Agenda Elenei Ceauşescu: 11 martie 1989

Nimic nu indică în agenda ei că la Cabinetul 1 sosise "Scrisoarea celor şase";  că vineri dimineaţa fusese transmisă la BBC, iar seara la Radio Europa Liberă.

Abia sâmbătă, 11 martie, după matinala vizită a Polianei Cristescu (9:15-9:50), Elena Ceauşescu l-a reţinut aproape două ceasuri în biroul ei pe şeful Securităţii, ge­neralul Iulian Vlad.

Cât de puţin ştiau despre istoria mai veche a partidului colaboratorii lui Ceauşescu, a scris Silviu  Curticeanu. Şeful Cancelariei CC aflase despre păcăleala ce i-o trăsese Ceauşescu lui  Apostol după moartea lui Dej, iniţiatorul protestului "celor şase",  abia prin 1986 sau 1987. Dintr-o scrisoare trimisă de Apostol (ambasador în Brazilia pe-atunci) lui Ceauşescu. Tonul ei dur şi revanşard îl frapase pe Curticeanu. Şi mai mirat a fost martorul de veselia soţilor Ceauşescu la lectura scrisorii. Nu şi-au întrerupt râsul şi comentariile nici după intrarea lui. "Minte", ar fi zis Ceau­şescu citind acuzaţia că i-ar fi "uzur­pat" lui Apostol locul: căci nu poa­te un lider comunist să-şi de­semneze succesorul. Avea dreptate – şi-a comentat Curticeanu amin­ti­rea. Mai de folos decât "testamentul" lui Dej fuseseră atunci relaţiile de prietenie legate de Ceauşescu cu Leontin Sălăjan, ministrul Armatei, şi cu Alexandru Drăghici, minis­trul de Interne. Fără ei n-ar fi putut câştiga. "Escroc politic" îl numise Apostol pe Maurer în scrisoare,  spre hazul soţilor Ceauşescu. Râsul lor, opinează Curticeanu, părea determinat de amintiri suprapuse din festa jucată de Maurer lui Apostol şi păcăleala ce i-o administraseră ei amândoi lui Maurer mai apoi. "Apostol a fost un om slab, nu l-a vrut nimeni pentru că ar fi rămas la remorca «ălora» şi «ar fi dus ţara de râpă»" – a încheiat voios Ceauşescu. "Porcul, beţivul,  curvarul, n-a fost nimic de capul lui niciodată" – îl judecase Elena, în schimb. Folosise probabil aceleaşi cuvinte din martie 1965, când îşi îndemnase soţul să apuce locul puterii.

Cum nici Nicolae Ceauşescu nu se plângea celorlalţi, e puţin pro­babil că în întâlnirea cu Constantin Nicolae, Ion Stoian, Constantin Ol­teanu şi Ion Ursu s-a mai vorbit la Cabinetul 2 de semnatarii "Scri­so­rii celor şase".