină brusc invizibile, lăsând în urmă un nor rarefiat care dispare treptat. OZN-uri au apărut şi în Pădurea Făget, Grădina Botanică din Cluj şi lângă Ci­mitirul Central.

Zonele cele mai intense în fenomene bizare, din Pădurea Baciu, sunt Poiana Rotundă, care este un luminiş circular aflat spre centrul pădurii, Dealul Hoia, Valea Hăitaşului, Gura Baciului.
Se pare că această zonă este cel mai faimos loc din România din punct de vedere al intensităţii şi gamei de fenomene paranormale produse. Multă vreme, oamenii locului au considerat Pădurea Baciu un tărâm asociat cu ţinutul necuratului.

Primul cercetător care şi-a dedicat zeci de ani din viaţă studiului fe­nomenelor inexplicabile din Pădurea Baciu este biologul Alexandru Şift (1936-1993). Totul a început cu o întâmplare şocantă pentru elevul Alexandru, în iulie 1953. Se afla la liziera Pădurii Baciu când a observat un obiect cenuşiu în formă de „V" culcat, având latura de 2-3 metri, obiect care se îndrepta vertiginos către sol, aterizând la câţiva zeci de metri de el într-un tufiş. Şift, curios, s-a apropiat de locul respectiv, dar foarte ciudat, obiectul dispăruse fără urmă. Mirat, a luat un băţ şi a răscolit tufişul. Nici urmă de vreun obiect, în schimb băţul devenea invi­zibil pe măsură ce înainta către centrul tufişului. Apoi, a început să-i devină invizibil şi braţul, până aproape de umăr.

Privea stupefiat cum, gradat, bra­ţul său continua să dispară, de­venind mai întâi stăveziu. Dar, dintr-o dată, un suflu cald, venit brusc dinspre tufiş, l-a aruncat cu câţiva paşi înapoi. După aceea mâna i-a devenit din nou vi­zibilă, putând a fi mişcată. Ajuns acasă, i s-au declanşat dureri de cap, ameţeli, frisoane, iar a doua zi a avut febră - nu a mai avut puterea să se ridice din pat. Treptat, după câteva săptămâni, a reuşit să revină la starea normală. Avusese simptome tipice „maladiei actinice" (afecţiune de­clanşată în urma iradierii cu substanţe radioactive).

Mai tâziu, Alexandru Şift, cer­cetătorul, a făcut fotografii în care a descoperit structuri, lumini şi siluete care nu existau în vizibil. Deseori observa umbre care îl însoţeau prin pădure. El a realizat peste 60.000 de fotografii în cei câţiva zeci de ani de cercetări. Rezultatele sale au atras cercetători atât din ţară, cât şi din SUA, Franţa, Germania, Ungaria.




În anii '70, s-a format în Cluj un grup de cercetători ai fenomenelor zonei Baciu, condus de profesorul Adrian Pătruţ, doctor în chimie, conferenţiar la Facultatea de Chimie a Universităţii Babes Bolyai din Cluj. El a obţinut peste 15.000 de fotografii, în care sunt surprinse diverse fenomene ciudate din faimoasa pădure de lângă Cluj. La acestea se adaugă încă un număr de apro­ximativ 5.000 de fotografii, realizate întâmplător de diverse persoane, ima­gini care pun în evidenţă existenţa fenomenelor paranormale din Pădurea Baciu.

Cercetătorul Florin Gheorghiţă, în dimineaţa zilei de 1 ianuarie 1975, a fotografiat, la marginea Pădurii Baciu, un glob întunecat, înconjurat de un câmp energetic sub forma unui halou cenuşiu, creat parcă pentru a face cât mai puţin vizibil acel glob.

