Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
Omul, cea mai dinamică legătură de pe Pământ cu Universul. Cea mai dinamică legatură între materie şi ceea ce se află dincolo de ea, între vizibil şi invizibil. Dar, pentru că pe Pământ se promovează mai mult existenţa materială, omenirea suferă de afecţiuni venite din ignoranţa faţă de legile fundamentale ale Universului invizibil, tărâmul nevăzut dar simţit al Divinităţii.
Astfel, sănătatea, lucrul cel mai de preţ al omului, trebuie privită ca fiind legată deopotrivă de Tatăl Divin şi Mama Pământ. Cauzele bolilor se găsesc prin intermediul spiritului în carmă, prin cel al sufletului din sentimente şi emoţii şi abia la urmă au rezonanţă în fizic toate acestea, la care se adaugă şi cele provenite din accidentele din viaţa materială.
Iniţiaţii care au stat la baza medicinei începuturilor, considerată acum de noi tradiţională, se bazau pe aceste concepte legate de cauzele bolilor. Medicina modernă este însă, o medicină a fizicului, bazată pe filosofia materialistă. Dar, printre exponenţii acestui tip de medicină, se găsesc, din când în când, voci care, inţelegând Adevărul Existenţei sau bănuindu-l, evidenţiază terapii legate de adevărata componentă a corpului uman.
Unul dintre aceştia este Émile Coué pe care l-am prezentat în articolul trecut. În cartea sa, apărută şi în limba română sub titlul "Autocontrolul prin sugestie conştientă”, la editura Adevăr Divin, Braşov, 2010, susţinător al sistemului "gândirii pozitive”, promovează o metodă ce ia în consideraţie, atât fiinţa conştientă, cât şi cea inconştientă. Coué afirmă: "Este necesar să înţelegem că în noi există doi indivizi complet diferiţi. Amândoi sunt inteligenţi, dar în timp ce unul este conştient, celălalt este inconştient. Din acest motiv, existenţa celui din urmă rămâne de regulă neobservată”. Cu toate acestea: "Subconştientul controlează deopotrivă corpul fizic şi psihicul nostru. El este cel care guvernează buna funcţionare a organelor noastre, inclusiv a tuturor celulelor organismului nostru, prin intermediul nervilor”.
De fiinţa conştientă este legată voinţa, iar de cealaltă fiinţă este legată imaginaţia. Dar, de cine aparţine voinţa şi de cine aparţine imaginaţia? Creierul uman are două emisfere. Într-una îşi are locul analiza şi sinteza, deci evaluarea vieţii materiale, conştiente, a raţiunii. Cealaltă emisferă corespunde intuiţiei, imaginaţiei, legată de viaţa de dincolo de materie, de legătura omului prin scânteia spiritului cu Divinitatea, cu tot ce există în Memoria Universului, înafara timpului. Deci, din aproape în aproape, până la urmă, Émile Coué recunoaşte implicit că imaginaţia aparţine legăturii omului cu acel ceva aflat în afara materiei, care coordonează tot ceea ce se vede. Aşadar, fiinţei conştiente îi este asociată voinţa, iar celei inconştiente, imaginaţia. Voinţa este subordonată imaginaţiei. Dacă un individ îşi imaginează că este sănătos, subconştientul său îşi mobilizează forţele pentru a-l vindeca sau pentru a-i menţine starea de sănătate. Însă, în cazul în care acesta trăieşte tot timpul cu spaima că se va îmbolnăvi, el va contribui inconştient la apariţia bolii în organismul său. Adică: "Cine se teme de boală o atrage”. Sau:"Atunci când există un conflict între voinţă şi imaginaţie, cea care prevalează este întotdeauna imaginaţia”.
