Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
Cum nu au avut dreptul să apară în mass-media, candidaţii independenţi a trebuit să folosească presa culturală ca principal mijloc de a-şi publica poziţiile şi programul ce au avut deseori un conţinut similar şi un ton adesea emoţional.
Ei au punctat statutul secundar al limbii moldovene în viaţa publică din RSS Moldovenească, procesul de rusificare ce rezultă din imigraţia organizată din alte republici sovietice în deja suprapopulata Moldovă şi îndepărtarea ţăranilor de pământurile lor natale. Au punctat problemele de mediu de care se fac vinovate în republică politicile centralizate de industrializare forţată; închiderea şi folosirea inadecvată a clădirilor bisericilor; starea proastă a monumentelor istorice moldoveneşti care au fost neglijate sau abandonate de autorităţi.
Ei au pledat cu tărie pentru următoarele scopuri: declararea limbii moldoveneşti ca limbă oficială, reintroducerea alfabetului latin, oprirea imigraţiei, înapoierea la vatră a ţăranilor printr-un sistem de încurajare a fermelor de familie, economia descentralizată, programe care să stopeze distrugerea mediului înconjurător şi recuperarea lui, deschiderea bisericilor, salvarea monumentelor istorice moldoveneşti.
Candidaţii asociaţi mişcărilor independente sunt singurii care au abordat aspecte religioase. De exemplu, o campanie a lui Druţă a punctat că el vrea ca bisericile care au fost închise sau prost folosite de autorităţi să fie redate comunităţilor, iar mănăstirile să fie redeschise. Trebuie amintit că Druţă a dat bani pentru restaurarea unei biserici şi i-a îndemnat pe alegători să voteze "mânaţi de Dumnezeu".
Activiştii de la mişcările independente au spus că sunt conştienţi că trebuie să apeleze şi la alte grupuri entice, concentrându-se asupra problemelor lor şi a limbii lor. Totuşi, limitările financiare i-au împiedicat pe candidaţii ambelor mişcări independente să procedeze ca atare.
Reprezentantul mişcărilor oficiale a declarat telefonic pentru Radio Europa Liberă că grupurile s-au întâlnit faţă în faţă cu alegătorii din oraşele mai mici şi din sate. Au trebuit să recurgă la aceasta, mai ales pentru că nu au avut acces la mass-media, s-au confruntat cu restricţii administrative când au încercat să distribuie texte în campanie şi li s-au interzis mitingurile mari. Activiştii moldoveni au ales să se întâlnească personal cu electoratul din raioanele de la ţară, adesea au lucrat prin intermediul intelighenţiei locale utilizând legătura strânsă a acesteia cu familia, anturajul şi reţelele profesionale.
Candidaţii au primit sprijinul multor profesionişti moldoveni celebri, dar şi personalităţi ale comunităţilor locale. Liste cu semnăturile de susţinere au fost apoi arătate votanţilor de la nivel local. Mişcările neoficiale au contribuit şi la producerea şi diseminarea textelor candidaţilor şi a afişelor lor, deşi în cantitate modestă. Textele au fost de obicei scrise în moldovenească şi, ocazional, în rusă.
În timpul campaniei, susţinătorii candidaţilor neoficiali au expus în periodicele culturale moldoveneşti mai multe nereguli şi abuzuri ale unor reprezentanţi ai autorităţilor locale împotriva candidaţilor independenţi şi a simpatizanţilor lor. În mai multe cazuri, autorizarea pentru mitinguri electorale nu a fost dată, alegătorii au fost intimidaţi, cei implicaţi în campanii au fost ameninţaţi, afişele şi textele electorale au fost confiscate.
S-au relatat, de asemenea, cazuri în care autorităţile locale au folosit presa locală pentru polemici violente împotriva candidaţilor independenţi ori au amplasat activişti proprii în punctele de votare pentru a-i intimida pe votanţi în ziua alegerilor. Săptămânalul Uniunii Scriitorilor Moldoveni, Literatura şi Arta, a realizat un dosar masiv despre violarea repetată a legii electorale în special de autorităţile locale puse în slujba celor de la Chişinău. Se spune că aceste practici au făcut ca independenţii să piardă mai multe voturi.
Rezultatele electorale au ridicat moralul, dar şi statura politică a independenţilor moldoveni şi au adus agenda lor, de pe scena politică neoficială, în mijlocul procesului politic oficial. Liderii moldoveni vor găsi tot mai greu justificări pentru a nega statutul mişcării şi oportunitatea ei. Succesul candidaţilor independenţi demonstrează eficienţa alianţei dintre establishmentul cultural şi mişcările independente în realizarea unei agende comune de reformare naţională.
Divizarea între grupurile etnice a jucat un rol important în alegeri. Moldovenii independenţi nu au reuşit să îşi lanseze apelul către alte comunităţi etnice. Este posibil că majoritatea candidaţilor vorbitori de rusă au sprijinit candidaţii conservatori împotriva candidaţilor moldoveni pro-reformă. Se pare ca aceşti alegători să nu se fi opus reformei per se, ci, evident, au fost împotriva solicitărilor naţionale moldoveneşti. Acest lucru nu a putut scăpa liderilor de la Chişinău. Potrivit unor reportaje postelectorale din capitala moldovenească, sunt tot mai multe indicii că liderii fac paşi în direcţia manevrării grupurilor entice nemoldoveneşti şi a le determina să se opună cererilor în favoarea limbii moldoveneşti şi a altor reforme în republică.
Vladimir Socor
Radio Europa Liberă (München) - Raport al secţiei de cercetare, condusă de dr M. Shafir. Document din "Arhiva 1989", Universitatea Babeş-Bolyai, Cluj-Napoca
Traducere din limba engleză de Eliza Dumitrescu
Citește pe Antena3.ro
