Sub semnul posedării

Bine v-am regasit! Ne aflam, in continuare, in aceeasi zona a inexistentei existentei, dupa sceptici sau a existentei adevarate, dupa cei care cauta lumina nevazuta aflata dincolo de realitatea vizibila, dincolo de limitele ratiunii materiale, dincolo de puterea normala de intelegere. Sa urmam calea inteleptului, caci ochii inteleptului vad si cand sunt inchisi. Prostul nu vede nici cu ei deschisi, si atunci, sa sarim in barca celor intelepti.

Pasim mai departe pe calea cunoasterii fenomenului posedarii demonice. Persoana aflata, din pacate, intr-o astfel de situatie are controlul asupra propriului corp preluat de catre un demon. Atunci personalitatea si amintirile ei se pierd. Sufera de atacuri convulsive si nu mai detine controlul propriilor actiuni. Lesina des, poate vorbi limbi straine fara sa le fi invatat, chiar si limbi moarte, debiteaza informatii pe care nu le-a detinut niciodata, avand deseori vocea diferita de cea normala, ca si mimica fetei, de altfel. Stranie este si aparitia unor boli, din senin, sau constatarea existentei unor puteri proprii supranaturale. Medicina, de multe ori, ii asociaza pe cei posedati cu cei bolnavi de epilepsie, administrandu-le medicamente specifice acestei afectiuni. Dar, bineinteles, fara rezultate, si cati nu sunt astfel tratati degeaba.

Biserica foloseste ca remedii apa sfintita, icoane, cruci si ritualuri specifice. Preotii catolici aplica exorcizarea. La Vatican exista chiar functia de exorcist. Insa, preotii care fac exorcizari sunt si ei expusi atacurilor diavolesti. Exorcizarea este un ritual periculos, daca protectia divina a celui care o practica nu se afla la un nivel superior. Sunt atatea cazuri cunoscute de lumea bisericeasca. Padre Pio este un asemenea exemplu. El nu vorbea despre suferintele provocate de diavol, dar acestea au fost relatate de mai multi martori.

Sotia doctorului Sanguinetti povestea intr-o scrisoare adresata parintelui Auvray: "Dupa ce a exorcizat o posedata, in timpul noptii, parintele nostru a fost obligat sa se lupte cu dusmanul. A fost aruncat la pamant, lovit cu pumnii si umplut de vanatai. Pe cand ma spovedeam, l-am intrebat ce s-a intamplat de avea o spranceana crapata. Mi-a raspuns: «Fiica mea, daca m-ar fi lovit cu un milimetru mai jos mi-ar fi spart ochiul». Venit in graba, doctorul Sala l-a gasit plin de sange si a fost nevoit sa-i faca doua puncte de sutura la spranceana. Daca ai fi vazut cum arata fata lui frumoasa!".

Padre Pio a fost supus unui examen psihiatric, in urma caruia s-a afirmat ca preotul nu prezinta simptome de afectiuni psihice. Aceste atacuri, facute de spiritele malefice, sunt confirmate si de scrisoarea parintelui Pio trimisa parintelui Auvray: "Sa vezi ce am avut de suferit cu putine nopti in urma, din partea acestor apostoli spurcati. Era destul de tarziu cand si-au inceput atacul cu zgomot diavolesc. Desi la inceput n-am vazut nimic, am inteles imediat de unde venea aceasta rumoare ciudata. Fara sa ma sperii, m-am pregatit sa-i infrunt, zambind dispretuitor. Au inceput atunci sa-mi apara sub formele cele mai ingrozitoare. Vazand ca se straduiesc, in zadar, au tabarat pe mine, facand sa zboare in aer pernele, cartile, scaunele si scotand zbierete disperate...".

Parintele Mathieu, exorcist din Besan∏on, povestea exorcizarea pe care a facut-o unui industrias in varsta de 50 de ani: "Inainte sa se converteasca la religia catolica, acest om practica mult magia neagra. Consultase mai multi medici deoarece avea dureri de stomac, ba i se facuse si o operatie la vezica biliara. Degeaba. Pana la urma si-a zis ca durerea aceea, un foc in burta, dupa cum o numea el, era cauzata de o putere rea si a acceptat sa i se aplice cateva ritualuri de exorcizare. De fiecare data, la inceputul sedintei isi pierdea cunostinta, devenea rigid si rece ca gheata. Isi revenea abia dupa trei sferturi de ora".

