CAER se pregăteşte pentru cel de-al 45-lea consiliu

Pregătirile pentru cea de-a 45-a sesiune a Consiliului CAER (Consiliul pentru Ajutor Economic Reciproc) sugerează că adâncirea rupturilor din cadrul alianţei a fost mai degrabă ignorată decât rezolvată. Eşecul în a face faţă problemelor fundamentale indică faptul că CAER continuă să se deterioreze şi să se transforme într-un grup de lucru econo­mic irelevant.

Întâlnirea secretarilor de partid co­munişti, responsabili cu problemele economice, ţinută la 6 şi 7 iunie 1989 în Berli­nul de Est, sugerează că pregătirile pentru cel de-al 45-lea congres al Comitetului Exe­cutiv al CAER, ce trebuie să aibă loc în iunie sau în iulie, sunt în toi.

Relatările despre această întâlnire, ca şi cele despre întâlni­rile de luna trecută ale Comitetului Executiv al CAER indică totuşi faptul că nu există perspectiva apropiată de introducere a unor reforme în cadrul alianţei economice conduse de sovietici. Nici că ar fi vorba despre acel summit al CAER, dedicat reformelor şi anunţat încă din decembrie 1988.


ÎNTÂLNIRILE SECRETARILOR
O conferinţă a Comitetului Central al se­cretarilor responsabili cu economia statelor-membre nu ţine strict de structura CAER. Dar de când economiile statelor-membre sunt coordonate de partidele lor comuniste, conferinţa a devenit, de facto, o problemă a CAER.

Întâlnirile secretarilor economici au fost iniţiate de Mihail Gorbaciov. Înainte de Gorbaciov, secretarii economici se întâlneau în timpul sesiunilor Consiliului CAER, la care participau şi ei. Prima astfel de adunare a se­cretarilor economici a avut loc în mai 1985, la Moscova, şi s-a constatat tendinţa ca întâlniri similare să aibă loc cu aproximativ o lună înaintea sesiunilor Consiliului CAER. Întâl­nirile au fost clar folosite ca o platformă destinată clarificării perspectivei fiecăruia dintre statele membre în ceea ce priveşte restructurările de inspiraţie sovietică din cadrul CAER, dar şi ca o metodă de a pregăti sesiunile consiliului. În martie 1989, o conferinţă a secretarilor a fost ţinută la Praga, în locul summit-ului CAER anulat.

O analiză a comunicatelor de presă disponibile sugerează că ultima întâlnire a secretarilor a fost una agreabilă, un atelier de discuţii steril. Este clar că a eşuat în încercarea de a inova în chestiunea reformelor, iar lipsa informaţiilor despre planificatul summit al CAER indică faptul că secretarii de partid au dat greş în a reconcilia rupturile tot mai adânci din cadrul CAER. De fapt, se pare că lipsa oricărui acord în ceea ce priveşte strategia CAER, un aspect cu semnificaţie profundă pentru viitorul organizaţiei, nici măcar nu a figurat ca o pro­blemă demnă de dezbătut în agenda întâlnirii.

Acoperind aspecte precum planificarea unor programe ştiinţifice şi tehnice până în anul 2000 (o acţiune care la doar trei ani de la lansare şi-a dovedit eşecul), planurile de cooperarea intra-CAER din 1991 până în 1995 şi problema cooperării directe între întreprinderi, care a urmat, potrivit comunicatului final, unui schimb de opinii despre "propunerea privind crearea unei pieţe unice a ţărilor membre CAER".

Potri­vit comunicatului, participanţii "au subli­niat necesitatea... implementării (proreforma) deciziilor luate la cea de-a 43-a şi la cea de-a 44-a sesiune a Consi­liului de realizare a mecanismului de coo­perare multilaterală, de integrare economică socialistă şi de reorganizare a activităţii CAER".

În final s-a concluzionat că "este necesar să se întărească influenţa partidului în cadrul procesului de a realiza aceste sarcini". Cu alte cuvinte, politica oficială de mişcare graduală spre o "piaţă unificată" a fost confirmată, dar nu este perceptibilă vreo accelerare clară şi iminentă a reformei. Secretarii au fost primiţi de liderul de partid şi de stat, Henrick Honecker, care a insistat asupra importanţei cooperării ştiinţifice, tehnice şi economice, dar care, în mod predictibil, nu a menţionat nici un fel de reformă.

Reprezentantul Cehoslovaciei, Jozef Lenart, a oferit mai târziu o perspectivă asupra ideii partidului său despre ceea ce a constituit "piaţa unită CAER", idee care a fost discutată în cadrul întâlnirii, "(ceea ce se subînţelege) este o piaţă socialistă care nu trebuie să conţină şomaj şi faliment şi care poate preveni risipa şi poate evita efectele nedorite asupra populaţiei". Nu mai e nevoie să spunem că o piaţă fără şomaj şi fără faliment nu poate fi o piaţă reală.
LIPSA DE RELEVANŢĂ A CAER
Eşecul celor mai importante organisme ale CAER de a aborda serios problemele care contează cu adevărat şi de a rezolva conflictul dintre ţările membre reformiste şi cele nereformiste poate fi reconfortant pentru comuniştii fundamentalişti. În acelaşi timp însă, CAER nu poate fi împinsă mai departe... De la crearea sa în 1949, CAER a luptat pentru a oferi un model de succes de integrare economică, o alternativă mai dinamică la Comunitatea Economică Europeană (CEE). Astăzi, acest vis nu mai este vizibil; de fapt, piaţa liberă a CEE a captivat imaginaţia majorităţii europenilor, inclusiv a tot mai multor membri ai Europei de Est.

Reformele CAER pot fi amânate, dar aceste amânări vor grăbi alunecarea CAER în plină irelevanţă economică; "noua gân­dire" sovietică, în combinaţie cu creşterea CEE, a creat deja o situaţie pro­blematică. Mai mult, Polonia şi Ungaria, care sunt fa­limentare, sunt mult mai interesate de ajutorul economiilor vestice şi de creşterea spriji­nului vital al IMF decât de deliberările vide care se tot ţin în cadrul întâlnirilor CAER. Acest trend se pare că va continua. Sesiunea ce va urma, a Consiliului CAER, ar trebui să arunce mai multă lumină asupra stării de sănătate alianţei economice conduse de sovietici. Ar trebui să fie încă o ocazie, mult mai de încredere, pentru a judeca dacă pe­restroika lui Gorbaciov încă mai poate salva CAER sau dacă forţele eli­berate de perestroika vor grăbi, mai degrabă, dezintegrarea CAER.
Radio Europa Liberă (München) - Raport al secţiei de cercetare, condusă de dr M. Shafir.
Document din "Arhiva 1989", Universitatea Babeş-Bolyai, Cluj-Napoca
Traducere din limba engleză de Eliza Dumitrescu