Transmutaţia materiei

Să întâmpinăm momentele importante din viaţă cu pâine şi cu sare! Cuptorul sufletesc trebuie să fie întotdeauna fierbinte şi să mai scoată, din când în când, câte o pâine caldă. Însă cu sarea trebuie să avem mare grijă. Dacă este prea puţină, nu dă gust zilelor. Dacă este prea multă, zilele, în loc să fie sărate, devin amare. Şi fiecare ştie cât e de greu să nimerească o zi bună la gust.

Un om cu cât este mai informat, cu atât are şansa de a avea mai multe zile bune în timpul vieţii. Însă este foarte important să ştim ce informaţii să alegem din imensul ocean al cunoaşterii omeneşti. Sunt descoperiri care ajută la dezvoltarea cunoaşterii şi existenţei pe orizontală, precum şi descoperiri care fac saltul omenirii pe verticală, apropiindu-ne de adevărata existenţă. Acestea din urmă, atrăgând schimbări radicale în filosofia despre viaţă, sunt mai greu acceptate pentru a fi incluse în practică, la nivel planetar.

O perlă, cu ajutorul căreia omenirea mai urcă încă o treaptă în înţelegerea existenţei sale, este transmutaţia biologică.
Prin acest fenomen, un organism viu, în anumite condiţii, în mod controlat, poate provoca reacţii nucleare ce duc, prin declanşări lente de energie uriaşă, la transformarea unui element chimic în altul. Aceste schimbări structurale sunt controlate de conştient, dar se realizează cu ajutorul subconştientului, adică al spiritului racordat la posibilităţile infinite ale Spiritului Universal. Iată că ştiinţa este obligată să confirme posibilitatea metamorfozei energiilor şi substanţelor sau elementelor chimice.

Această transmutaţie biologică se poate produce în orice organism, de la microorganisme până la cel uman, cu mijloacele energetice ale acestora, sub formă de reacţii nucleare declanşate cu energii mici. Adică, în organismele vii se produc reacţii de clivaj nuclear (fisiune), precum şi reacţii de agregare nucleară (fuziune). În acest fenomen, transferul se face între nuclee complexe de particule, echivalând cu nuclee de hidrogen, carbon sau oxigen, cei mai răspândiţi atomi din materia vie. Transmutaţia biologică se efectuează de enzime specifice, transmutaze (după Kervran), localizate intramitocondrial, care provoacă declanşarea lentă a unei imense cantităţi de energie.

Istoricul transmutaţei biologice începe în 1799 cu alchimistul francez Vauquelin, care, în urma unui experiment, a observat că o găină a excretat de cinci ori mai mult oxid de calciu decât a primit prin hrană. El a concluzionat, fără a-şi explica fenomenul, că surplusul de oxid de calciu a fost creat în corpul găinii. În 1822, englezul Proust a studiat creşterea cantităţii de calcar în interiorul unui ou de găină din incubator, demonstrând că acest calcar nu provenea din coajă. În 1831, francezul Choubard, la creşterea plantei numite năsturel, a constatat că aceasta conţinea minerale inexistente în sămânţă. Germinarea fusese făcută pe o bucată de geam din sticlă. În 1844, Vogel a constatat inexplicabilă mărirea cantităţii de sulf la planta năsturel, crescută sub un clopot de sticlă.

Părintele transmutaţiei biologice este considerat cercetătorul francez Corentin Louis Kervran (1901-1983). În 1959, el a făcut publice primele descoperiri mai importante în ceea ce priveşte transmutaţia biologică, lansând o nouă ipoteză legată de structura nucleului atomic. Acesta a arătat că nu numai moleculele, ci şi atomii elementelor pot fi transformaţi, chiar la temperatura camerei. Un organism viu, prin mijloacele proprii, la temperatura corpului, poate produce un element chimic din altul, prin regruparea elementelor formate din atomi, proces însoţit de declanşarea lentă a unei uriaşe cantităţi de energie. Este asemenea unei reacţii de fisiune nucleară, dar produsă prin voinţă cu ajutorul conştiinţei, în mod controlat, la temperatura organismului, fără o degajare fulgerătoare de energie, cum are loc reacţia nucleară din reactoare.

Creşterea amplitudinii procesului transmutaţiei biologice se face proporţional cu creşterea voinţei, printr-un antrenament susţinut, urmărindu-se trezirea şi reactivarea unor capacităţi uriaşe existente latent în noi. Această posibilitate se poate lega de activarea unor gene ale corpului, căci în mod normal genele sunt active în organismul uman în procent de 5%. Posibilitatea deschiderii lor, existentă latent în noi, se face prin intermediul spiritului.
Această teorie epocală a lui Kervran a făcut ca lumea ştiinţifică să-l ignore şi să-l desconsidere multă vreme. Abia în anul 1975 a fost nominalizat pentru Premiul Nobel, iar în 1993, când era deja în nefiinţă, a primit acest premiu, fiindu-i certificată, şi sub această formă, valoarea descoperirii sale.