Intr-o zi omul a zis ca-l doare in spate. Dar, vazand ca nu s-a constatat vreo deplasare de vertebre, parintele Mathieu a practicat inca o data exorcismul, incepand rugaciunile rituale. "Mai intai si-a pierdut cunostinta si la primul semn al crucii pe care l-am facut, s-a asezat ca o bara de fier, paralel cu podeaua. A fost smuls din scaun si aruncat atat de violent prin aer intr-un perete, incat am crezut ca si-a spart capul. Simtind ca nu sunt in stare sa stapanesc singur acea forta violenta, i-am chemat in ajutor pe preotul paroh si pe calugaritele de la manastirea din vecinatate. L-am asezat pe covor, in mijlocul camerei. Acum il tineam mai multi. Dar ne-a scapat din maini, cand am facut primele semne ale crucii, si s-a deplasat ca un bolid spre tavan, in picioare, desi statuse intins, cu piciorul stang intins si cu dreptul indoit. Cand a ajuns in fata unui tablou al Fecioarei, a fost impins inapoi. A cazut ca un bolovan la picioarele preotului, care tremura ca varga."

Exorcisarile au continuat si a doua zi, duminica. Parintele Mathieu a cerut ajutorul a zece barbati. Toti au confirmat faptele. L-au legat pe industrias cu o sfoara si, ca de fiecare data, acesta si-a pierdut cunostinta, devenind rece si rigid. Apoi brusc, sfoara s-a desfacut si a scapat.

Parintele Mathieu mai afirma: "Pe cand acest om era intins jos, pe spate, cativa dintre oamenii chemati s-au asezat pe el. In timp ce exorcizam, acestia au inceput sa strige: «Parinte, unde ne duce?». Omul se ridica in aer impreuna cu barbatii asezati pe el! Cand a revenit pe podea, acestia erau palizi la fata...".

Iata ca printre efectele posedarilor diavolesti se afla si ridicarea in aer a trupului posedatului. Este o levitatie, dar cu o cadere brutala inapoi pe pamant, fata de revenirea lina care se face in cazul levitatiei mistice.

Un alt exemplu de asemenea soi de levitatie este prezent in cazul unei ciobanite pe nume Benoite Rencurel. Aceasta era o fata de la tara, energica si cu mult bun-simt, care dupa moartea tatalui, a ajuns saraca si nestiutoare de carte. Inca de la varsta de 12 ani a fost racolata si "plasata" la diferiti stapani. Dar, la un moment dat, timp de patru luni, zilnic, i s-a aratat Fecioara Maria, fiind indemnata copila sa duca o viata de iubire fraterna si spirituala intensa. Astfel, a ajuns sa poata citi in suflete si sa faca vindecari miraculoase. Insa, niciodata nu a povestit despre chinurile provocate de diavol, fapt pe care l-au facut martorii. Biograful ei scria: "In multe seri, la Laus, Benoite se simtea transportata fizic, prinsa de picioare si aruncata pe umeri ca un sac de grau; se simtea tinuta de sub genunchi si de sub brate; era purtata afara din camera ei. Se simtea ciupita prin haine. Avea corpul martirizat. Totul se termina aproape intotdeauna cu o impresie de cadere violenta de pe urma careia ramanea cu contuzii si uneori cu rani, cu ochii rosii, degetele strivite si corpul plin de cicatrice."

Acestea au fost certificate de un judecator, un vicar general, un capelan si un pustnic fiind consemnate in "Manuscrisele de la Laus".

Toate aceste cazuri descrise au aparut in volumul "Des prodiges et des hommes" al scriitoarei Hélène Renard, tradus in limba romana sub numele "Oameni si miracole" si aparut la Editura Litera, in anul 2010. Insa, lumea este plina de astfel de exemple, caci si rautatea, din ce in ce mai mare pe Pamant, atrage spiritele diavolesti.