Demonstraţiile de la 15 martie, simbol al schimbării în Ungaria

În acest an, pentru prima dată, gru­purile independente din Un­garia au primit permisiunea de a săr­bători pe cont propriu ziua de 15 martie (aniversarea revoltei ma­ghia­re de la 1948 împotriva domi­na­ţiei austriece), fără intervenţia po­li­ţiei. În ciuda bogăţiei de ceremonii or­ganizate de autorităţi şi a efortu­rilor lor de a-şi apropia simbolurile naţionale şi valorile asociate cu această aniversare, evenimentele organizate de grupurile independente au strâns mai mulţi oameni. Mai multe declaraţii în sprijinul re­formelor au fost făcute la demonstraţiile neoficiale.

Potrivit Radio Budapesta şi co­respondenţilor din Vest, aproximativ 100.000 de persoane au de­monstrat la 15 martie în capitala ma­ghiară, mai multe mii s-au strâns în mai multe oraşe de pe cu­prinsul ţării, cerând libertăţi ci­vile, plura­lism politic şi independenţă na­ţio­nală. A fost pentru pri­ma oară când aniversarea revoltei maghiare de la 1948 împotriva Austriei a fost celebrată ca sărbă­toare naţională, dar şi prima dată când autorităţile au permis să se ţină demonstraţii neoficiale. De­monstranţii care au participat la aniversarea independenţei au fost, potrivit jurnaliştilor, veseli şi încrezători. Poliţia nu s-a amestecat în nici un fel, mulţumindu-se să dirijeze circulaţia.

În ultimii ani, pentru aniversarea de la 15 martie grupurile in­dependente au plănuit demonstraţii şi apeluri la reforma poli­tică, dar, de obicei, acestea au fost împiedicate de Poliţie sau împrăş­tiate. De exemplu, în 1986, Poliţia i-a împrăştiat cu brutalitate pe sus­ţinătorii grupu­rilor independente care încercau să participe la săr­bătoarea oficială. Nu mai de­parte de anul trecut, opt li­deri ai disi­denţilor au fost arestaţi, iar Poliţia a împrăştiat un marş. Anul acesta, totuşi, autorităţile au propus ca, pentru prima oară, gru­pu­rile independente să se alăture  celebrării oficiale. Grupurile au re­fuzat pe motiv că aceia care sunt res­pon­sabili pentru brutalităţile de anul trecut sunt încă la putere. To­tuşi, câteva demonstraţii comu­ne au avut loc în oraşele de provincie, in­clusiv în Gyor, unde minis­trul de stat Imre Pozsgay s-a adre­sat unei audienţe reunite.

Atât în Budapesta, cât şi în ora­şele de provincie, autorităţile au decorat cu culorile naţionale clă­diri oficiale, monumente şi pieţe publice. Dra­pe­lele nu au mai purtat simbolurile co­muniste. Mai mulţi cetăţeni au purtat nasturi cu armoariile Regatului Maghiar. Nu numai demonstranţii, ci şi, pentru prima dată, poliţiştii au purtat cocarde în culorile naţionale.

Solidaritate est-europeană
Demonstranţii independenţi s-au înveselit când au fost citite mesaje de felicitare din partea So­li­darităţii poloneze, a Frontului Popular Esto­nian şi din partea Uniunii Naţional-Democratice Ucrai­nene. Mesajele au transmis sprijinul pentru grupu­rile maghiare independente şi au che­mat la cooperare pentru reali­zarea scopului comun al demo­cra­ţiei în ţările lor. La cea mai mare adunare independentă din Buda­pesta, repre­zentanţi ai Solida­rităţii poloneze au arborat drapelul miş­cării lor, fapt ce a provocat un val de entuziasm. Apelul pentru elibe­rarea scriitorului Vaclav Havel, citit de Sandor Syilagyi de la Federaţia De­mo­craţilor Liberi, a stârnit un ropot de aplauze. Un alt banner, deosebit de mare, a purtat culorile Ungariei, Cehoslovaciei şi Poloniei şi a avut imprimate datele: 1956, 1968 şi 1981, anii în care eforturile făcute de aceste asociaţii în vederea eman­cipării au fost suprimate cu brutalitate. O coloană de aproximativ 200 de refugiaţi români, măr­şăluind sub culorile româneşti şi cu pancarte ce de­nunţau regi­mul din ţara lor, a fost în­conjurată de cetăţenii din Buda­pesta dornici să fraternizeze.

Cel mai amplu miting indepen­dent din Budapesta a fost organizat de 31 de organizaţii libere; cu acest prilej a fost citit un alt 12-lea punct, care corespunde celui de-al 12-lea punct din declaraţia lui Kossuth de la 1948. Cel contemporan a cerut un sistem multipartidic, ale­geri libere, li­bertate de exprimare, libertatea presei şi a conştiinţei, dizolvarea Gărzii Muncitorilor, plecarea trupelor so­vietice, o Un­garie indepen­dentă şi neutră; de­cla­rarea zilei de 23 oc­tombrie ca zi naţională ce aniversează  înce­putul revoluţiei de la 1956, dar şi reabilitarea liderilor re­vo­luţionari. Demonstranţii au măr­şăluit până la monumentele eroilor de la 1948, Sandor Petofi, Lajos Kossuth, Lajos Batthyany şi Joseph Bem, pentru a depune ofrande şi a asculta cuvân­tări. Au rostit sloganuri şi au pur­tat lozinci cu cereri precum: "Un parlament liber" şi "O Ungarie li­be­ră, democrată şi neutră".

Cuvântarea lui Imre Mecs, membru al Comitetului pentru Justiţie Istorică, închis sub regimul lui Kadar pentru activităţile sale din 1956, a făcut o impresie deosebită. Mecs s-a adresat "majorităţii tă­cute" a Un­gariei, chemând popo­rul "să nu se teamă să iasă în faţă şi să ni se alăture" pentru a bloca orice tentativă de întoarcere spre vechile me­tode şi spre vechea gu­vernare. Unele dintre afirma­ţiile lui Mecs au fost preluate şi intonate de mase. Into­nând "independenţă, demo­craţie şi o Ungarie liberă", mul­ţi­mea a măr­şă­luit spre clădirea televiziunii ma­ghiare, care a fost simbolic ocupată de liderii grupurilor independente. Grupurile independente au văzut ce­lebrarea ca pe o demonstraţie pu­blică a faptului că au de partea lor publicul. Aşa cum a punctat Imre Mecs, "po­porul din capitală a votat pentru noi". Radio Budapesta pare să fi contribuit la această imagine, co­men­tând că de acum va fi extrem de greu să se mai realizeze vreo în­toar­cere la orice fel de stalinism, la vechile căi de guver­nare, "după ce sute de mii de oameni din întreaga ţară şi-au cerut deschis drepturile".

Edith Markos
Radio Europa Liberă (München) – Raport al Secţiei de cercetare, condusă de dr M. Shafir. Document din "Arhiva 1989", Universitatea Babeş-Bolyai, Cluj-Napoca
Traducere de Eliza Dumitrescu