Unde ne duce psihokinezia

Există unii care aleargă toată viaţa ca nu cumva să-i prindă inteligenţa. Aceştia se feresc să se scalde în cunoaştere de frică să nu se umple de înţelepciune. Când venim pe lume ne îmbolnăvim de moarte. Dar cu cât ştim mai bine cu ce pastile de cunoaştere să ne tratăm în viaţă, cu atât zilele noastre petrecute pe Pământ sunt mai numeroase.

Copiii sunt legaţi de părinţi prin fire nevăzute, formând un sistem în interiorul căruia au loc influenţe reciproce. Şi maşinile create de om formează un sistem de genul părinte-copil. Din studierea interacţiunii dintre om şi maşină s-a constatat că, în afara defecţiunilor fizice ale acestora din urmă, o mare influenţă în afectarea performanţelor lor o are psihicul uman. De exemplu, în cazul computerelor, defecţiunile care apar în timpul utilizării, excluzând softurile de slabă calitate sau pregătirea insuficientă a utilizatorilor, o mare importanţă o are starea mentală şi mai ales cea emoţională a acestora. Biocurenţii produşi în timpul furtunilor psihice acţionează asupra sistemului de microcurenţi din subansamblele electronice care compun computerele. Oamenii trebuie să "iubească" aceste creaţii electronice şi, în general, orice maşină cu care lucrează, creând astfel un sistem în care să nu existe tensiuni, asigurându-se o funcţionare de lungă durată. Atunci se produce o influenţă psihokinezică bene­fică asupra întregului ansamblu de fenomene care se petrec în timpul funcţionării creaţiei respective. Câţi dintre noi nu au stat în faţa unui computer într-o stare de tensiune nervoasă observând că maşinăria dă erori în derularea programelor? În acele momente, ar trebui să se întrerupă folosirea computerului până la eliminarea stării nervoase şi se va observa apoi că, fără vreo intervenţie, ca prin farmec, maşinăria va începe să funcţioneze corect. Încercaţi să notaţi  situaţiile în care s-a perturbat funcţionarea computerului la care lucraţi şi s-ar putea, în acele momente, să constataţi că aveaţi o stare emoţională puternică sau eraţi grăbiţi, agitaţi, nervoşi, frustraţi, stresaţi. Dacă în acea stare se continua lucrul, tensiunea psihică se accentua şi nu s-ar fi ajuns la nici un rezultat favorabil.

Cum vă înţelegeţi cu computerele?
Cercetătorul american Loyd Auerbach, directorul Oficiului de Investigaţii Paranormale din California, afirmă că a observat la computere cum acestea tind să  facă lucruri ciudate când se manifestă graba de a termina o lucrare. Mai mult, există "refuzuri" neobişnuite ale calculatoarelor privind accesul la baza de date şi chiar disfuncţionalităţi psihosomatice ale personalului care lucrează. La întrebarea pusă de cercetător: "Cum vă înţelegeţi cu computerele?" s-au primit răspunsuri de genul: "Le urăsc", "Calculatoarele nu mă plac", "Calculatoarele îmi fac figuri tot timpul, dar mai ales când sunt nervos".

La polul celălalt se află cei care se împacă foarte bine cu creaţiile tehnice, ajungând să facă artă prin folosirea lor. Ei "simt" echipamentele cu care lucrează, iar în cazul când apar defecţiuni intuiesc locul în care s-au produs.

Cu câţiva ani în urmă, am pornit din Bucureşti spre Târgu Jiu pregătit să încep filmările pentru producţia "Brâncuşi, un ecou din eternitate". În drum m-am abătut pe la Mănăstirea Frăsinei de lângă Râmnicu Vâlcea, la care se ajunge urcând pe un drum lateral din zona de început a defileului Oltului. Este o mănăstire cu regim identic cu cel al mănăstirilor de pe Muntele Athos, unde este interzis să calce picior de femeie. În perioada comunistă, povestesc oamenii locurilor, o angajată a serviciilor de securitate s-a îmbrăcat cu haine bărbăteşti încercând să ajungă la această mănăstire, însă a murit pe drum. Eu, ajungând în incinta mănăstirii, am filmat peisajele superbe din împrejurimi. Aveam două camere video cu mine. În curtea mănăstirii am filmat cu acordul călugărilor. După încheierea vizitei, mi-am reluat drumul către Târgu Jiu. Acolo, câteva cunoştinţe m-au rugat să le prezint imaginile filmate la mănăstire. Am realizat conexiunile necesare vizionării acelor imagini, dar vizionarea nu s-a putut face. Sistemul electronic din camera video nu comanda mecanismul pentru acţionarea benzii. Am încercat tot felul de variante, dar fără succes, interiorul mănăstirii parcă era interzis a fi văzut. Timp de trei zile, ziua filmam cu al doilea aparat imaginile necesare filmului despre Părintele Sculpturii Moderne, iar seara făceam meditaţie pentru deblocarea mecanismului primei camere video, pentru a primi "acordul" vizionării lăcaşului sfânt. După trei seri de meditaţie, când am încercat din nou să vizionez caseta cu locurile sfinte, aceasta funcţiona normal, ca şi când nimic nu s-ar fi întâmplat până atunci cu acea cameră video, iar din acel moment nu s-a mai blocat niciodată vizionarea acelor imagini. Prin fenomenul de psihokinezie, feţele bisericeşti au blocat vizionarea acestor imagini, dar până la urmă mi-a fost permis să îndepărtez această amprentă după cele trei zile de meditaţie.

