Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
Viaţa noastră este o călătorie făcută cu un vehicul imens, cât e cuprinsul ţării. Lăsăm în seama şoferului, chiar şi atunci când nu ne convine, să aleagă traseul, staţiile, destinaţia după legea lui. Fiecare naţie procedează la fel, cutreierând prin viaţă cu vehiculul şi şoferul propriu. Suntem cu toţii cuplaţi la un sistem informaţional, uneori supărător de performant, prin care ni se comunică programul zilnic. În rest, ni se administrează foarte multe informaţii, majoritatea, voit, lipsite de substanţă, comunicări legate de o viaţă de consum trăită fără esenţă. Iar noi ne conformăm. Căutăm distracţia după atâta stres înghiţit şi ignorăm cunoaşterea adevăratei vieţi. Astfel, ne îndreptăm către incapacitatea de a schimba viaţa, făcând jocul celui care conduce, ajutându-l uneori inconştienţi să ajungă mai uşor la destinaţia propusă.
Viaţa n-ar trebui să fie ca zborul haotic al unei muşte, care, până la urmă, cade frântă, vlăguită de energie. Nu trebuie să satisfacem doar dorinţele din afara noastră, căci ne îndepărtăm de propria fiinţă, de interiorul nostru, golindu-ne de noi. Singurele care ne zdruncină puternic din temelii sunt bolile şi moartea. Acestea ne aduc faţă în faţă cu noi, trezindu-ne din confuzia vieţii. Cei care nu pierd legătura cu echilibrul din interiorul propriu sunt feriţi de afecţiuni. Boala este un mesaj al subconştientului, suntem scuturaţi de adâncul nostru atunci când suntem surzi şi orbi cu noi. Trebuie să ne ascultăm sufletul înainte de a îmbolnăvi fizicul. Subconştientul se comportă ca un copil. Când copilul vrea să arate că nu i se acordă suficientă atenţie, plânge, urlă. Cu vârsta, ajunge să atragă atenţia celor din jur spărgând o cană, o farfurie, bătându-şi sora sau fratele ori aducând rezultate proaste la învăţătură. La comunicarea întreruptă cu subconştientul, neţinând cont de avertizările lui, apare boala profundă, structurală.
Ştiinţa tratează fizicul târziu, căci nu recunoaşte existenţa sufletului, a spiritului, zone din care provin suferinţele. Conform medicinei alopate, predispoziţia la afecţiuni poate fi congenitală sau dobândită. Dar la aceiaşi stimuli provocatori de boli unii se îmbolnăvesc, iar alţii nu. Cei din urmă au, cu siguranţă, un sistem imunitar superior. Acesta se menţine puternic atunci când suntem stăpâni pe sistemul nostru emoţional, căci emoţiile perturbă energiile şi psihicul, iar în ultimă instanţă sistemul imunitar şi fizicul. Un spirit superior puternic păstrează sănătos corpul în care se află. Spiritul se manifestă prin proiecţia sa materială în corpul fizic, aşa cum computerul, memoria lui, îşi face simţită existenţa prin ecranul monitorului, imprimantă, scanner... O memorie complexă poate scoate imagini color, cu o rezoluţie excelentă, pe când una inferioară abia poate crea imagini alb-negru.
Spiritul evoluează prin impregnarea cu vibraţii înalte de la alte spirite superioare. Tibetanii, maeştrii ai filosofiei Adevăratei Existenţe, sunt pentru mulţi consideraţi ca şi duşmani ai lor, pentru că promovează evoluţia spirituală care trece, normal, prin suferinţe ale corpului material din cauza abţinerii de la mai multe obiceiuri plăcute fizicului. Percepem în viaţă numai ce ne interesează, pe lânga restul trecem fără să-i remarcăm existenţa, astfel că nu ne atrage creşterea spirituală, căci nu o vedem nici când o privim, dacă nu suntem pregătiţi să intrăm în rezonanţă cu ea. Filosofii chinezi explică, prin cele două tipuri de energie Yin şi Yang, echilibrul între macrocosmosul Universului şi microcosmosul corpului uman. Manifestările vieţii pot fi clasificate, din acest punct de vedere, în funcţie de forma de energie Yin sau Yang.
Sunt Yin: Luna, iarna, apa, nordul, frigul, noaptea, femininul, mama, pasivul, negativul, primirea, sentimentul, afectul, profundul, spaţiul, josul, dreapta, dulcele, suplul, manifestatul, tangibilul, gestul, realul, perechea, materia, cantitatea, substanţa... Sunt Yang: Soarele, vara, focul, sudul, căldura, ziua, masculinul, activul, pozitivul, talentul, acţiunea, reflexia, suprafaţa, albul, darul, lumina, exteriorul, aparentul, timpul, înaltul, stânga, duritatea, neînduplecarea, noncomformismul, intangibilul, gândul, virtualul, imparul, energia, calitatea, esenţa...