Prin acest proces de transmutaţie se explică multe fenomene considerate până atunci a fi false. Astfel, devin plauzibile afirmaţiile alchimiştilor că pot produce aur din plumb, cele din Biblie care spuneau că apa a fost transformată în vin de Iisus, sau cele legate de producerea benzinei din apă de yoginul Sai Baba. Brazilianul Thomas Green Morton Continho, în faţa unei comisii internaţionale, formate din oameni de ştiinţă, a transformat într-o secundă două beţe de chibrit, ţinute în mână, într-o cruce din fier. El a mai demonstrat posibilitatea producerii şi a altor fenomene din sfera paranormalului, cum ar fi din mâini să i se scurgă parfum, să producă flash-uri luminoase. Exemple de transmutaţie se găsesc şi în Univers. Soarele, prin transmutaţie continuă, produce heliu din hidrogen sau când o stea de pe cer "se stinge" ea trece în carbon, oxigen, calciu, fier, uraniu.

Efectul Placebo este, în esenţă, tot un fenomen de transmutaţie biologică. Cercetătorii au făcut următorul experiment, pentru a-şi explica mecanismul în cazul acestui efect. Trei grupuri de pacienţi, suferind de aceeaşi afecţiune, au fost trataţi în mod diferit. Primului grup i s-a administrat medicamentul prescris în mod curent pentru afecţiunea respectivă. Cel de-al doilea grup nu a fost tratat, iar membrilor celui de-al treilea grup le-a fost spus că vor fi trataţi cu un medicament nou, dar de fapt li s-a administrat ser fiziologic. Cei din primul grup, precum şi un mare număr din cel de-al treilea grup s-au însănătoşit. Analizele şi investigaţiile efectuate ulterior au scos în evidenţă faptul că, deşi ultimul grup nu a primit medicamente, în organismul acestora existau substanţele necesare însănătoşirii identice cu cele de la primul grup. Deci, corpul acestora a produs singur acele substanţe. Conştientul transmite subconştientului credinţa puternică în posibilitatea refacerii sănătăţii. Subconştientul, racordat la Marea Putere a Universului, primeşte energia necesară posibilităţii creării în organism a elementelor care anulează afecţiunea.

Un atom din organism conţine o energie echivalentă cu 200 de milioane eV. Totul constă în cunoaşterea coordonării vastei energii a corpului fizic şi a ceea ce comandăm subconştientului, prin intermediul conştientului. Cea mai bogată resursă energetică a corpului o reprezintă potenţialul sexual. O treime din energia vitală, obţinută din hrană, aer, lumina solară, se foloseşte pentru obţinerea fluidelor sexuale. Retenţia acestora, transmutarea lor şi orientarea energiilor rezultate către centrii energetici superiori pot produce capacităţi paranormale. Deplasarea energiilor prin centri şi modularea lor duc la sublimarea energetică. Sublimarea este o etapă superioară a transmutării şi se regăseşte în trăirile spirituale.

Pentru înţelegerea mecanismului se poate face analogia cu sistemul hidroenergetic pentru producerea curentului electric. Astfel, apa din lacul de acumulare are o energie potenţială pe care o exercită asupra barajului. Curgerea transformă energia potenţială în cinetică, prin cădere controlată asupra turbinelor, care produc o uriaşă energie electrică nemodulată. Fenomenul identic sublimării energiei corpului se face de la turbine, prin transportul energiei electrice prin linii de înaltă tensiune şi frecvenţă, către consumatori. Energia electrică, în final, este folosită în fenomene calorice, sonore, luminoase, magnetice etc. La fel se ajunge şi în cazul fluidelor sexuale la sublimarea energiei, obţinându-se energii superioare, volitive, afective, mentale, spirituale.

Transmutaţia biologică evidenţiază faptul că materia are proprietăţi ascunse, inexplicabile prin chimie, fizică etc. Einstein spunea că "este esenţial să scăpăm de prejudecăţile adânc înrădăcinate, pe care le repetăm fără să le mai studiem".

Prin transmutaţia biologică se justifică principiul aplicat şi în fenomenele paranormale, prin care spiritul coordonează existenţa materiei. Ştiinţa creează condiţiile realizării experimentelor şi aşteaptă rezultatele. Procesele prin care se ajunge la aceste rezultate pot fi urmărite doar până la un anumit nivel. La ce se întâmplă dincolo de această barieră omul este orb. Doar se constată existenţa fenomenelor descoperite, cauzele producerii acestora fiind ascunse tot în partea nevăzută a existenţei, care vedem încă o dată că stă la baza coordonării existenţei materiale.