1 iunie 1989

Nici un indiciu în agenda Elenei Ceauşescu că ţara e iar în sărbă­toare. 1 Iunie - Ziua copilului. Când şi cine anume hotărâse că aceasta e sărbătoarea "copilăriei fericite" era tot atât de incert pentru românul de rând ca şi data adunării ecumenice ce decisese asupra trecerii în calendarul creştin a vreunui mucenic sau sfânt.

Copii, părinţi, bunici, cadre di­dactice, directori de cămine cultu­rale şi case de cultură, activişti de partid şi obşteşti, am putea zice - fără teamă de a greşi - că jumătate din România avea într-un fel sau altul, în acea zi, ceva mai altfel de făcut. Căci nu era şcoală ori gră­diniţă fără serbare. Iar copiii îşi aşteptau, de ziua lor, cadourile.

Cei trei copii ai Elenei Ceauşescu erau de mult adulţi. Valentin avea 41 de ani, Zoia împlinea 40, iar Nicu aniversa şi el 35 de ani.  Dar soţii Ceauşescu n-aveau decât un nepot! Fiul lui Valentin şi al Iordanei Borilă, rămas în grija mamei după divorţul părinţilor. În agenda Elenei Ceauşescu de la 1 iunie 1989 nu există nici un indiciu că de ziua "copilăriei fericite" bunica şi-ar fi felicitat ori dăruit în vreun fel singurul nepot.  

După consemnările din agen­dă, şi-a început primirile la ora 9:45 (cu  Ion Stoian împreună cu Vasile Nicolcioiu) şi le-a încheiat la 18:15. Se pare că grijile ei fami­liale erau legate de sănătatea lui Nicolae Ceauşescu, căci prima parte a programului zilei o în­che­ie convor­bind cu Victor Cio­banu. După-amiaza o începe tot cu el, petrecând cu ministrul Sănătăţii în acea zi aproape un ceas.

Judecând după funcţiile celor pe care i-a primit, ai putea conchide că s-a ocupat de veşnicele probleme de cadre  (Bobu a fost de două ori la Cabinetul 2), de învăţământ (Teo­reanu şi Sasu) şi de  chimie (de două ori, Ion Ursu).

N-au lipsit din agenda ei Poliana Cristescu şi Silviu Curticeanu.

O jumătate de ceas a ţinut şi şedinţa la "săliţă" cu Nicolae Ceau­şescu (orele 11:30-12:00) cu tema plăţi externe şi încasări. Căci România avea mulţi bani de încasat pe mărfurile exportate în ţările "lumii a treia".