Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
La 6 octombrie 1989, postul Europa Liberă dădea citire unei noi scrisori venite din România, în care un cetăţean îşi exprima nemulţumirea faţă de condiţiile de trai din ţară. Lectura textului i-a aparţinut lui Constantin Mărculescu.
"Sunt un cetăţean român, trăiesc în această ţară minunată, frumoasă şi bogată, cârmuită de un nepriceput, un încăpăţânat şiret cu nu ştiu câtă carte, dar înzestrat cu două licenţe şi, la vârsta de 71 de ani, cu un trecut revoluţionar de aproape 60 de ani (cum ni s-a spus cu ocazia zilei sale de naştere). Armele acestui conducător sunt minciuna şi buldozerul. Cu prima a reuşit să compromită ţara noastră în străinătate, iar cu a doua să distrugă urmele trecutului, să nenorocească populaţia sărăcind-o.
Cartiere întinse, unde pe lângă case erau grădini unde se cultivau legume şi zarzavaturi, iar la ţară gospodării unde se creşteau păsări, vaci, porci, cai au fost demolate. Destui proprietari de locuinţe au fost mutaţi forţat în blocuri de beton, toate construite ca nişte cutii de chibrituri, primind o despăgubire care nu acoperă nici valoarea construcţiilor gospodăriilor anexe. Dintre cei evacuaţi forţat, unii s-au sinucis, alţii au făcut hemoragie cerebrală, alţii şi-au pierdut minţile. Pensiile şi salariile s-au majorat, dar preţurile de cumpărare s-au ridicat în medie cu 150%.
În magazine, începând din toamna anului trecut, nu se mai găsesc maieuri, chiloţi bărbăteşti, ciorapi de damă, deloc. Fasole, orez, griş, brânză, paste făinoase, când se dau pe cartelă, se dau numai câte 500 de grame. Se dau cartele pentru carne şi ouă, o jumătate de kilogram de carne pe lună şi şapte sau, rar, 10 ouă, dar se dă în comerţ o foarte mică cantitate şi majoritatea populaţiei rămâne fără carne şi ouă. Cine a reuşit să cumpere a stat la rând toată noaptea în faţa magazinului. Se întâmplă des să stăm la cozi în speranţa că se va aduce marfă, dar peste cinci-şase ore de aşteptare plecăm acasă cu plasa goală. Mulţi oameni leşină în timp ce stau la coadă. De câteva luni nu se mai vinde nici "nechezol" (un amestec cu foarte puţină cafea şi restul nu se ştie ce), mereu, mereu dispare câte ceva.
Tiranul Ceauşescu numeşte această stare de groază "suntem în pragul epocii de aur". Noi cei 23 de milioane ştim că el este deja în "epoca de aur" cu CEC nelimitat, cu fermă la dispoziţie şi magazinele speciale aprovizionate cu toate bunătăţile şi tot ce produce industria uşoară a ţărilor civilizate. Dar astea sunt pentru el şi ei, care ne forţează să trăim ca scalvii, noi avem dreptul numai la muncă şi "ţine-ţi gura!".
Nimeni nu ştie pentru ce lucrează, se reţine din salarii partea "socială" şi procentul aferent pentru nerealizarea planului. Aproape tot ce se fabrică merge la export, în ţară rămâne ceea ce nu corespunde. Într-adevăr, rafturile nu sunt goale. Locul cel mai mare îl ocupă cutiile importate din Coreea, care conţin raci tăiaţi în felii. Acestea se prăjesc în ulei din care primim numai o jumătate de litru pe lună. Cartofi, trei kilograme, de multe ori sunt de mărimea unei nuci mici.
Pe rafturi mai sunt: gogonele şi ardei în saramură, ştiuleţi de porumb în borcane mari, compot de prune şi bulion. Conservele de peşte şi gemurile au dispărut de anul trecut. Câteodată se vând pachete cu morcovi, ardei, roşii şi oase goale. E o artă cum pot lua absolut toată carnea de pe oase. Câteodată se găseşte salam din soia, apă şi ceva amestec de carne şi măruntaie de animale. În asemenea cazuri e nebunie la cozi. Într-adevăr a introdus revoluţia în agricultură.
Un "tovarăş de la Agricol" mi-a explicat în ce constă aceasta: pentru un om normal este de necrezut. Mai degrabă ar trebui spus "revoltător" este faptul că la stabilirea unei oarecare cantităţi nu mai e nevoie de cântar, ci de o maşină de calculat. Să luăm ca bază grâul: se numără câte boabe intră într-un kilogram de grâu. Aceasta se înmulţeşte cu numărul kilogramelor cât s-a dat pentru însămânţarea terenului destinat pentru cultura grâului din judeţ. Se alege firul cel mai încărcat cu spic, din nou se numără boabele şi sunt înmulţite cu numărul firelor rezultate dintr-un spic de grâu. Aceasta se înmulţeşte cu numărul total al boabelor însămânţate. Rezultatul obţinut se împarte la numărul hectarelor însămânţate în judeţul X. Cifra obţinută este difuzată oficial la radio, televizor, ziare şi în toate comunicatele oficiale. Aşa se face că rezultatul se comunică chiar înainte de seceriş, în unele cazuri. Excepţie nu există, aşa se procedează la absolut toate culturile. Ei, nu e ceva revoluţionar? Revoluţionar à la Ceauşescu!
