Vindecări prin bioenergie

O perioadă am făcut tratament sportivilor de la Dinamo şi Steaua, două dintre marile cluburi sportive bucureştene. După ce rezultatele obţinute şi menţionate în mass-media, au început să apară ofertele externe pentru a desfăşura această activitate în alte ţări.

O perioadă am făcut tratament sportivilor de la Dinamo şi Steaua, două dintre marile cluburi sportive bucureştene. După ce rezultatele obţinute şi menţionate în mass-media, au început să apară ofertele externe pentru a desfăşura această activitate în alte ţări.

O primă invitaţie a venit de la fostul primar al Istanbulului, Betretin Dalan. Acesta a renunţat la funcţie pentru a fi preşedintele unei fundaţii sportive din Istanbul, ce cuprinde opt licee sportive şi două universităţi. Scopul invitării mele era tratarea unor sportivi care activau în cadrul acestei fundaţii. În Turcia, am trăit întâmplări incredibile, de domeniul paranormalului, care, cu siguranţă, pot fi ecranizate cu succes sau pot constitui subiectul unui roman. Nu intru acum în amănunte, căci ele cred că vor constitui subiectul mai multor articole din cadrul acestei rubrici.

Oportunităţi

O altă invitaţie am primit în anul 1998 de la Ambasada Irakului la Bucureşti. Persoana care m-a contactat mi-a propus să mă deplasez la Bagdad pentru a-l trata pe Saddam Hussein, care fusese diagnosticat cu neoplasm. Dacă acceptam să-l tratez şi se însănătoşea, exista posibilitatea de a nu mai putea pleca de acolo, pentru că se iveau alte şi alte tratamente de făcut. Dacă s-ar fi ivit probleme legate de însănătoşire, de asemenea nu aş fi reuşit să revin în ţară. Aşa că am refuzat elegant invitaţia.

O deschidere spre alte tărâmuri s-a produs şi în anul 2000, când membrul unei delegaţii de la Bruxelles aflat în Bucureşti a avut o criză acută legată de o indigestie. După o şedinţă de bioterapie, domnul în cauză şi-a revenit complet la starea normală. Am primit atunci invitaţia de a lucra la NASA, cu promisiunea că în câteva zile formalităţile ar putea fi îndeplinite. Am refuzat şi de această dată, justificând că am multe probleme de rezolvat aici în România. În toamna anului 2003, după ce am finalizat producţia filmului “Brâncuşi, un ecou din eternitate”, am primit invitaţia de a face bioterapii în Germania. De această dată am acceptat, împărţindu-mi, pentru un timp, activitatea între România şi Germania. Cu această ocazie am avut posibilitatea să cunosc sistemul sanitar german şi în acelaşi timp am tratat cazuri interesante.

În Germania

În primul rând vă fac cunoscut faptul că în Germania, ca de fapt în multe ţări din vestul Europei, medicina alternativă nu este la fel de mediatizată ca în România. Acolo, diagnosticarea şi tratarea afecţiunilor se fac pe sistemul medicinei alopate, cu aparatură ultramodernă. Acest lucru are, după părerea mea, un dublu tăiş. Cu aceste aparate se pot face investigaţii şi operaţii de mare fineţe, însă nu de fiecare dată se ajunge la cauza care a declanşat afecţiunea, drept urmare în aceste situaţii se tratează doar efectele. În bioterapii se pot determina radiestezic aceste cauze, care apoi pot fi îndepărtate prin deblocarea centrilor energetici, a meridianelor, fapt care duce la eliminarea unui întreg lanţ de disfuncţii apărute din cauza acestor blocaje.

Pe de altă parte şi cei care efectuează tratamentele bioenergetice pot avea probleme de sănătate, dacă deschiderea centrilor lor energetici nu este suficientă. Dacă un recipient este umplut de sus cu apă printr-o conductă şi în acelaşi timp din el curge apa printr-un robinet, dacă debitul conductei de umplere este mai mic decât al robinetului de evacuare pe unitatea de timp, după o perioadă recipientul se va goli. Acelaşi lucru se poate întâmpla şi cu cel care în bioterapii cedează mai multă energie decât primeşte biosistemul său. Acest lucru îmi aminteşte despre o persoană care avea cabinet de bioterapii în Olanda. Fiindu-i analizată starea ei de sănătate care devenise precară, s-a descoperit că are probleme din cauza consumului energetic excesiv în cadrul bioterapiilor. Din această cauză, medicii au sfătuit-o să nu mai facă bioterapii câţiva ani.

