Templul de la Şinca Veche

Fiecare, cu cât se cunoaşte mai bine, cu atât îşi poate da seama de valoarea lui reală în comparaţie cu semenii săi. Ţara în care trăim, cu cât o cunoaştem mai bine, cu atât, mai obiectiv, ne putem da seama de valoarea ei în comparaţie cu alte ţări. Un cunoscut proverb spune „brânză bună în burduf de câine".

Despre România, putem afirma, cu tristeţe, că este brânză bună în burduf politic mizerabil. Astfel, voi continua să scriu despre conţinut, căci el este cel care dă valoarea, şi nu despre ambalajul de prezentare, în speranţa că acest ambalaj fiind trecător poate vom avea norocul de a găsi unul care să ne reprezinte într-adevăr valoarea.

În inima ţării se află un loc plin de mister în care se petrec fenomene inexplicabile. Acolo apar sfere de lumină, semne stranii, se aud coruri cântând de nicăieri, apar cristale de cuarţ din nimic, se zăresc siluete formate din eter, se produc vindecări miraculoase etc. Fenomenele petrecute aici de-a lungul timpului atestă existenţa unei puternice amprente energetice rar întâlnită. Locul acesta este cunoscut ca „Templul Ursitelor", „Templul Dorinţelor", „Mănăstirea săpată în stâncă" sau „Templul de la Şinca Veche". De la Şinca Veche pentru că el se află în imediata apropiere a acestei aşezări.

De localitate se leagă şi rădăcinile reprezentantului Şcolii Ardelene, Gheorghe Şincai, personalitate strălucită a culturii româneşti. Marele cărturar născut la Râciu de Câmpie, din Scaunul Mureş, şi-a întors privirea către Şinca Veche şi în 1772 a susţinut înfiinţarea primei şcoli de aici. Această străveche aşezare, străjuită de Munţii Făgăraş şi Munţii Perşani, se află la 45 km de municipiul Braşov şi la 22 km de oraşul Făgăraş. Este o zonă înconjurată de dealuri împădurite cu o vegetaţie abundentă. Aici au fost construite patru biserici din lemn care s-au alăturat uneia din piatră, despre care putem spune că este fără vârstă. Se pare că ea a fost unul dintre primele lăcaşuri de cult creştin din Dacia. Lăcaşul religios rupestru, spun specialiştii, datează de aproximativ 7.000 de ani, deci dinaintea creştinismului.

Alţii spun că ar avea o vechime cuprinsă între 250 şi 1.500 de ani. Acest templu, săpat în stâncă, este compus din cinci încăperi, are două altare şi un culoar vertical în formă de trunchi de con, de aproape 10 metri înălţime, prin deschizătura căruia se zăreşte cerul. Este un loc fără vârstă, fără nume, încărcat de mister şi magie. În 1789, pastorul reformat din Făgăraş scria despre acest lăcaş: „Mănăstirea este în întregime săpată în stâncă şi din acest motiv nu are acoperiş. Este rea­lizată printr-o muncă uriaşă, demnă de mirare. Ferestrele sunt tăiate lateral şi sunt atât de înguste, încât călugării când slujesc se plimbă cu cărţile după razele soarelui". Aici se ajunge urcând pe o cărare îngustă. În apropiere se află un amfiteatru aproape perfect circular, înalt de câţiva metri faţă de împrejurimi. Are un diametru de aproximativ 20 de metri, iar în interiorul lui există nişte trasee care îl fac să semene cu un aşezământ antic. Să fi fost oare dacic?

Templul de la Şinca Veche nu este numai un loc potrivit pentru rugăciune sau meditaţie. Tradiţia locului spune că atunci când cineva doreşte să i se îndeplinească o dorinţă se aşază sub turnul conic, ce comunică prin deschiderea sa cu cerul şi, cu inima curată, plină de credinţă, se concentrează la acea dorinţă. Însă mai înainte este necesar să stea în altarul mare, cu ochii îndreptaţi către cer, cerând iertare pentru greşelile făcute în timpul vieţii. Apoi, trecând în încăperea alăturată, în altarul mic, cu sufletul curat, va face o rugăciune la lumina lumânărilor. Dorinţele i se îndeplinesc, după spusele oamenilor locului, cel mai adesea de sărbătorile religioase Sfântul Gheorghe, Lăsata Secului de Paşte, precum şi Schimbarea la Faţă.

