25 martie 1989

Sâmbătă, 25 martie, Elena Ceau­şescu a în­ceput pri­miri­le la ora 8:50. Pri­mul che­mat a fost Constantin Ma­nea, înalt bi­ro­crat în ierar­hia Ca­bine­telor 1 şi 2.

O lungă în­trevedere a avut apoi cu Emil Bobu (9:15-9:50). Putea fi o continuare a şe­din­ţei pe pro­ble­me de cadre înce­pută ieri la 17:10 şi înche­iată atât de târ­ziu că nici mă­car nu i-a mai fost men­ţio­nat sfârşitul în agendă.

Fusese o săptămână grea cu cele două zile de vizită la Deva, Hunedoara şi în Valea Jiului. Oamenii de pe traseu observa­seră bătrâ­neţea, slăbiciunea şi paloarea "Tovarăşilor." O undă de speranţă electrizase secret bordura vie din marginea drumului. Dar ei, Ceauşeştii ce-şi spuseseră, oare, după primirea şi întâlnirile cu detaşamentele de avangardă ale muncitorimii - minerii, side­rurgiştii şi electricienii? "Mai mult şi  mai bine" - ceruseră ca totdeauna activului  de partid şi directorilor de întreprinderi locale. Mai mult, până unde? Mai bine, de unde? - gândeau ei ex­pri­mându-şi "înalta recu­noş­tinţă pentru grija conducerii de partid." Ca de fiecare dată, după ase­menea ieşiri, Elena Ceauşescu se întorsese cu idei noi  în pro­bleme de cadre.

Altă întâlnire a avut cu Constantin Mihulecea, preşedintele Comi­tetului de Stat pentru Energie Nucleară (10:10-11:00). Discuţiile cu specialiştii energeticieni şi mi­nieri din judeţul Hunedoara în­grădeau orice aşteptare de ameliorare a situaţiei pe baza rezer­velor energetice convenţionale. Singura soluţie de rezolvare a  deficitului îi părea lui Ceauşescu a fi presiunile pentru urgentarea finalizării Centralei atomo-electrice de la Cernavodă. Vor construi apoi, după modelul ei, o alta la Făgăraş, poate şi undeva prin Moldova.

Un anume I. Oprea a fost reţinut la Cabinetul 2 între 11:20-11:28. Dacă nu cumva a greşit funcţio­narul ce-i ţinea agenda la zi, ini­ţiala prenumelui lui Gheorghe Oprea, prim-vice-prim-ministru al Guvernului şi membru CPEx.