Agenda Elenei Ceauşescu: 20 februarie 1989

La 9:21 a intrat la Cabinetul 2 primul chemat – "tov. Marin Neagoe". Întrevederea cu o durată de 7 minute astfel consemnată avea îndărăt o lungă istorie. Generalul-maior Neagoe, şeful Direcţiei a V-a a Securităţii (Securitate şi Gardă) îşi începuse cariera de aghiotant al lui Ceauşescu în urmă cu 35 de ani.

Din garda Patriarhului Iustinian Marina fusese detaşat în 1954 în servi­ciul tânărului secretar al CC-ului cu "organizatoricul". Prima misiune de anvergură n-a fost consemnată în biografia oficială a soţilor Ceau­şescu – fusese însoţitorul lor într-o călătorie prin Austria, Elveţia, Italia, Franţa şi Anglia. "Nu era o vizită oficială - a scris Marin Neagoe în me­moriile sale despre voiajul din 1954 – dar nici una ca simplu turist, pentru că avea în buzunar (Ceauşescu, n.n.) paşaport diplomatic şi călătorea în vagon românesc de cale ferată, vagon care, prin înţelegerea în­cheiată cu toţi partenerii din larga zonă a vizitei, a fost ataşat la garniturile ţărilor respective". "O privire în societatea vestică" - fusese sco­pul vizitei recomandate de Ghe­orghiu-Dej. Nicu, Lenuţa şi copiii au vizitat oraşe, muzee, pieţe, magazine... De-atunci însă trecuseră mulţi de ani, iar "tovarăşa" nu-şi mai pierde vremea cu aduceri aminte.

Silviu Curticeanu a avut o zi grea. A fost chemat de patru ori: "materialele" trimise Cabinetului 1 nu scăpau de viza şi observaţiile Cabinetului 2. Până la 18:15 au intrat şi ieşit "invitaţi" obişnuiţi ai Elenei Ceauşescu: Emil Bobu, Constantin Olteanu, I. M. Nicolae, Gh. Oprea, Ion Ursu, Emilian Dobrescu.

Între 11:30 – 12:20 fusese şi o şedinţă de lucru, prezidată de Nicolae Ceauşescu: problema producţiei de cupru şi balanţa hârtiei şi celulozei. Ştiau, desigur, amândoi ce nemulţumiri stârneau economiile la hârtie şi celuloză. Ziarele judeţene aveau tirajul limitat la 40.000 exemplare, iar scriitorii – planul re­dus la o carte pe an. Tânăra generaţie cârtea împotriva sistării primirilor în Uniunea Scriitorilor şi a mai vârstnicilor confraţi. Consacraţii dibui­seră şi "portiţa" ieşirii din plan: pu­blicau suplimentar planului editorial de roman ori poezie, câte-un volum de traduceri ori (şi) "literatură pentru copii".