O altă experienţă prin care am trecut, în care a fost prezent fenomenul de psihokinezie, s-a derulat în Bucureşti în urmă cu cincisprezece ani. Circulam cu autoturismul pe Şoseaua Ştefan cel Mare împreună cu nişte colaboratori. La un moment dat, la bordul autoturismului s-a aprins becul care indica ridicarea tempe­raturii apei de răcire a motorului până la starea de fierbere. M-am speriat la gândul că s-ar putea gripa motorul din cauza dilatării pieselor în mişcare. Şoseaua era foarte aglomerată şi nu puteam opri imediat. Atunci m-am concentrat să influenţez funcţionarea motorului, în aşa fel încât becul de avarie să se stingă măcar până voi putea opri. Am comunicat acest lucru celor de lângă mine, care au început să privească atent becul de la bord. Acesta s-a stins, iar noi ne-am putut continua drumul încă o distanţă de câţiva kilometri fără probleme, până am putut opri.

Tot în acea perioadă, colaboram cu un investitor străin care locuia în Piaţa Amzei din Bucureşti. De câte ori îl vizitam acasă, acesta umplea câteva sticle cu apă de la chiuvetă şi mă ruga să-i schimb gustul apei energizând-o prin psihokinezie. I-am demonstrat acest lucru, explicându-i efectele minţii asupra materiei. De fapt, se poate schimba gustul oricărui tip de băutură. Prin psihokinezie, am reactivat reacţiile chimice din baterii uzate pentru a produce curent electric, atunci când nu aveam în apropiere altele de rezervă.

În urma cercetărilor efectuate pe cei la care se manifestă existenţa calităţilor paranormale, s-a constatat că factorii psihici influenţează rezultatele testelor psihokinezice. Concentrarea mentală, motivaţia şi încrederea în propriile forţe psi sau sugestia hipnotică favorizează reuşita în acest domeniu. Experimentele de acest gen, observate la microscop, au adus dovezi ale acţiunilor psihokinezice. W.E. Cox, un inginer mecanic din Carolina de Sud, în anul 1965 a folosit un montaj experimental prin care era pus în funcţiune un ceas cu ajutorul curentului electric ce trecea printr-o baie cu clorură de sodiu. Sub acţiunea energiei electrice clorura de sodiu se descompune în ioni de sodiu (pozitivi) şi ioni de clor (negativi), care migrează spre electrozii opuşi. Viteza cu care se deplasează ionii determină nivelul intensităţii  curentului electric, influenţând astfel funcţionarea ceasului. Cox presupunea că, prin psihokinezie, s-ar putea acţiona asupra ionilor şi astfel s-ar acelera sau s-ar încetini mişcarea acelor ceasornicului, presupunere confirmată de rezultatele experimentelor.

Studii recente făcute asupra câmpului magnetic existent în jurul creierului scot la iveală faptul că gândurile şi stările emoţionale influenţează mediul înconjurător, fiinţele din jur, precum şi procesarea informaţiilor în conştiinţă. Ştiinţa afirmă că în organismele vii, de la bacterii la oameni, există particule submicrosco­pice din material magnetic, care par a fi asociate creierului, acesta fiind conside­rat un "organ magnetic", cu o structură evolutivă străveche. Între entităţi există, conform acestei teorii, o conexiune de ordin magnetic.

Serena Roney-Dougal
În mai 1992, Institutul de Tehnologie din California a dat publicităţii ştirea că, în creierul uman, s-au descoperit cristale de magnetit - minereu de fier cu pro­prietăţi magnetice. Kirschvink notează că porumbeii călători, balenele, somonii, albinele etc. folosesc asemenea magneţi pentru a se deplasa, orientându-se cu ajutorul polului magnetic al Pământului.