Corespondenţa părţilor corpului uman cu aceste energii este: jos, dreapta, faţă, profunzimea sunt Yin, iar sus, stânga, spatele, suprafaţa sunt Yang. Acestea nu sunt noţiuni fixe, sunt relative în functie de observator şi observat, de exemplu rece este Yin, iar mai putin rece este Yang, cel mai rece este Yin.
Filosofiile orientale mai evidenţiază legea celor cinci elemente considerate de bază, după care se conduc, se structurează şi reprezintă existenţa din Univers. Acestea sunt Lemnul, Focul, Pământul, Metalul şi Apa. Universul este supus unui ciclu sistematic de funcţionare, ce se derulează după două cicluri simultane. Ciclul de reproducere şi cel de inhibiţie. Ciclul de reproducere, o lege a creaţiei, este format, fără a intra în amănunte, din lanţul urmator: Lemnul generează Focul, acesta naşte Pământul, care zămisleşte Metalul, care duce la apariţia Apei ce hrăneşte Lemnul, care genereaza Focul... Legea inhibiţiei sau legea controlului, pe scurt, arată că Lemnul domină Pământul, Focul domină Metalul, Pământul domină Apa, Metalul domină Lemnul, Apa domină Focul. Cele două legi naturale definesc raporturile şi relaţiile dintre cele cinci elemente sau principii, acestea având importanţă asupra calităţii energiilor care circulă prin meridianele din corpul nostru. Iată corespondenţa fiecărui principiu cu ceea ce se află în relaţie. Astfel, Lemnului, Focului, Pământului, Metalului, Apei îi corespund: energiile sezoanelor (primăvară, vară, sfârşitul sezonului de toamnă, iarnă); energiile climatice (vânt, căldură, umiditate, secetă, frig); direcţiile cardinale (est, sud, centru, vest, nord); energia zilnică (dimineaţă, prânz, după-amiază, seară, noapte); energia culorilor (verde, roşu, galben, alb, negru); savorile alimentare (acid/acru, amar, dulce, picant, sărat); momentele vieţii (naştere, tinereţe, maturitate, bătrâneţe, moarte); planurile organice (ficat, inimă, splină/pancreas, plămân, rinichi); planul visceral (vezică biliară, intestin subţire, stomac, intestin gros, vezică urinară); planul psihic general (ochi/muşchi, limbă/vase sanguine, carne/ţesut conjunctiv, piele/nas/sistem pilos, os/măduvă/urechi); organele de simţ (văz, vorbire, gust, miros, auz); tipurile de secreţii (lacrimi, sudoare, salivă, mucozităţi, urină); simptomatologia fiziologică (unghii, ten, buze, peri, păr); tipologia psihică (percepţie/imaginaţie/creaţie, inteligenţă/pasiune/conştiinţă, gândire/memorie/raţiune/realism, voluntarism/rigoare/acţiune/lucruri, severitate/voinţă/fecunditate/decizie); tipologia energetică (mobilizare/exteriorizare, suprafaţă, repartiţie, interiorizare, concentrare); psihologia pasională (susceptibilitate/manie, bucurie/plăcere/violenţă, reflecţie/îngrijorări, tristeţe/solicititudine/supărare, angoase/temeri); psihologia virtuoasă (armonie, ostentaţie/strălucire, circumspecţie/penetraţie, claritate/integritate/puritate, rigoare/severitate); psihologia calitativă (eleganţă/frumuseţe, prosperitate, abundenţă, permitate/simţul realizărilor, simţul ascultării); planetele asociate (Jupiter, Marte, Saturn, Venus, Mercur); numerele astrologice chinezeşti (3 şi 8, 2 şi 7, 0 şi 5, 4 şi 9, 1 şi 6). Aceste corespondenţe sunt evidenţiate de către Michel Odoul în volumul "Dis-moi où tu as mal. Je te dirai pourquoi" ("Gidul complet al durerilor fizice", Ed. Paralela 45, 2009). Enumerarea acestor corespondenţe îşi are adevărata importanţă atunci când vor fi expuse legăturile existente cu funcţiile diverselor părţi ale organismului.
Orice om doreşte să fie sănătos şi pentru acest lucru, chiar în cazul că nu există dorinţa unei creşteri spirituale remarcabile, trebuie să înveţe să asculte strigătele corpului, când se află în suferinţă, pentru a-l ajuta să se echilibreze. Trebuie luate atunci măsuri având o gândire pozitivă. Ajutorul poate veni din afară, dar vindecarea se produce din interior cu acordul celui în cauză, cu o dorinţă şi o voinţă de neclintit.
Să ştim a învăţa să ne scriem zilele vieţii cu peniţa înmuiată în sănătate, căci fără ea nu există fericire.