A ieşit din comă

Unul dintre cazurile interesante pe care le-am tratat în Germania a fost cel al unei doamne cu vârsta de aproximativ 60 de ani, care se afla în comă de doi ani. Totul a început de la o colonoscopie. A fost anesteziată în vederea efectuării investigaţiei şi a rămas nesupravegheată o perioadă de timp până ce anestezia îşi făcea efectul. În acest timp, doamna a făcut stop cardiorespirator. După resuscitare a rămas în comă. Era în această stare internată într-un azil spital. Soţul acesteia o vizita zilnic, un aparat de radio funcţiona permanent pe pervazul ferestrei din salon pentru a sparge liniştea de mormânt aproape permanentă. Disperat, soţul doamnei m-a rugat să o ajut să iasă din comă pentru a o putea lua acasă să o poată îngriji personal, deoarece costul spitalizării era peste posibilităţile financiare ale familiei. Am început să-i fac bioterapie zilnic. După o săptămână, când am ajuns la spital împreună cu soţul doamnei, acesta a fost întâmpinat de asistentele medicale, care o îngrijeau de soţie. Ele i-au relatat că în dimineaţa respectivă când au intrat în salon au încremenit văzând că doamna se trezise din comă şi întorcea capul către uşă pentru a observa cine intrase. Îşi revenise din comă, dar nu putea vorbi, iar bucuria revederii celor dragi şi-o manifesta prin lacrimi şi strângeri de mână. O persoană apropiată acestei familii tocmai făcuse operaţie de cataractă la ambii ochi şi după zece zile de la această intervenţie încă nu reuşea să zărească nimic. Soţul ei o îngrijea ca pe un copil, o spăla zilnic, îi dădea să mănânce etc. În timpul primei şedinţe de bioterapie, după aproximativ 15 minute, a început să relateze cu ce este îmbrăcat soţul ei. A doua zi deja făcea mâncare şi privea la televizor.

Cabinetul bântuit

Un alt caz, care aparţine în mai mare măsură paranormalului, este al unei doamne doctor homeopat. Aceasta avea cabinetul situat în afara oraşului, în mijlocul naturii, într-o construcţie medievală ce aducea cu un han. Avea nişte porţi înalte care închideau o curte formată pe celelalte trei laturi dintr-o construcţie din piatră. În spatele construcţiei, pe latura opusă porţii, se găsea o altă construcţie mai mică, aşezată spate în spate cu prima, împrejmuită cu un gard aflat pe un teren denivelat. În curte erau câţiva copaci bătrâni, cu puţine crengi. În această a doua construcţie îşi avea cabinetul doamna doctor.

Totul părea sălbatic şi straniu, părăsit, aflându-se parcă la o răscruce de vânturi. Această doamnă doctor după ce stătea în acel loc câteva ore era cuprinsă de  ameţeală şi de o durere de cap puternică, simţindu-se lipsită de vlagă. Ca să-şi poată reveni trebuia să doarmă câteva ore, după care îşi continua consultaţiile. De cum am ajuns în acel loc, până să aflu despre stările ciudate ale doamnei, m-au cuprins o ameţeală şi o greaţă inexplicabile, care au dispărut după ce am părăsit zona. Am măsurat radiestezic şi am descoperit că acolo a fost locul unde au trăit membrii unei bande de tâlhari făcători de multe jafuri şi crime. Amprenta locului era puternic malefică şi constituia un generator de stări morbide pentru cei care locuiau acolo. Am recomandat să părăsească acel loc pentru că ar putea să-i producă afecţiuni ireversibile destul de curând.

După câteva zile m-a anunţat că s-a interesat despre istoria zonei şi se pare că avusesem dreptate. Asta a convins-o chiar să-şi mute cabinetul.

Multe tratamente le-am făcut unor bătrâni care erau îngrijiţi la domiciliu de către nişte călugăriţe de la o mănăstire devenită spital de recuperare. Rezultatele pe care le-am obţinut în urma tratării acestor bătrâni au ajuns prin aceste călugăriţe să fie cunoscute medicilor de la spital. Astfel, am fost invitat de aceştia pentru o discuţie mai amplă referitoare la metodele de tratament pe care le aplic.

După un an, am început colaborarea cu domnul Aristide Buhoiu în cadrul emisiunii  săptămânale de televiziune “Studioul Aristide Buhoiu”, motiv pentru care am încetat să mă mai deplasez în Germania pentru tratamente.