O formă de energie

Numai după ce vedem lumina putem să definim întunericul. Să o căutăm deci cu lumânarea aprinsă, aşa cum o făcea Diogene în plină zi căutând un om. Cunoaşterea existenţei a produs credinţă în cel care a creat-o. Credinţa a dat naştere religiilor care au interpretat-o, fiecare în felul ei, dar toate raportate la aceeaşi divinitate, purtând doar nume diferite.

Acest lucru seamănă cu un popor în sânul căruia s-au creat mai multe partide, cu platforme program diferite, fiecare încercând să convingă că a găsit calea cea mai bună pentru bunăstare şi merită să fie ales pentru a conduce. Dacă n-ar exista credinţa sau poporul, n-ar exista nici religiile sau partidele. Aşadar, să căutăm credinţa adevărată, şi nu interpretarea ei!

Nu există materie în Univers, totul este energie, un câmp de energie universală purtătoare de informaţii. Această energie însă este de două feluri, una produsă de vibraţii joase şi alta produsă de vibraţii înalte.

Energia aşa-zisă joasă este foarte densă, fiind vizibilă. Astfel, aceasta este percepută ca materie.
Energia înaltă, invizibilă este cea care alimentează sistemele de energie joasă, ajutându-le să-şi menţină legăturile structurale.

TEORIE
Pentru a înţelege mai uşor se poate face o paralelă cu apa, care are trei stări de agregare. Aceeaşi moleculă H2O se regăseşte în stare gazoasă, în stare lichidă şi în stare solidă, dar cu densităţi diferite. Ştiinţa ne-a ajutat să aflăm că respirăm aceeaşi substanţă care ne potoleşte setea sau ne face să alunecăm iarna pe stradă.

Afirmaţia că nu există materie în Univers este şocantă pentru membrii unei societăţi bazate pe o existenţă materială, însă descoperirile oamenilor de ştiinţă, de-a lungul timpului, au demonstrat această teorie, însă nu a fost suficient mediatizată la nivelul întregii societăţi.

Dacă existenţa noastră, practic, s-ar baza pe acest lucru, multe dintre legile existente n-ar mai fi valabile, ele fiind concepute pentru viaţa materială. Atunci, lumea ar arăta cu totul altfel.

Iată pe scurt elementele care demonstrează că materia este, de fapt, o formă de energie. Se ştie că structurile materiale sunt formate din atomi, ato­mii din elec­troni şi nucleu, iar nucleul este format din protoni şi neutroni. Teoria quarci­lor afirmă că un proton sau un neutron are câte trei quarci. Din 1984, doi fizicieni americani au mers mai departe prin lansarea teoriei superstringurilor. Strin­gu­rile sunt ca nişte corzi de chitară care vibrează transportând energie. Ele consti­tu­ie elementele de bază ale câmpului de Energie Universală. Protonul şi neutro­nul sunt formaţi din câte trei stringuri, vibrând câte unul pentru fiecare quarc.

UNDA
Superstringurile vibrează asemenea unor valuri aflate într-o continuă mişcare în spaţiu. Acestea nu pot fi puse în evidenţă cu ajutorul aparaturii actuale, căci electronii şi quarcii sunt situaţi, ca ordin de mărime, la jumătatea unei scale care are la un capăt un string, iar la celălalt capăt o galaxie. Astfel, unda energetică invizibilă a stringului, din aproape în aproape, formează ato­mul şi apoi moleculele, care devin vizibile fiind denumite materie.

Einstein, prin Teoria Relativităţii, arăta, de asemenea, că masa este tot o formă de energie. Celebra lui ecuaţie E=mc2 stabileşte egalitatea între E (energie) şi m (masă) care este tot energie, căci c2 (viteza luminii la pătrat) este o constantă. O creştere a masei duce, din cauza înmulţirii cu această constantă, la o creştere enormă a energiei.

Cu această teorie, Einstein a evidenţiat că existenţa sub viteza luminii are o formă materială supusă legilor ştiinţifice cunoscute, iar peste viteza luminii se află într-o altă stare, invizibilă, în care sunt va­labile cu totul alte legi. Universul parapsihologiei se ocupă cu ceea ce este dincolo de existenţa materială, influenţând-o însă pe aceasta. Conştientizând acestea, Albert Einstein ar fi afirmat: „Eu ştiu că Dumnezeu există, restul sunt amănunte!".