Levitaţia

Un copil vede un balon care stă suspendat pe tavanul camerei şi nu înţelege cum reuşeşte să stea acolo. El nu ştie că în interiorul balonului se află un gaz mai uşor decât aerul. Un alt copil vede un vehicul pe pernă de aer cum stă deasupra solului fără să îl atingă.

El nu înţelege cum poate sta suspendat în aer, neştiind că o turbină puternică pompează aer sub presiune între vehicul şi sol pentru a crea o forţă mai mare decât cea produsă de greutatea sa. Astfel, este învinsă forţa gravitaţională şi vehiculul rămâne suspendat. Un al treilea copil vede un tren care stă deasupra singurei linii de cale ferată aflată în centrul lui fără să o atingă şi nu înţelege cum este posibil. El nu ştie că s-a creat un câmp magnetic între linie şi tren şi astfel s-a produs o forţă mare de respingere între acestea, la fel ca între polii de acelaşi fel ai doi magneţi.

De mii de ani
Un om matur vede cum un altul, fără vreun aparat special, ci numai prin concentrare psihică, reuşeşte să se ridice deasupra solului fără să-l atingă, sfidând gravitaţia. Cel care priveşte rămâne surprins, văzându-l pe cel de lângă el că levitează, pentru că nu înţelege mecanismul acestui fenomen. Ştiinţific, nu-şi poate explica ce se întâmplă. Suntem copii încă în faţa fenomenelor paranormale.

Atunci când puterea psihicului poate acţiona asupra unui obiect pentru a-l ridica are loc levitarea acestuia, iar când concentrarea realizează ridicarea persoanei are loc levitaţia ei.

Levitaţia a fost evidenţiată de mii de ani. Brahmanii, yoghinii, fachirii, pustnicii o practică din acele timpuri. Aceste practici, fiind religioase, nu erau publice, desfăşurate sub formă de spectacole şi de aceea nu au fost mediatizate. Însă multe personalităţi, printre care şi oameni de ştiinţă care au vizitat Asia, au asistat în zona Indiei sau a Tibetului la şedinţe de yoga sau la demonstraţii ale fachirilor care se încheiau cu levitaţii.

Bodhidharma, fondatorul budhismului Zen, a învăţat shaolinii din mănăstirile tibetane secretul folosirii energiilor pentru realizarea stării de levitaţie. Budha şi mentorul său, Sammat, puteau levita chiar ore întregi. Călugării asiatici iniţiaţi practică levitaţia, dar secretele ei rămân cunoscute numai în cercuri restrânse, închise. În Europa, fenomenul acesta este practicat tot în cadrul cercurilor religioase de iniţiaţi.

Dau în continuare un întreg evantai de exemple, din diverse perioade istorice şi de oriunde de pe Pământ, pentru a sublinia că acest fenomen există. Arnobe şi Sulpiciu Sever notau că Simon Magul, după ce s-a ridicat în cer, sub ochii lui Neron şi ai poporului, a căzut pe pământ, rupându-şi coapsa. La Moscova, Vasile cel Binecuvântat era purtat de o forţă necunoscută pe deasupra apei Moscovei în faţa a numeroşi oameni. Cel mai cunoscut însă este Daniel Douglas Hewn, care a trăit în secolul al XIX-lea. Începând de la performanţe mici, el a ajuns să intre în stare de levitaţie oricând dorea. 40 de ani a oferit spectacole de levitaţie. Printre cei prezenţi la demonstraţiile sale se aflau W.M. Thackeray, Mark Twain, Napoleon al III-lea. Sfântul Petru de Alcantara se ridica în biserică atât de sus, încât atingea lambriurile corului. Doi dintre regii Ungariei, Ştefan I şi Ladislav I, au fost specificaţi ca având calităţi pentru practicarea levitaţiei. Arhiepiscopul de Valence, în timpul lui Carol al V-lea, în anul 1555, a fost suspendat în aer timp de 12 ore, fapt ce a fost remarcat nu numai de oamenii palatului şi de preoţi, ci şi de cetăţenii oraşului.

La Roma, în 1893, s-a făcut o experienţă notabilă. A fost ridicată prin levitare o masă la 30 de centimetri deasupra solului, după care trei persoane au fost şi ele ridicate prin levitaţie, fiind apoi aşezate pe masa suspendată. Cele trei persoane erau mediumuri: inginerul Palmiani şi doi studenţi, Arturo Rigieri şi Alberto Fontana. La acea şedinţă au asistat 14 persoane, printre care se aflau doctori, pictori, directori, ziarişti.

Profesorul de la School Colege
O altă experienţă interesantă şi pentru faptul că sunt descrise inclusiv stările prin care trece persoana care trăieşte practic fenomenul de levitaţie este cea a profesorului de la School Colege. În ziua de 30 iunie 1870, acesta, stând la o masă, a simţit că se îndepărtează cu scaunul de masă şi se întoarce cu spatele către studenţi. Dintr-o dată, scaunul s-a ridicat în aer 50-60 de centimetri, rămânând suspendat, după care profesorul l-a părăsit, zburând pe verticală spre plafonul încăperii, printr-o mişcare lină. Mai târziu, el a declarat: "Aveam perfectă cunoştinţă de ceea ce se petrecea şi descriam mersul fenomenului celor care se găseau aşezaţi la masă. Aveam un creion la piept şi cu el am putut să marchez tapetul de pe colţul zidului. Capul trebuie să fi fost foarte aproape de plafon. N-am simţit în corp nici o presiune, ci aveam senzaţia că sunt într-un ascensor şi văd obiectele trecând prin faţa mea. Îmi amintesc că aveam o uşoară dificultate de respiraţie, mi se părea că sunt umplut cu aer şi că sunt mai uşor decât atmosfera. Apoi am fost coborât încet şi aşezat pe scaunul meu, care îşi reluase şi el poziţia iniţială".

PICĂTURA. Cuvântul levitaţie vine din latinescul levitas, însemnând uşurime. Producerea acestui fenomen este legată de bioenergia şi biocontrolul corpului conectate la sistemul universal infoenergetic. În acel moment, individul are acces la Energia Universului, fiind o picătură care face parte din acelaşi ocean. Însă nu oricine poate avea acces, căci nu deţine cheia. Aceasta se află ascunsă în iniţierea spirituală.