Pe peretele altarului se desluşeşte un portret care se spune că este al Mântuitorului. Acolo, alături pe peretele cel mai întunecat, depărtat de lumina zilei, se mai află ceva care nu s-a mai întâlnit nicăieri într-un asemenea lăcaş, şi anume o stea cu şase colţuri cunoscută sub numele de Steaua lui David sau Pecetea lui Solomon şi cercul cu simbolul Yin-Yang, simboluri ezoterice care nu se regăsesc nicăieri împreună, făcând parte din filosofii diferite. Poate că aceste două semne se găsesc împreună, semnificând un îndemn la unirea contrariilor, prin care omenirea poate învinge, trăind în armonie. Se pare, spun localnicii, că aceste simboluri n-ar fi existat pe acel perete din vremurile vechi. Semne de întrebare a ridicat şi faptul că există două altare. Dacă ar fi fost o construcţie pentru cultul creştin, trebuia să existe un singur altar, iar ideea este întărită de faptul că nu se găsesc însemne creştine vechi în incintă.
Dealul de lângă grotă în care se află templul, cunoscut şi sub numele de Dealul Ursitelor sau Dealul Pleşu, de la faptul că este pleşuv, este un loc pe care nu se poate cultiva nimic, solul părând a fi iradiat.

În templul din stâncă, în anul 1996, a avut loc un fenomen bizar prin care a trecut domnul Lucian Băbeanu, reporter al Televiziunii Române. Acesta a intrat cu o cameră video în lăcaşul de cult pentru realizarea unui reportaj de televi­ziune. Însă nu a putut duce la bun sfârşit acţiunea, căci ca­mera video pornea şi se oprea singură inexplicabil, fără să răspundă la comenzile cameramanului. Bănuind că s-a produs o defecţiune la aparatură, echipa s-a întors la Bucureşti. Verificarea materialului filmat fără intervenţie umană a produs fiori. Înregistrarea cuprindea sfere de lumină strălucitoare care zburau. La un moment dat, în plan îndepărtat s-a zărit un obiect care se asemăna cu un diamant, având o mărime apreciabilă. Cele şapte minute înregistrate astfel au putut fi vizionate numai prima zi, după care imaginile au dispărut de pe banda video. În schimb, a apărut imaginea unei siluete înveşmântate într-o mantie de culoare închisă, în plan îndepărtat zărindu-se o mână luminoasă. Caseta a stârnit interes, fiind vizionată de mai multe persoane.

Unul dintre primarii din Şinca Veche a declarat că fratele domniei sale a făcut fotografii în interiorul templului, pe acestea apărând nişte pete albicioase asemănătoare unor mingi de lumină, identice cu cele obţinute de reporterul de televiziune. Zona cu Steaua lui David şi însemnul Yin-Yang este locul unde se produc cel mai des apariţiile globurilor de lumină şi câteodată apariţia unei siluete de fată îmbrăcată în alb.

Un alt fenomen care se întâmplă, de obicei, în templu are loc în preajma unor sărbători religioase. Atunci se aude un cor care cântă o muzică celestă, producând acorduri ireale. Mu­zica pare bisericească, având cuvintele pronunţate clar, într-o limbă necunoscută, dar asemănătoare limbii române.

Am descris doar câteva dintre fenomenele bizare ce se petrec în Templul de la Şinca Veche. Este recunoscută oficial valoarea spirituală a locului, care de-a lungul timpului a atras mulţi cercetători dornici de a descoperi şi explica ce se întâmplă. Misterul fenomenelor inexplicabile petrecute în acest perimetru a făcut să sosească aici nenumăraţi turişti români şi străini, unii dintre ei veniţi în căutarea alinării suferinţelor, prin puterea templului făcător de minuni, loc misterios de meditaţie, calitate conferită din plin de câmpul energetic impresionant existent aici.