Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
Ideile pe care Ceauşescu le-a exprimat în cadrul plenarei au implicaţii internaţionale. În vreme ce sovieticii au renunţat oficial la "lupta de clasă" pe planul afacerilor externe, Ceauşescu a dat foarte clar de înţeles că poziţia sa este diferită.
Vorbind despre ţările din Lumea a Treia, el a spus că România va continua să le sprijine în lupta lor pentru emancipare naţională şi economică, manifestând din nou, explicit, credinţa sa în vechile precepte ale mişcării internaţionale comuniste.
Poziţia României a fost, fără îndoială, primită cu satisfacţie în capitale precum Havana, unde Fidel Castro a spus în timpul unei vizite a lui Gorbaciov de la începutul lui aprilie că, spre deosebire de Moscova, cubanezii "nu sunt atât de convinşi că imperialismul a asimilat noua realitate internaţională şi noi avem motive să fim suspicioşi în privinţa comportamentului imperialist".
În mod remarcabil, spectrul "revizionismului" a revenit şi el în plenul din aprilie, după ce a fost lăsat la o parte vreme de mai mulţi ani de partidul comunist din România. Adresându-se forului, secretarul cu propaganda, Constantin Olteanu, a pledat ca partidul să "adopte o poziţie mai combativă faţă de teoriile apologetice ale capitalismului, care contestă rolul de lider al partidului comunist şi al clasei muncitoare în societate, ca şi faţă de revizionism şi iredentism, faţă de aceia care falsifică şi denigrează istoria noastră naţională şi care minimizează sau neagă realizările noastre socialiste sau chiar ordinea socialistă".
Este adevărat că poziţia lui Olteanu a fost destul de ambiguă, pentru a lăsa să planeze un văl de îndoială dacă acuzaţia sa de "revizionism" se referă la poziţiile reformiste din cadrul procesului de "construcţie socialistă" sau la conflictul cu Ungaria, pe care românii o acuză de "revizionism" şi "iredentism" teritorial. Ambiguitatea nu a fost un accident.
Dintr-o suflare, Olteanu a reuşit să pună semnul de egalitate între stilul reformei din Ungaria şi iredentismul teritorial şi să sugereze că aceia care au criticat "realizările" României de sub Ceauşescu, precum cei şase veterani, erau în legătură cu "revizioniştii" şi că nu numai că au trădat interesele ţării lor, dar şi adevăratele idealuri ale socialismului. Similar, ministrul de Externe, Ioan Totu, a spus în cadrul Marii Adunări Naţionale de la 17 aprilie că recent s-a constatat "o intensificare a propagandei ostile împotriva ţărilor socialiste".
El a descris această "mişcare" ca pe o "adevărată cruciadă anticomunistă". "Cercurile imperialiste", a spus el, "distorsionează realitatea socialistă, inclusiv pe aceea din ţara noastră", şi promovează "teze de natură revanşardă, naţionalistă, şovinistă şi iredentistă". Mai mult, aceste cercuri au mers atât de departe, încât "să scoată certificate de bună purtare pentru realizările socialiste dintr-o ţară sau alta", în cadrul a ceea ce nu era decât o încercare întreprinsă de "toţi cei care pozează în apărători ai drepturilor omului de a distrage atenţia" de la deplorabila violare a drepturilor de bază ale omului în propriile lor ţări. Afirmaţiile lui Totu au fost evident direcţionate către aceleaşi cercuri la care s-a referit şi Olteanu, iar mass-media românească a atras frecvent atenţia asupra aşa-ziselor consecinţe ale reformei din Ungaria, printre care lipsa locurilor de muncă, inflaţia şi creşterea datoriei externe.
Michael Shafir
Radio Europa Liberă (München) - Raport al secţiei de cercetare,
condusă de dr M. Shafir. Document din "Arhiva 1989", Universitatea Babeş-Bolyai, Cluj-Napoca
Traducere din limba engleză de Eliza Dumitrescu
Citește pe Antena3.ro
