x close
Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri! Nu, multumesc Accept
×
Acest site utilizează fișiere de tip cookie pentru a vă oferi o experiență cât mai plăcută și personalizată. Îți aducem la cunoștință faptul că ne-am actualizat politicile pentru a ne conforma cu modificările propuse aduse de Directiva (UE) 2002/58/EC ("Directiva E-Privacy") si de Regulamentul (UE) 2016/679 privind protectia persoanelor fizice in ceea ce priveste prelucrarea datelor cu caracter personal si privind libera circulatie a acestor date si de abrogare a Directivei 95/46/CE ("Regulamentul GDPR").

Înainte de a continua navigarea pe www.jurnalul.ro, te rugăm să citești și să înțelegi conținutul Politicii de Cookie și Politica de Confidențialitate.

Prin continuarea navigării pe www.jurnalul.ro confirmi acceptarea utilizării fișierelor de tip cookie. Poți modifica în orice moment setările acestor fișiere cookie urmând instrucțiunile din Politica de Cookie.

DA, ACCEPT

Totul are un început

0
Autor: Romulus Popescu 19 Feb 2008 - 00:00

Nimic nu este etern. Totul este într-o permanentă transformare în bine sau rău, în funcţie de condiţiile din jur. Totul are un început, adică o naştere, apoi o evoluţie şi în mod firesc o moarte sau, mai bine zis, o trecere în altă stare, la fel cum plantele se transformă pe parcursul celor patru ano­tim­puri.

Nimic nu este etern. Totul este într-o permanentă transformare în bine sau rău, în funcţie de condiţiile din jur. Totul are un început, adică o naştere, apoi o evoluţie şi în mod firesc o moarte sau, mai bine zis, o trecere în altă stare, la fel cum plantele se transformă pe parcursul celor patru ano­tim­puri. Dar nu toate plantele reuşesc să parcurgă în totalitate acest ciclu. Identic se întâmplă şi într-un ciclu normal de via­ţă umană, nu toţi îl parcurg la fel. Se poate întrerupe acest ciclu în orice moment. De ce? De ce nu parcurgem cu toţii ciclul complet? De ce ne îmbolnăvim şi nu ajungem cu toţii după acelaşi timp la capăt?



Cauze


Să încercăm să descoperim cauzele principale ale îmbolnăvirii fiinţei umane.

Un corp sănătos are de la naştere în fizic un nivel energetic vital normal. Dezechilibrul acestei energii scade imunitatea şi dereglează metabolismul, corpul fiind o pradă uşoară pentru virusuri, bacterii şi alţi agenţi patogeni.


În corp, fiecare organ are o oscilaţie a structurii sale cu o frecvenţă proprie. Câmpul întregului organism vibrează cu o frecvenţă ce reprezintă rezultanta frecvenţelor organelor sale. Când energia creşte vibraţiile corpului cresc, iar când aceasta scade scad şi ele. Un agent patogen, un virus de exemplu, are şi el o frecvenţă proprie de oscilaţie, care în contact cu corpul uman îi perturbă frecvenţa proprie. Tratamentele care se fac pentru a elimina afecţiunea creată de acest agent patogen au în ele o substanţă activă a cărei acţiune anulează vibraţia virusului, reducând astfel influenţa lui asupra corpului, acesta regăsindu-şi echilibrul.


Cercetătorii din domeniul medicinei şi electronicii au pus la punct un sistem de tratare pentru echilibrarea energetică a corpului bazat pe biorezonanţă. Prin acest procedeu, medicamentul care conţine substanţă activă, cu frecvenţa de oscilaţie necesară eliminării afecţiunii, este înlocuit doar cu frecvenţa respectivă produsă de un aparat electronic.

Încă din anii ’50 ai secolului al XX-lea, cercetătorii au reuşit să măsoare potenţialul bioenergetic din meridianele şi punctele folosite în acupunctură conform medicinei tradiţionale chineze. În 1954, medicul german Reinhard Voll, poate dintr-o întâmplare, a remarcat că la un bolnav care a atins medicamentul în timp ce i se măsura potenţialul biologic, acestuia i s-au modificat nivelurile biocâmpurilor.



Ce se descoperea de fapt?

Medicamentul poate modifica starea energetică a persoanei şi implicit a organelor ei, chiar şi de la depărtare.


Dr R. Voll a fost decorat ulterior, de către Papa de la Roma, cu medalia de aur pentru descoperirea electropuncturii. Un alt cercetător german, F. Morell, a mers mai departe, creând “Teoria şi practica biorezonanţei”, descoperind la om diferite niveluri energetice, după frecvenţa oscilaţiilor organelor şi sistemelor sale. A evidenţiat apoi interdependenţa dintre frecvenţe şi organe, obţinându-se 64.000 de parametri, care sunt factori ce reglează starea de sănătate. La nivelul anului 1978 nu era posibilă măsurarea în timp optim a atâtor parametri din corpul uman. Astăzi, însă, datorită performanţelor compute­relor, se pot stabili, cu ajutorul biorezonanţei, starea fizică a corpului uman şi profilul psihologic.

Prin investigarea cu această metodă se pot depista şi afecţiunile încă nemanifestate în corpul fizic, ci doar la nivelul corpului energetic.