La dată de 23 mai 1977, cercetătorul Dan Coman a apărut pe o imagine foto alături de o formă luminoasă ase­mă­nătoare unei aripi. La câţiva metri se zărea o altă formă luminoasă ase­mănătoare unui balaur cu mai multe capete. Toate elementele vizibile în fotografie prezentau umbre, mai puţin cercetătorul. Într-o altă imagine foto apare capul unui alt cercetător, desprins de corpul său, acesta aflându-se destul de departe faţă de cap.

Grupul de cercetători al lui Adrian Pătruţ a zărit, pe aceste locuri, o dropie pe care au alergat-o, în zadar, să o prindă, aceasta dispărând în spatele unui tufiş. Ciudată nu este numai dispariţia păsării, ci faptul că niciodată în această zonă nu au existat dropii. Astfel de întâmplări s-au petrecut şi cu un râs, un leopard precum şi cu un câine.
În februarie 1976, cercetătorul Csaba Borbath a realizat o fotografie a unei forme aeriene, invizibilă cu ochiul liber, cu dimensiunea de câteva sute de metri.

La data de 18 august 1968, Emil Barnea, angajat militar, se afla în Pădurea Baciu împreună cu prietena sa, Zamfira Matea, şi cu alţi doi prieteni. În jurul orei 13:00 a apărut un OZN care survola pădurea, cu viteză mică, fără a produce vreun zgomot. Brusc, a strălucit şi a executat o ma­nevră de răsucire, după care accelerând, s-a deplasat oblic, pierzându-se în văzduh. Emil Barnea a surprins pe peli­cula foto trei instantanee. Specialişti străini în OZN-uri au confirmat autenticitatea fotografiilor şi le-au clasificat a fi cele mai clare imagini ale unui OZN, obţinute în România şi printre cele mai bune de pe mapamond.

Adrian Pătruţ, în volumul „Fe­nomenele de la Pădurea Hoia-Baciu", a descris o întâlnire de gradul III. La data de 20 iulie 1968, o familie aflată în preajma pădurii, la o depărtare de 250-300 metri, privea prin binoclu către lizieră. La un moment dat au încremenit de spaimă. Prin lentilele binoclului se zăreau patru fiinţe humanoide cu înălţimea de 1,3-1,4 metri. După apro­ximativ cinci minute a apărut pe cer, la o sută de metri înălţime, un balon strălucitor care se deplasa cu o viteză de 30-40 km/h. Acesta, ajuns deasupra celor patru humanoizi, a ejectat, pe rând, cinci sfere mici cu un contur slab luminat. În timpul coborârii au devenit invizibile, atât ele, cât şi balonul mare. Apoi, humanoizii au fost învăluiţi de nişte clopote translucide, care, în câteva secunde, s-au ridicat cu cei patru, dispărând complet la câţiva metri deasupra solului.

Un om normal, pe bună dreptate, se întreabă dacă toate aceste relatări sunt reale. La început par incredibile, dar după ce se intră în rezonanţă cu ade­vărata existenţă, familiarizându-se cu această filosofie, ele par normale. Însă, „este drum lung până departe".

Pe Terra există şi alte locuri în care se manifestă astfel de fenomene. Printre acestea se găsesc Deşertul Mojave, zona Gulf Breeze din Florida, La Spezia şi Arenzano din Italia, Valea Hessdalen din Norvegia, Belo Horizonte din Brazi­lia, Muntele Kailasa din Tibet etc.
Mulţi curioşi au intrat în astfel de zone crepusculare, în speranţa surprinderii măcar a unei fărâme de paranormal. Cei care au avut succes sunt dintre aceia care au calităţi în afara normalului.

Fenomenele apărute în locuri asemănătoare Pădurii Baciu sunt discrete şi continue în timp, manifestându-se, cu precădere, în preajma persoanelor dotate cu capacităţi paranormale. Evidenţiate prin cercetări ştiinţifice de necontestat, chiar şi de sceptici, locurile ca Pădurea Baciu reprezintă porţi dintre lumi, între materie şi ceea ce se află dincolo de vizibil.