Luni 27 noiembrie 1989 noutăţile din ţările frăţeşti arătau lumea comunistă în fierbere. Cu o zi înainte, Sovietul Suprem al URSS adoptase legea cu privire la autonomia economică a celor trei republici unionale baltice - Letonia, Lituania şi Estonia.
O plenară extraordinară a CC al PC din Cehoslovacia se ţinuse la Praga din cauza tulburărilor persistente din ţară. Gravitatea lor îi determinase pe liderii comunişti praghezi să decidă convocarea congresului extraordinar al PCC la sfârşitul lui ianuarie 1990. Din aceleaşi motive, până la finele lui noiembrie, urmau să se întrunească în şedinţă comună şi cele două camere ale parlamentului cehoslovac. Din notaţiile agendei, la Cabinetul 2 a fost o zi obişnuită. La orele 8:55 a intrat Silviu Curticeanu. După o întrevedere de o jumătate de ceas cu şeful Cancelariei CC, Elena Ceauşescu l-a primit pe ministrul Armatei, Vasile Milea, apoi pe şeful diplomaţiei, Ion Totu.
Dacă pentru capii armatei şi externelor n-a alocat decât două-trei minute, a stat de vorbă îndelung cu Emil Bobu (între orele 9:50 şi 10:25) şi cu Poliana Cristescu (orele 11:00-11:25). O şedinţă de lucru cu Nicolae Ceauşescu s-a ţinut la săliţă. A fost consemnată durata (orele 11:55-12:25), nu şi tema. Atunci să fi pus Nicolae Ceauşescu problema stilului şi metodelor de lucru ale înalţilor activişti de partid, despre care au relatat ulterior Curticeanu şi Dumitru Popescu?
După-amiaza, şeful protocolului de stat Vasile Nicolcioiu a fost chemat la Cabinetul 2 pentru trei minute. La şedinţa CPEx (orele 16:10 şi 16:50) în stilul caracteristic, secretarul general, secondat de consoartă, au exprimat opinii vagi despre tulburările din lagărul comunist.
După şedinţă, prin biroul Elenei Ceauşescu au trecut mai-marii propagandei Ilie Matei (orele 17:10 - 17:17) şi Suzana Gâdea (orele 17:20 - 17:40). Gâdea era veterana propagandei şi îşi menţinea postul de preşedinte al Culturii şi Educaţiei Socialiste din 1979.