Iată unul dintre exemplele cu ajutorul căruia Émile Coué demonstrează supremaţia imaginaţiei asupra voinţei. Pe o bară de 10 metri lungime şi de 0,25 metri lăţime, aşezată pe sol, se poate deplasa uşor cineva, de la un capăt la celălalt. Dacă bârna se află la înălţimea unei catedrale, este greu de deplasat pe aceasta şi un singur metru. În primul caz este uşor de mers, căci imaginaţia spune că nu va fi riscant să se ajungă la capătul bârnei. În cel de-al doilea caz, imaginaţia spune că este periculos mersul pe bârnă la o aşa înălţime, fiind posibil oricând să cadă, putând să-şi piardă viaţa. Deci, voinţa de a parcurge, la o aşa înălţime, lungimea barei este învinsă de imaginarea unui posibil accident. Imaginaţia, printr-o autosugestie puternică pozitivă, face să dispară efectele negative ce s-ar consuma într-o acţiune. De exemplu, constructorii care lucrează la înălţimi ameţitoare, pot face acest lucru pentru că îşi imaginează că vor face faţă unei astfel de munci.
Coué descrie arta prin care, practicând susţinut sugestia conştientă, se poate trezi potenţialul infinit al autovindecării, care există în fiecare dintre noi, viaţa putând fi orientată în direcţia de mers dorită. Aşadar, dacă ne-am încărcat cu autosugesti negative inconştiente, prin înlocuirea lor cu autosugesti pozitive conştiente, orice suferinţă nejustificată din viaţă se va anula.
Conştientul este înzestrat adeseori cu o memorie cât se poate de infidelă, pe când subconştientul dispune de o memorie perfectă şi impecabilă, care înregistrează chiar şi cele mai mici amănunte ale existenţei noastre. Însă, el este supus ca un sclav şi acceptă fără a raţiona tot ceea ce i se spune. Acesta, trebuie ţinut cont, că guvernează funcţionarea corectă a organelor prin intermediul creierului şi realizează toate acţiunile corpului.
Şi atunci dacă tot există autosugestii în permanenţă într-o memorie inconştientă, este mult mai bine ca ele să fie făcute în mod conştient dar în sensul dorit.
Émile Coué afirmă: "Procedeul este cât se poate de simplu: mai întâi de toate să cumpănim cu atenţie ce sugestii dorim să inducem prin autosugestie, după care, trebuie să le repetăm de un număr mai mare sau mai mic de ori(în funcţie de cât de rapid prinde autosugestia), fără a ne gândi la nimic altceva, ci doar la: «Cutare lucru se petrece în viaţa mea... cutare lucru urmează să se petreacă», etc. În cazul în care subconştientul nostru acceptă sugestia făcută, ceea ce ne-am propus se va realiza punct cu punct”. Dar dorinţele trebuie să fie rezonabile.
Deci, este propusă o metodă asemănătoare celei de autohipnoză, prin care se face influenţarea imaginaţiei asupra eului psihic şi a celui fizic.
După numeroase experimente, efectuate într-o perioadă de douăzeci de ani, Émile Coué a tras următoarele concluzii, rezumate sub formă de legi.
"1. Atunci când voinţa şi imaginaţia se află în conflict, cea care prevalează este întotdeauna imaginaţia, fără nicio exceptie;
2. În orice conflict dintre voinţă şi imaginaţie, forţa imaginaţiei este direct proporţională cu pătratul forţei voinţei;
3. Atunci când voinţa şi imaginaţia sunt de acord, rezultanta nu reprezintă suma lor aritmetică, ci produsul lor;
4. Imaginaţia poate fi controlată.
Orice boală, aproape fără exceptie, se poate ameliora prin autosugestie, oricât de greu de crezut ar putea părea această afirmaţie. Nu spun că bolile se vindecă întotdeauna, dar cu siguranţă ele se pot ameliora, ceea ce este cu totul altceva.
Pentru ca oamenii să poată practica autosugestia conştientă, ei trebuie să fie învăţaţi, exact aşa cum învaţă să scrie şi să citească, să cânte la un instrument muzical, etc”.
Şi acesta va fi subiectul următor.