Mai avem şi o revoluţie culturală denumită "Cântarea României", mai potrivit ar fi, şi noi aşa îi spunem, "Cântarea lui Ceauşescu". Să ia dictatorul la cunoştinţa că, atunci când este difuzat acest program, în toată ţara se închid aparatele, ne-am săturat, ne vine rău când îi auzim declamând poeziile şi cântecele. Care sunt actorii care refuză să declame prostiile elogioase la adresa lui Ceauşescu şi a soţiei lui. Dar să-l auziţi pe el când citeşte o dare de seamă, normal, formulată de alţii şi să-l auziţi vorbind liber: el se admiră cât de mult a vorbit, dar ce spune în două ore, cu o mică pregătire de bază, s-ar putea spune în şapte minute. E rău să-l asculţi, dar să vezi cum agită mâinile. Omul cu vocabular redus vorbeşte aşa: ce nu ştie cum să exprime cu gura ne explică prin agitaţia mâinilor, după un scurt timp ridică braţul, atunci pornesc benzile cu aplauze, pe urmă agitatorii din sală şi pe rând toţi din sală.
"Omul păcii", care cere un Balcan fără arme, face arme chimice şi cumpără rachete. A plătit datoriile, dar ce folos avem noi din asta? Răbdăm mai departe. Cine îndrăzneşte să spună un cuvânt, se ştie cum se procedează. Ar trebui ca atunci când mănâncă bunătăţi să fie cu gândul la cele 23 de milioane care nici fasole, nici mălai, nici mămăligă nu mai au pe masa lor. Să se gândească la tineretul din ţară, care a învăţat să mintă din fragedă copilărie. Sunt învăţaţi copiii să mintă prin pociturile de poezii şi cântece fabricate pe bandă. De foarte multe ori nu se găseşte în magazine nici o bomboană. Când sunt, sunt cumpărate pentru a fi folosite în loc de zahăr. La fel şi rahatul.
Dacă nu ai ce da la un medic, nici nu te ia în seamă. Medicamentele necesare nu le găseşti. Iarna trecută a fost o epidemie de gripă, iar în farmacii nu s-a găsit nimic. Pe sub mână ţi se oferă dacă ai să dai ceva în schimb: cafea, benzină, articole de toaletă, carne, alimente şi ... bani. Unii dintre cei care lucrează la magazinele de toate felurile se servesc reciproc din ce se dă spre vânzare. Pentru marele public rămâne aproape nimic. În piaţă se vinde telemeaua cu 60 lei pe kilogram şi caşul cu 80 de lei pe kilogram. Pentru caş proaspăt stai la coadă, de asemenea. Mierea de albine care cu circa trei ani în urmă era 36 de lei pe kilogram, acum se vinde cu 100 de lei. Deci are dreptate Ceauşescu: "S-a ridicat nivelul de trai".
Când călătoreşti prin ţară poţi vedea dezastrul. Sistemul de irigare nu funcţionează. Pe întinderi cât vezi cu ochii paiul crescut la 60-70 cm, ars de soare, porumbul fără ştiulete. Corupţia este foarte dezvoltată. După ce va pleca Ceauşescu va fi f. f. greu să se revină la normal.
Sălile de spectacol sunt aproape goale, piesele prezentate nu interesează pe nimeni. Când este vreun cântăreţ sau dirijor renumit merg câţiva, care de dragul spectacolului riscă să răcească stând ore în şir într-o sală neîncălzită. Aceasta este revoluţia culturală.
Întâi a spus că nimiceşte satele să obţină teren agricol, când i-a fost dovedit că e o concepţie greşită, a întors placa şi a început papagaliceşte să vorbească despre modernizarea satelor. Nicidecum, vrea să strângă populaţia sătească în "cazărmi" să mănânce la bucătării comune, desfiinţând astfel gospodăriile particulare. Şi acesta este un pas spre "epoca de aur"? Ceauşescu pur şi simplu vrea să radă trecutul de pe faţa pământului. Din cântecele populare a rămas numai melodia, textele sunt mult schimbate, în unele este introdus numele lui şi binele ce-l face. Acest "aur" este o nenorocire pentru noi, un mare dezastru. Întotdeauna face altceva decât spune".
Semnează un mare grup de cetăţeni români.
Arhiva Open Society (Budapesta), Institutul de Cercetare al Radio Europa Liberă, secţia română
