Radiografia culorilor din noi

Am luat bilet la concert, la Ateneu. Cu această ocazie voi audia câteva picturi. Nu, n-am greşit, am scris corect şi nici n-am luat-o razna. Pot spune că şi la muzeele de artă pot contempla nişte simfonii. Cum este posibilĂ Muzica este scrisă pe note muzicale, acestea fiind în număr de şapte. Picturile sunt realizate cu ajutorul celor şapte culori pe care le găsim şi în curcubeu. Fiecare notă muzicală are o anumită frecvenţă ce se găseşte în domeniul sunetelor percepute de ureche. Fiecare culoare are, de asemenea, o frecvenţă sau o lungime de undă proprie care face parte din spectrul vizibil, aceasta reprezentând pentru noi imaginea culorii. Între oceanul de sunete dintr-o bucată muzicală şi simfonia de culori dintr-un tablou există o corespondenţă. Astfel, o pictură se poate traduce într-o operă muzicală, iar o operă muzicală într-o pictură. M.P. Mussorgsky a compus, de exemplu, „Tablouri  dintr-o expoziţie”, pictând pe note muzicale.

Noi existăm într-un univers al energiilor, al vibraţiilor. Spectrul câmpului electromagnetic cuprinde o gamă întreagă de frecvenţe pe care le putem împărţi în mai multe secţiuni, fiecare dintre acestea având influenţa ei proprie asupra existenţei, unele având influenţe benefice, iar altele malefice. Astfel, există frecvenţe ce reprezintă radiaţii gamma, radiaţii X, ultraviolete, frecvenţe din spectrul vizibil, infraroşii, unde radio...

Gama de frecvenţe din spectrul vizibil se întinde între 380 nm-760 nm (între violet şi roşu). Albul este format din toate cele şapte culori, acesta fiind o frecvenţă compusă din combinaţia celorlalte şapte frecvenţe. Albul se percepe de pe o suprafaţă care reflectă difuz toate lungimile de undă ale culorilor în mod egal. Negrul este perceput de pe o suprafaţă care absoarbe toate lungimile de undă ale culorilor în mod egal, fără a reflecta niciuna. Când o culoare este vizibilă înseamnă că toate celelalte culori din spectru sunt absorbite de acea suprafaţă. Descompunerea spectrală a luminii se realizează prin izolarea radiaţiilor diferitelor lungimi de undă, vizualizând fiecare componentă monocromatică separat. Spectrul celor şapte culori se poate obţine prin difracţia luminii în trecerea acesteia printr-o reţea de difracţie sau prin dispersia luminii. Isaac Newton a fost primul care a observat că atunci când lumina trece printr-o prismă transparentă se descompune în toate culorile spectrului vizibil. Cele şapte culori se pot obţine şi prin combinarea a trei culori de bază: roşu, verde şi albastru. Prin sinteza aditivă a acestora se obţine albul, iar prin sinteza substractivă a lor se obţine negrul.

Fiecare dintre cele şapte culori corespunde câte unui centru energetic din cei şapte centri ai corpului. Centrului de deasupra capului îi corespunde violetul, iar ultimului centru, aflat în extremitatea inferioară a coloanei vertebrale, îi corespunde roşul. Concentrarea pe o anumită culoare realizată de mai multe ori, timp îndelungat, va face ca intrând în rezonanţă cu vibraţia acelei culori să se producă schimbări funcţionale sau chiar structurale în organism. Astfel, este bine să ştim pentru ce este indicată sau contraindicată meditaţia pentru fiecare culoare sau folosirea cu precădere a unei culori, în cadrul vieţii de zi cu zi.

Culorile hainelor sau cele alese pentru a fi folosite ne trădează temperamentul, modul de gândire, dar ne şi influenţează comportamentul şi procesele fiziologice. Se poate merge mai departe în a afirma că şi culoarea hranei ne influenţează. Culoarea alimentelor poate influenţa pofta de mâncare, digestia şi chiar starea de spirit.

Organismul absoarbe din mâncare nu numai substanţele nutritive, ci şi energia culorii lor. Preferinţele culinare spun şi ele multe despre noi. Când suntem stăpâni pe noi, dinamici, agresivi, suntem tentaţi să consumăm mai multe alimente de culoare roşie. Când suntem mai liniştiţi, mai retraşi, preferăm alimentele de culoare verde. Starea de depresie ne îndreaptă către alimentele de culoare albă. Cei care au nevoie de un surplus de energie caută instinctiv alimente din gama de culori galben-maro. Chinezii afirmă că cei cărora le place albastrul mănâncă mai sărat, cei care iubesc verdele, iubesc dulciurile, cei care adoră violetul preferă gustul amar, iar cei care admiră roşul mănâncă picant.

Citește pe Antena3.ro

Blocaj la negocierile pentru Guvern. Surse: Nu s-au înțeles pe împărțirea ministerelor

Culorile roşu, portocaliu, galben sunt culori calde şi dau senzaţia de cald, confortabil, dar inspiră furie, ostilitate. Celelalte culori sunt reci, împrăştiind calmitate, dar dând senzaţia de indiferenţă, tristeţe. Tine­rii agreează mai ales culorile ţipătoare, cu vremea fiind căutate cele pastelate.

Găsirea culorilor potrivite pentru locurile în care trăim, acasă sau la serviciu, ne ajută să ne menţinem starea de sănătate psihică şi fizică.

