Continuă sistematizarea rurală

Informaţii disparate din mass-me­dia oficială dau de înţeles că regimul e hotărât să continue planul de sistematizare a satelor. În ianuarie 1989, agenţia oficială de ştiri Agerpres confirma indirect intenţia regimului de a duce mai departe controversatul plan de urbanizare a satelor.

Acest lucru se putea citi printre rândurile unui articol ce aborda procesul de urbanizare din România şi care relua unele dintre conceptele şi statisticile referitoare la "dezvoltarea şi modernizarea" satelor româneşti în decursul actualului cincinal (1986-1990) şi mai departe, până în anul 2000.

Articolul mai anunţa că statul va construi 100.000 de noi apartamente la ţară în acest interval. Împreună cu apartamentele proiectate pentru zonele urbane (în jur de 650.000, potrivit Agerpres) vor primi, aşadar, case noi în jur de 2.000.000 de persoane. Nu este clar însă câţi dintre aceştia provin din mediul rural. În orice caz, locuinţele asigurate de stat în zonele rurale sunt rezervate pentru aşa-numiţii specialişti (fermieri, me­dici, profesori); în schimb, majorita­tea ţăranilor obişnuiţi vor trebui să sus­ţină ei înşişi programul de siste­ma­­tizare cu oarecare credit de la stat, în cel mai bun caz. Acest lucru a fost confirmat de date publicate în coti­dianul România liberă la începutul lui februarie: în sectorul agricol Ilfov (o zonă din jurul Bucureştiului, care ser­veş­te ca pilot pentru planul de siste­ma­­tizare rurală), 48.500 de noi lo­cu­inţe au fost finanţate de populaţia lo­ca­lă şi doar 10.000 de locuinţe noi au fost construite cu banii statului. Agerpres a confirmat suspiciunea observatorilor vestici cum că aparenta încetinire a implementării proiectului a fost, de fapt, o mişcare tactică menită să tempereze criticarea României pe plan extern. Astfel, într-un interviu pentru Die Welt în decembrie 1988, Ceauşescu a spus că nu vor fi distruse satele din România. Două zile după acest interviu, un lider al Austrian Greens atestă că a fost martorul dis­tru­­gerii parţiale a unui sat (Gher­mă­neşti) în imediata apropiere a Capitalei. Radio Budapesta a exprimat, de asemenea, părerea că Ro­mâ­nia ar continua să implemeteze planul de sistematizare cu acelaşi elan. Potrivit unor surse româneşti, se pare că, în mai multe judeţe din Transilvania, autorităţile locale au promis sus­ţi­nerea unanimă a reformei; radioul maghiar a afirmat că ar fi posibil ca autorităţile să scoată în evidenţă sprijinul local în încercarea de a justifica distrugerea satelor, atunci când programul va începe să fie implementat la scară largă în Transilvania.

Recent, presa din România a vorbit mai voalat decât acum câteva luni despre satele ce vor dispărea. În schimb, a menţionat "extincţia" na­turală a acestor aşezări despre care se spune că sunt lipsite de perspectiva vreunei dezvoltări viitoare. La Sălă­geni (comuna Dumbrăveni, judeţul Suceava), de exemplu: "Populaţia este în declin. Dovada e că nici o casă nouă nu a mai fost construită în ultimii 10 ani. Noi (un profesor şi familia sa) am depus cerere pentru alocarea unui apartament la Dumbrăveni". Faptul că nici o casă nouă nu a mai fost construită în acest sat în ultima vreme ar putea fi legat totuşi de interdicţia de a construi în zone "neviabile" în urma publicării "Legii sistematizării" în 1974. Este acum imposibil de determinat dacă depopularea de la Sălăgeni este rezultatul unui proces natural sau rezultatul unei decizii politice. (Situaţia este identică pentru fiecare sat prezentat astfel de mass-media). Mai mult, repetatele asigurări din partea regimului cum că aspectele istorice vor juca un rol special în a stabili care sate vor supravieţui au fost făţiş încălcate în acest caz (Sălăgeni este menţionat în documentele istorice încă din secolul al XVI-lea.)

Ceauşescu e arătat cu degetul
Între timp, presa continuă să fie invadată de articole lăudatorii, care încearcă din răsputeri să facă planul mai atractiv pentru public. Unul dintre cele mai subtile argumente este că sistematizarea va fi benefică pentru mediul înconjurător şi mai ales pentru sol. Două articole din Revista Economică, de exemplu, au insistat asupra valorii terenului agricol, despre care s-a afirmat că face parte din "bogăţia naţională". În acelaşi timp s-a pus accentul pe faptul că această bogăţie e "limitată". Era un fel de a spune că trebuie utilizat raţional. Aşadar se impune un control strict asupra a ceea ce urmează să fie cultivat pe orice răzor. Deşi acest tip de control de stat nu este neapărat nou şi deşi este deja aso­ciat cu efecte economice şi ecologice adverse, poziţia oficială rămâne că acest control trebuie întărit, iar sistematizarea rurală îi oferă cadrul adecvat.

Nu mai e o surpriză pentru ni­meni, coordonatorul planului de sistematizare, Romeo Dragomirescu, care e vicepreşedintele Comitetului pentru Consiliile Populare, s-a ală­turat corului de voci pozitive ori de câte ori a avut ocazia în trecut. I-a scris o lungă odă lui Ceauşescu, preamărind "contribuţia sa decisivă la procesul de sistematizare şi de modernizare a tutu­ror zonelor ţării". Dând mărturie că programul a fost "conceput şi implementat la iniţiativa tovarăşului Nicolae Ceauşescu şi sub directa sa îndrumare", Dra­go­mirescu a lăsat cu is­cu­sinţă întreaga responsabilitate pentru controversata sistematizare pe seama lui Cea­uşescu. Oda sa are aparent o dublă semnificaţie, putând fi interpretată şi drept încercarea unui birocrat cu experienţă de a se disculpa, de vreme ce se conturează deja era post-Ceauşescu.
Dan Ionescu - Radio Europa Liberă (München) – Raport al Secţiei de cercetare, condusă de dr M. Shafir. Document din "Arhiva 1989", Universitatea Babeş-Bolyai, Cluj-Napoca
Traducere de Eliza DUMITRESCU