Majoritatea mitingurilor neautorizate au avut loc duminica, în centrul Chişinăului, şi cele mai multe dintre ele au început ca adunări spontane în jurul monumentului lui Ştefan cel Mare, domnitor medieval (1457-1504), venerat de moldoveni ca simbol al naţiunii lor.
La aproape toate evenimentele s-a acţionat după aceeaşi schemă. Discursuri despre democraţie şi drepturi naţionale ţinute de vorbitori de ocazie de pe treptele monumentului, până când mulţimea a format o coloană care s-a deplasat de-a lungul principalelor străzi spre vasta Piaţă a Victoriei, la monumentul lui Lenin, şi în faţa clădirii Comitetului Central. De pe străzile lăturalnice s-au alăturat alţi oameni.
Au fost ţinute discursuri. Au fost făcute mai multe opriri în faţa mai multor clădiri guvernamentale. Demonstraţiile au ţinut, de obicei, de la prânz până noaptea, paralizând traficul în oraş şi determinând autorităţile să aducă echipe de miliţieni şi trupe ale Ministerului de Interne. Cele două mitinguri autorizate au fost ţinute la Chişinău, la Teatrul de vară, care are 8.000 de locuri, dar care poate adăposti (şi a fost cazul în aceste ocazii) aproape de două ori mai mulţi oameni în picioare.
Autorităţile au hotărât să controleze situaţia, adoptând măsuri mai degrabă severe. Au arestat câţiva oameni la fiecare sau după fiecare demonstraţie. Pe majoritatea i-au eliberat după ce le-au dat datele de identificare, iar unora le-au intentat procese. Printr-o procedură administrativă care nu prevede asistenţă pentru apărare, martori sau apel, tribunalul a hotărât aproape de fiecare dată să condamne mai mulţi demonstranţi la amenzi de la 10 la 300 de ruble sau la câte zece zile de închisoare.
Unii activişti ai mişcărilor independente moldoveneşti au fost investigaţi sau acuzaţi pentru instigare la adunări neautorizate, dar majoritatea rechizitoriilor au fost anulate din lipsă de probe. Reprezentanţi ai partidului au deplâns în mod repetat, în presă, îngăduinţa de care a dat dovadă Curtea faţă de demonstranţi. La sfârşitul lui februarie, autorităţile au interzis adunările neautorizate în centrul Chişinăului - interdicţia a fost de mai multe ori încălcată de atunci - şi au redus drastic trenurile şi autobuzele care leagă oraşul Chişinău de ţară, duminica, pentru a preîntâmpina ca ţăranii să ia parte la adunări şi demonstraţii în oraş. Într-adevăr, de atunci, participarea ţăranilor la aceste evenimente se pare că a scăzut.
Mass-media moldovenească a reacţionat, acuzând mişcările independente de instigare şi a descris ambele mişcări şi pe demonstranţi drept "extremişti", "naţionalişti", antisovietici şi predispuşi la violenţă. Reflectând atitudinea conducerii republicii, mass-media nu a menţionat problemele ridicate de mase. Nici cei care au fost recent atacaţi, nici reprezentanţii demonstranţilor nu au avut acces la mass-media sau ocazia de a replica. Toate acestea par a indica faptul că liderii Moldovei nu sunt interesaţi de dialog.
Preocupările mişcărilor independente şi populaţia Moldovei, în general, şi-au găsit o expresie doar în câteva publicaţii culturale, în special în săptămânalul Literatura şi Arta, al Uniunii Scriitorilor Moldoveni, care este principalul promotor al perestroikăi şi al glasnostului în republică şi a reuşit să redea evenimentele cu acurateţe, deşi uneori incomplet, având în vedere circumstanţele.
Urmează o trecere în revistă a principalelor mitinguri şi demonstraţii care au avut loc în acest an.
15 ianuarie: Un miting al Mişcării Democrate Moldoveneşti, care trebuia să aibă loc la 10 decembrie 1988, pentru a marca Ziua Drepturilor Omului, nu a fost autorizat decât la 15 ianuarie. A fost ţinut la Teatrul de Vară şi a adunat aproximativ 15.000 de oameni care au aclamat vorbitorii care au cerut publicarea Declaraţiei Drepturilor Omului a ONU în presa din republică, o dare de seamă completă a urmărilor terorii staliniste în Moldova Sovietică, reabilitarea oficială a victimelor sale, realizarea unei "Cărţi a Memoriei" în cinstea lor. Au fost repetate cererile cu privire la limbă, migraţie, probleme economice şi de mediu; au fost cerute "drepturi suverane pentru poporul moldovean" pentru a rezolva toate aceste probleme; s-a cerut deschiderea bisericilor şi a mânăstirilor închise de autorităţi; s-a cerut înlocuirea a mai mulţi responsabili din media şi a unor oficiali ai partidului din republică care au făcut declaraţii "defăimătoare" cu privire la mişcările independente şi care, în acelaşi timp, nu le-au acordat dreptul la replică. Autorităţile nu permit publicarea rezoluţiei în presa republicană.
22 ianuarie: O demonstraţie neautorizată a avut loc în centrul Chişinăului şi a adunat "câteva mii de oameni", potrivit cotidianului Partidului Comunist Moldovenesc, "Moldova Socialistă"; au fost între 10.000 şi 15.000 de participanţi, potrivit purtătorului de cuvânt al grupurilor independente moldoveneşti. Mass-media din Moldova s-a referit la această demonstraţie ca la un "val de furie" şi a acuzat Clubul Cultural Alexe Mateevici de a fi instigat oamenii.
12 februarie: Un marş neautorizat la care au participat mai multe mii de oameni (s-a scris despre o cifră de până la 10.000 de oameni), care s-a deplasat de la monumentul lui Ştefan cel Mare până la clădirea Comitetului Central, a fost împrăştiat în faţa clădirii Consiliului de Miniştri de unităţi ale Miliţiei, întărite de trupe sovietice ale Ministerului de Interne (MVD). Este pentru prima oară când s-a raportat că trupele MVD ar fi fost desfăşurate la o demonstraţie din Moldova. Mulţimea a scandat "fascişti" şi "Gestapo" şi a refuzat să se disperseze până în momentul în care s-a folosit forţa împotriva lor. Când s-a întâmplat acest lucru, mai mulţi privitori s-au grăbit să se alăture demonstranţilor, aşa încât forţele de ordine au avut nevoie de mai multe ore pentru a împrăştia mulţimea. Agenţia de ştiri sovietică din Moldova, ATEM, care altfel a rămas imună la spiritul glasnostului, a admis că de data asta au fost folosite "metode brutale" împotriva demonstranţilor.
19 februarie: O tentativă de miting neautorizat în centrul Chişinăului, întreprinsă de aproximativ 1.000 de oameni, a fost spulberată de Miliţie şi de trupele MVD în faţa clădirii Consiliului de Miniştri. Ca şi mai înainte, intervenţia în forţă i-a determinat şi pe alţi oameni să se alăture mulţimii.
Vladimir Socor
Radio Europa Liberă (Munchen) - Raport al secţiei de cercetare, condusă de dr. M. Shafir. Document din "Arhiva 1989", Universitatea Babeş-Bolyai, Cluj-Napoca
Traducere din limba engleză de Eliza Dumitrescu
Citește pe Antena3.ro