Iată, pe scurt, cum ne ajută fiecare culoare, într-o oarecare măsură, să ne recăpătăm starea de sănătate.

Culoarea roşie este indicată a fi folosită în cazul unui sistem imunitar scăzut, creşte valoarea hemo­globi­nei, ajută în tratarea reumatismului, paraliziei, tul­burărilor respiratorii. Nu este benefică folosirea ei în cazul persoanelor cu un temperament coleric, predis­punând la hipertensiune arterială, tulburări emo­ţionale, stări inflamatorii.

Culoarea portocalie ajută la tratarea unor tulburări psihice, astmului cronic, durerilor de urechi, tusei, epistaxisului. Nu se recomandă în febră, boli renale inflamatorii, litiază biliară, reumatism, ulceraţii ale corneei, spasmofilie, stres, isterie, melancolie.

Culorea galbenă influenţează benefic ficatul şi vezica biliară, pancreasul, colonul, digestia, reduce celulita, eczemele, edemele, hemoroizii. De asemenea, ajută şi la tratarea paraliziilor. Este contrain­dicată în febră, inflamaţii.

Culoarea verde ajută în tratarea cancerului, a migrenelor, a gripei, a hipertensiunii arteriale, reechilibrează organismul şi sistemul nervos, această culoare neavând contraindicaţii.

Culoarea albastră se recomandă în tratarea infecţiilor, arsurilor, afecţiunilor specifice femeilor, durerilor de cap, de dinţi şi de gât, epilepsiei, febrei tifoide, frigurilor, icterului, hemoroizilor, encefalitei, în reglarea tensiunii arteriale. Nu este recomandată în scarlatină, polidipsie (sete intensă).

Culoarea indigo ajută în tratarea tulburărilor psihice, cataractei, afecţiunilor respiratorii. Trebuie evitată în afecţiunile ORL, obezitate, migrene, pneumonie, reumatism, tulburări de vedere.

Culoarea violet poate fi folosită în tratarea afecţiunilor psihice, a tumorilor, reumatismului, celulitei, în afecţiuni ale vezicii urinare, ale rinichilor, splinei, realizează echilibrarea nivelului sărurilor minerale în organism. Folosirea acestei culori nu are contraindicaţii.

Există o relaţie între tipul de personalitate şi culoarea agreată. Fiecare individ intră în rezonanţă cu culorile care-i reprezintă calităţile şi defectele. Este indicat să cunoaştem caracteristicile perso­na­lităţii noastre pentru a amplifica gama de calităţi şi a diminua defectele sau inclinaţiile către malefic.

Roşul este specific silitorului, decisului, re­vo­luţionarului, pasionatului, activului, iubitorului, dar poa­te caracteriza severul, brutalul, neobrăzatul, în­că­păţânatul, agresivul.

Oranjul este agreat de o persoană tandră, în­ţe­leaptă, curajoasă, cu spirit liber, altruistă, matură, dar poate indica şi o persoană arogantă, vanitoasă, înşelătoare, dominantă.

Galbenul este specific persoanelor oneste, energi­ce, incisive, directe, fără prejudecăţi, optimiste, cu ima­ginaţie. La fel de bine, sub culoarea galbenă, se pot as­cunde şi laşul, cinicul, criticul, superficialul, agitatul.

Verdele este agreat de persoanele sensibile, discrete, talentate, tolerante, binevoitoare, calme, sănătoase, prospere, precum şi de persoanele invidioa­se, lacome, suspicioase.

Albastrul este specific celor liniştiţi, calmi, loiali, pacifişti, împăciuitori, virtuoşi, reflexivi. Persoanele distante, reci, egoiste, neiertătoare, lipsite de onestitate preferă şi ele albastrul.

Indigoul este reprezentativ pentru persoanele optimiste, ordonate, cu discernământ, maleabile, pure. Caracteristicile negative ale personalităţii reprezentative pentru culoarea indigo sunt obsesia, falsitatea, lăcomia.

Violetul îl găsim agreat de persoanele puternice, distinse, luxoase, ceremonioase, vanitoase, încre­zătoare, oneste, nostalgice, triste.

Maroul este specific celor încăpăţânaţi, maturi, încrezători, conştiincioşi, dar sunt specifice şi apaticilor sau zgârciţilor.

Negrul îl găsim agreat de cei cu autoritate, cu respect, puternici, practici, solemni, creativi, idealişti, cu talente ascunse, dar închişi, uneori disperaţi, răvăşiţi.

Griul îi reprezintă pe cei neutri, siguri, stabili, maturi, retrospectivi, spontani, discreţi, de modă veche, dar abătuţi, cu afecţiuni, prost dispuşi.

Albul este specific celor oneşti, binevoitori, educaţi şi celor fără sentimente, aspri, rigizi.

Argintiul îi caracterizează pe cei imparţiali, con­tem­plativi, clarificatori, strategi, dar incorecţi, şireţi, incoerenţi.

Auriul relevă spirit luminat, bogat, matur, care îşi atin­ge scopul, însă obstructiv, ursuz, cinic, inadaptat.

Aspectele pozitive şi negative ale personalităţii, în raport cu culorile preferate, variază la fiecare între un minim şi un maxim.

Culorile care ne atrag dau caracteristicile am­pren­tei personalităţii noastre, dar noi trebuie să căutăm a folosi acele culori cu ale căror frecvenţe, intrând în rezonanţă, să anihilăm anumite defecte sau posibile afecţiuni care ne agresează.z