x close
Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri! Nu, multumesc Accept
×
Acest site utilizează fișiere de tip cookie pentru a vă oferi o experiență cât mai plăcută și personalizată. Îți aducem la cunoștință faptul că ne-am actualizat politicile pentru a ne conforma cu modificările propuse aduse de Directiva (UE) 2002/58/EC ("Directiva E-Privacy") si de Regulamentul (UE) 2016/679 privind protectia persoanelor fizice in ceea ce priveste prelucrarea datelor cu caracter personal si privind libera circulatie a acestor date si de abrogare a Directivei 95/46/CE ("Regulamentul GDPR").

Înainte de a continua navigarea pe www.jurnalul.ro, te rugăm să citești și să înțelegi conținutul Politicii de Cookie și Politica de Confidențialitate.

Prin continuarea navigării pe www.jurnalul.ro confirmi acceptarea utilizării fișierelor de tip cookie. Poți modifica în orice moment setările acestor fișiere cookie urmând instrucțiunile din Politica de Cookie.

DA, ACCEPT

Disidenţii se fac din nou auziţi

0
13 Iun 2009 - 00:00

Trei dintre cei mai importanţi di­si­denţi români au reuşit să trimită măr­tu­riile lor, după mai multe luni de izo­la­re forţată şi de linişte. Tonul şi cir­cum­stanţele mărturiilor lor ilustrează greutăţile unei mici comunităţi de di­s­idenţi, în disoluţie, într-un mediu re­presiv.



Aceste mărturii reflectă, de ase­menea, un anumit pesimism în ceea ce priveşte abilitate societăţii ro­mâ­neşti de a ieşi din pasivitatea sa po­lit­ică, fără ajutor din afară. După mai multe luni de izolare şi de tăcere im­pusă de poliţia care îi supraveghea, cel mai bine articulaţi disidenţi români au reuşit să se facă auziţi.

Scrise şi/sau înregistrate, măr­turiile lui Gabriel Andreescu, mărturiile lui Nicolae Stăncescu şi ale unei bine-cunoscute arhitecte din Bucu­reşti care a dorit să rămână anonimă, au reuşit de curând să scape din blocada poliţiei. Deşi la început sunt diferite şi exprimă doar păreri individuale, aceste declaraţii au două mari teme în comun: importanţa spri­jinului internaţional în ve­derea reafirmării conştiinţei civice printre români, înainte de a fi lansat orice program viabil de reforme. Andreescu a fost arestat de mai multe ori şi interogat de Securitate după ce, anterior, criticase politica regimului.

Într-un mesaj destinat actualei Conferinţe de Securitate şi Cooperare în Europa (CSCE) de la Paris, pe tema drepturilor omului, Andreescu a scris că, în condiţiile represive din Româ­nia, intelectualii au pierdut din vedere importanţa de a rezista "deciziilor iraţionale ale autocraţiei" sau de a vorbi în numele societăţii. În consecinţă, eforturile internaţionale de­pu­se pentru sprijinirea drepturilor omu­lui în România, sunt necesare şi chiar indispensabile; eforturile care deja s-au făcut, sunt un "exemplu stră­lucitor de solidaritate umană".

Pre­tenţiile guvernului român, cum că eva­luarea internaţională a performa­ţelor sale cu privire la drepturile omului ar fi violat independenţa na­ţio­nală ca şi suveranitatea sunt "pretexte", a spus An­dreescu, din mo­ment ce "po­porul român nu este nici indepen­dent, nici suveran", ci sub ocu­pa­ţia in­ternă a însuşi aparatului represiv al Ro­mâniei. El a repetat ideea, care a fost susţinută şi de mişcările demo­cra­te de opoziţie din Europa de Est, po­­­trivit căreia, respectul pentru drep­tu­­rile omului este o precondiţie pentru pacea stabilă şi pentru încrede­rea în­­tre state şi a observat că eşe­cul gu­vernului român de a accepta această obligaţie a dus la "conflictul Ro­mâniei cu lumea civilizată". El a ce­rut ca reuniunea CSCE de la Paris să reia această obligaţie şi să convingă gu­vernul român de importanţa acesteia.

Într-o scrisoare deschisă separată, Andreescu s-a axat pe ceea ce a descris ca "degradare generală", frică, politică pasivă în societatea românească (pe care el a descris-o o dată drept o "so­cie­tate turmă") ca rezultate ale represiunii şi ale privaţiunilor materiale. El a scris că cetăţenii, începând cu in­telectualii, trebuie să îşi redobân­deas­că sentimentul solidarităţii sociale şi de­mnitatea profesională care le va permite să reziste ordinelor sau abu­zu­rilor venite din partea au­torităţilor. În opinia sa, o renaştere a conştiinţei ci­vice, de la nivel individual, trebuie să pre­­ceadă orice efort de a obţine un mai amplu sprijin social pentru re­formă.

De la 30 mai până la 13 iunie, An­dreescu a ţinut greva foamei în apar­tamentul său, pentru a atrage atenţia reuniunii CSCE de la Paris (care a început, de asemenea la 30 mai) asupra condiţiior represive din Ro­mâ­nia. Cum s-a exprimat chiar el, An­dreescu a început greva foamei pentru a protesta faţă de "ofensiva au­to­rităţilor împotriva culturii, xenofobia regimului lui Ceauşescu, practica oficială de a pune semnul egalităţii între critică şi trădare".

El a vrut, de asemenea, să  îşi demonstreze solida­ritatea cu "cei care suferă pentru că s-au opus politicilor anticulturale şi xenofobice". Într-un interviu care a fost filmat în secret în apartamentul său şi difuzat la televiziunea franceză, An­dreescu a făcut apel la semnatarii acordurilor CSCE asupra drepturilor omului ca să se folosească de "presiune politică şi diplomatică" şi "să arate o solidaritate activă" cu cetăţenii români care încearcă să reziste represiunii politice şi culturale.
Vladimir Socor
Radio Europa Liberă (München) - Raport al secţiei de cercetare, condusă de dr M. Shafir. Document din "Arhiva 1989", Universitatea Babeş-Bolyai, Cluj-Napoca

Traducere din limba engleză de Eliza Dumitrescu
Citeşte mai multe despre:   aici radio europa liberă

Ştiri din .ro


PUBLICITATE
 



Serviciul de email marketing furnizat de