Un creier uman cu o greutate medie conţine şapte miliarde de asemenea micromagneţi. Cercetătorii merg mai departe şi susţin că, în afară de reţeaua noastră de procesare a informaţiei, mai există şi o reţea a câmpului magnetic. Natura dublă a minţii şi a conştienţei o explică analizându-se cu atenţie această pereche de reţele. Psihologul britanic Se­rena Roney-Dougal a studiat activitatea creierului, legăturile sale cu geomagne­tismul şi cu alte variabile care aparţin mediului înconjurător. A fost evidenţiată importanţa glandei pineale, care cores­punde centrului energetic Ajna Ckakra, denumit şi "al treilea ochi", glanda care poate dirija ceasul nostru biologic. Pineala este capabilă să detecteze variaţiile intensităţii câmpului geomagnetic, care la rândul lor reglează produce­rea unor substanţe neuroactive ca melatonina. Scăderea cantitativă a acestei substanţe poate determina comportări de tip schizofrenic ale creierului şi poate afecta imaginile vizuale. Fluctuaţiile câmpului geomagnetic ajută la accesarea experimentelor parapsihologice.

Fenomenele psihokinezice, conform cercetătorilor, sunt legate de creşterea intensităţii acestui câmp care furnizează sursa de energie pentru declanşarea evenimentului psihokinezic. Fenomenele bioenergetice, de biocontrol sau cele de condensare pot fi grupate după mai multe criterii.

Psihokinezia, în funcţie de rezultatul acţiunii, deci al efectului, poate fi de poziţie, de traiectorie, de coeziune. Cele de poziţie au loc atunci când se modifică poziţia unui sistem fizic, prin deplasare pe orizontală (telekinezie) sau prin ridicare (levitaţie). Prin cele de traiectorie sunt afectate traiectoriile unui sistem fizic aflat în mişcare. Psihokinezia de coeziune se petrece atunci când se modi­fică legăturile structurale ale materiei (îndoiri, fisurări, ruperi sau distrugeri ale corpurilor). Prin psihokinezia de stare se modifică starea unui sistem mecanic, electromecanic, electric, magnetic, electromagnetic, chimic, cuantic etc.

Primele trei tipuri de fenomene psihokinezice se petrec la nivelul macrofizic al întregului corp sau al părţilor lui componente, iar cel de-al patrulea tip are loc la nivel microfizic, al structurilor.

Factori ereditari
După controlul asupra acţiunii, aceste fenomene se declanşează spontan sau pot fi provocate. Modificarea mişcării sau stării de repaus a unui sistem fizic sau ale unor componente din sistemul fizic, prin psihokinezie, se poate face pe verticală sau pe orizontală. La deplasarea pe orizontală trebuie să fie învinse prin puterea minţii forţele de frecare, iar la deplasarea pe verticală se învinge forţa gravitaţională.

Există şi combinaţii de mişcare psihokinezică atât pe orizontală, cât şi pe verticală.

Capacităţile psihokinezice se datorează factorilor ereditari (genetici), accidentali (traumatici), interni (confliuctuali) sau psihopatologici. Cercetătorul J. Miklos a afirmat că există gene psi susţinând factorii ereditari. Activarea capacităţii latente psi se poate face prin traume fizice la nivel cranian sau psihice, în urma unor şocuri emoţionale.

Factorii conflictuali se referă mai ales la crizele conflictuale, declanşate la tineri în perioada pubertăţii. În aceste perioade se pot declanşa fenomene psi adesea spontane.

În cazul factorilor psihopatologici, fenomenele psi se declanşează la subiecţi care prezintă simptome clinice psihiatrice evidente (somnambulism, isterie, epilepsie etc). Unele persoane extrasenzoriale sunt tratate medical, fiind considerate în mod eronat ca având tulburări psihice, însă aceste manifestări sunt dovada unor calităţi paranormale.

În afara celor care manifestă calităţi psihokinezice din cauza factorilor interni conflictuali, la ceilalţi apar influenţe asupra intelectului lor.

De obicei, capacităţile psi se manifestă la multe persoane brusc şi intens timp de câţiva ani, după care se diminuează până se sting complet.

Cei la care calităţile paranormale se manifestă complet sunt puţini şi despre unii dintre aceştia am scris pe larg în articolole anterioare. Credibilitatea în veridicitatea calităţilor acestora a fost deseori umbrită de manifestările unor escroci, care vor să pară, prin fraudă, persoane cu capacităţi paranormale.

LEGĂTURI PARANORMALE. Cu ceva timp în urmă, am cunoscut o persoană care îndeplinea funcţia de operator de trafic pe calea ferată pe o anumită zonă. Acesta crease o asemenea legătură cu întreg ansamblul ce urmărea desfăşurarea programului proiectat pentru mersul trenurilor, încât, atunci când se anunţa vreo ava­rie pe vreun tra­seu, el descope­rea de la pupitru locul acelei avarii. Cei care aveau misiunea să remedieze defecţiunea se deplasau către acel loc fără să mai piardă timp pe teren cu diagnosticările, fapt care ar fi produs întârzieri importante în traficul trenurilor.