Un alt aparat, din aceeaşi gamă, poate măsura compatibilitatea între pacient şi medicament. Dacă substanţa activă a medicamentului scade nivelul energiei corpului, se încearcă un altul care în acel corp are ca efect creşterea nivelului energetic, implicit însănătoşirea. Astfel, medicamen­tele administrate vor avea cu siguranţă efectele dorite în tratamente. Tratarea cu ajutorul biorezonanţei se bazează pe generarea de către un aparat electronic a unor frecvenţe care să anihileze vibraţiile afecţiunilor din corpul tratat, producând echilibrarea energetică a acestuia. Fenomenul este asemănător cu cel din tratamentul efectuat de bioterapeuţi.


Stresul

Un alt factor important al îmbolnăvirii este stresul. Dacă acesta se prelungeşte sau se intensifică, imunitatea corpului scade din cauza consumului mare de ener­gie în lupta acestuia pentru menţinerea echi­librului la stimulii de stres. Produce­rea emoţiilor puternice creează blocaje pe me­ridianele energetice, rezultând perturbări în funcţionarea organelor. Atunci când în corp circulă o energie sub nivelul minim, primele care suferă sunt organele cu sensibilitate mărită, acestea îmbolnăvindu-se. Medicamentul tratează în general efectul, simptomul, nu cauza.


Bioterapiile care folosesc de fapt energia universală cresc vibraţiile corpului, ridicând energia acestuia peste pragul minim necesar şi astfel elimină disfuncţiile.

Defectele genetice ori vulnerabilitatea corpului doar predispun la boală, pe când stresul, în asociere cu acestea, aduce îmbolnăvirea.


Acest duşman, un produs al societăţii umane – stresul, provine din muncă, familie, evenimente nefericite (pierderea unei fiinţe apropiate), trafic, schimb de reşedinţe, termene financiare scadente, poluare, nutriţie inadecvată sau alte traume. Sursa stresului este reacţia noastră conştientă sau inconştientă la mediul extern. Stresul nu este produs de evenimentele exterioare, ci de impactul acestora cu psihicul nostru, de reacţiile interioare produse de interpretarea acestor evenimente. Acelaşi eveniment exterior pentru o persoană poate fi indiferent, pentru o alta motiv de bucurie, iar alteia îi poate produce stres.


Stresul este un eveniment psihosoma­tic (psyche=minte, soma=corp) condiţionat de mintea care reflectă simptomele în corp. Lanţul este format din: evenimentul extern – emoţia mentală – tensiunea în corp (stresul). Când apare îmbolnăvirea trebuie să luptăm cu sursa şi nu cu simptomele.



Luptă sau fugi

Ce se întâmplă din punct de vedere ştiinţific?

La stres corpul reacţionează în două moduri: “luptă” sau “fugi”. Creierul primeşte semnalul “primejdie” şi transmite mesaje în corp. În creier se eliberează un factor, corticotropin (CRF). Se determină producerea hormonului adenocorticotrop (ACTH) de către glanda pituitară. Sub acţiunea ACTH-ului, glandele cortico-suprarenale eliberează în sânge doi hormoni: adrenalina şi cortizolul. Adrenalina creşte intensitatea şi viteza bătăilor inimii şi creşte presiunea sangvină. De asemenea, grăbeşte conversia glicogenului în glucoză, asigurând energie imediată pentru muşchi. Totodată respirăm mai repede, temperatura corpului creşte, iar procesul de digestie încetează.

Cortizolul stimulează creşterea meta­bolismului grăsimilor şi carbohidraţilor ceea ce determină creşterea glicemiei, aşadar se creează energia necesară confruntării cu situaţia stresantă.


După învingerea agenţilor stresori, funcţiile organismului revin la normal.

Dacă nu se rezolvă prin “luptă” sau “fugi”, individul rămâne expus în continua­re la agenţii stresori, iar cu timpul apar tulburări emoţionale, nelinişte, solicitări mari fizice şi psihice permanente care, în cele din urmă, produc boli (cardiovasculare, endocrine, psihice, cancere etc.).


Statisticile din SUA evidenţiază că 90% dintre afecţiunile omului sunt cauzate de stres. Aceleaşi statistici arată că peste o sută de milioane de americani suferă de afecţiuni provocate de stres şi peste 50% dintre decese înregistrate într-un an sunt cauzate de stres.

Există posibilitatea de a ne elibera de încărcătura psihică acumulată zilnic din stresul cotidian cu ajutorul religiei prin rugăciuni, cu ajutorul filosofiei orientale, prin meditaţie, în general prin creşterea spirituală.


Există şi metode care sunt mai uşor de aplicat. De exemplu, seara înainte de a ne culca, după evaluarea zilei trecute şi programarea zilei următoare, trebuie să eli­minăm orice gând care ne poate produce un întreg lanţ de probleme. Ne racordăm apoi la surse de vibraţii benefice, cum ar fi audierea unor melodii pe care le-am ascultat în momente de fericire. Aceste bucăţi muzicale declanşează în jurul nostru un generator de vibraţii benefice, pe care le asimilăm, eliminându-le pe cele generatoare de stres. Acelaşi efect îl obţinem practicând un hobby, vizionând filme care ne deconectează, totul este să simţim că suntem în contact cu vibraţiile benefice care ne produc fericire.

Sănătatea este la îndemâna fiecăruia, trebuie doar să ştim s-o menţinem!

Citeşte mai multe despre:   stresul,   stres,   corp,   corpului,   paranormal

Serviciul de email marketing furnizat de