17 iunie 1989

Sâmbătă, 17 iunie, a ţinut o şedinţă de lucru la săliţă (9:55-11:40). Funcţiile celor menţionaţi sunt atât de diferite încât e imposibil de ghi­cit ce temă i-a reunit. Ion Teoreanu era ministru al Educaţiei şi Învăţă­mân­tului, Nicolae Băr­bu­lescu - di­rector general al Institutului Central de Chimie, iar "tov. Ma­nolescu" - arhitect.

După sfârşitul şedinţei, între orele 11:55-12:45, a vi­zitat-o tov. Poliana (menţionată chiar aşa în agendă). A fost chemat apoi secretarul CC cu propaganda Constantin Olteanu (12:48-13:15). Se pregătise ori era deja în lucru comunica­tul prin care conducerea de partid protesta contra "manifestaţiilor anti-româneşti" de la Bu­dapesta.

Conform declaraţiilor generalului Constantin Ol­tea­nu, la Cabinetul 2 se ducea atunci când era che­mat. De cele mai multe ori pentru pro­bleme de cadre. Se creau şi si­tua­ţii imprevizibile. În orice ierar­hie politică, ca să urci ori să-ţi păs­­trezi funcţia, consensul cu superiorul e obligatoriu. Presupunem că anticiparea do­rin­ţelor soţilor Ceau­şescu era con­diţie a menţine­rii pe orbita lor. Nu întotdeauna însă, la iniţiativa ce părea aşteptată, îşi dădea Elena Ceauşescu  acordul.

Pe vremea când era ministrul Apărării Naţionale (1980-1985), bunăoară, Constantin Olteanu propusese ca Victor Stănculescu şi Ilie Ceauşescu să fie înaintaţi de la gradul de general-locotenent la cel de general-colonel. Dar Tovarăşa îi respinsese pe amândoi. De ce? N-a motivat. Sub formă de zvon i-a ajuns la urechi şi ne­mul­ţu­mi­rea ei şi a lui Emil Bobu că sunt "inconsistente" explicaţiile propunerii ge­neralului Milea ca succesor al său în funcţia de ministru al Apărării Naţionale.

Victor Atanasie Stănculescu n-a fost înregistrat pe tot parcursul anului 1989 printre vizitatorii Ca­binetului 2. Îi mai frecventa pe Curticeanu, Nicolcioiu, Apostoiu - înalţii func­ţio­nari din apropierea celor doi -, din ce-şi amintesc ofi­ţeri din serviciul de pază şi pro­tecţie. Dar legendele, ţesute pe vremea când mai tânăra Tovarăşă îl primea pe arătosul general mai altfel decât pe ceilalţi, circulă încă.