Mitinguri şi demonstraţii recente în Moldova sovietică

Mai multe mitinguri şi demonstraţii neoficiale au avut loc la Chişinău şi în alte oraşe din RSS Moldovenească în primele patru luni ale acestui an. Scopul lor a fost de a exprima sprijinul pentru programul de reforme al preşedintelui Mihail Gorbaciov şi pentru ţelurile naţionale şi democratice ale grupurilor independente moldoveneşti.

Conducerea RSS Moldoveneşti s-a opus ambelor obiective. Sloganurile de la aceste evenimente au reflectat frustrarea în creştere a publicului faţă de atitudinea rigidă a liderilor. Mişcările independente continuă să caute o cale de dialog cu liderii de la Chişinău.

În amplele articole publicate de curând de Pravda şi Izvestia, despre situaţia din RSS Moldovenească, s-a exprimat îngrijorarea cu privire la şirul mitingurilor neautorizate şi al demonstraţiilor ce au adunat "câteva mii de oameni" în capitala republicii, Chişinău. Cele două cotidiene de la Moscova au descris situaţia din Moldova Sovietică drept "tot mai complicată" şi "într-un anumit fel dramatică" (Pravda); Chişinăul a fost descris ca fiind "zguduit de demonstraţii şi mitinguri" care "au fost la un pas de a repeta ce s-a întâmplat mai târziu la Tbilisi" (Izvestia).

Mitingurile neauto­rizate şi demonstraţiile de la Chişinău au început, de fapt, la sfârşitul anului 1988 şi au ajuns la proporţii de masă în ianuarie anul acesta. Modul în care presa vestică a acoperit aceste evenimente a fost minimal şi nu au fost reflectate nici în presa de la Moscova până acum. Următoarea analiză a mitingurilor şi a demonstraţiilor care au avut loc anul acesta a fost pregătită pe baza informaţiilor luate din presa RSS Moldoveneşti, pe baza unor surse samizdat şi prin intervievarea telefonică a membrilor grupu­rilor independente de la Chişinău.


SOLICITĂRI, STARE DE SPIRIT, MODUL DE ACŢIUNE
Majoritatea mitingurilor au fost neautorizate şi s-au ţinut, în ciuda interzicerii de la Chişinău a adunărilor publice în centrul oraşului. Mitingurile şi demonstraţiile au susţinut programul de reforme al lui Mihail Gorbaciov, dar şi obiectivele naţionale şi democratice ale mişcărilor moldoveneşti. Acţiunile au fost paşnice, dar s-au transformat în tulburări în mai multe rânduri, când autorităţile au recurs la forţă pentru a dispersa mul­ţimea.

La toate mitingurile şi demonstraţiile, participanţii au purtat portrete ale lui Gorbaciov şi i-au scandat numele. Relatările par să indice, în general, că starea de spirit a fost mai ales plină de încredere şi de speranţă. Aşa cum scria corespondentul estonian al unei publicaţii din Tallin, exuberanţa demonstranţilor mol­doveni a re­flec­tat "temperamentul lor ro­mâ­nesc".

Sloganurile care s-au auzit la aceste mitinguri au fost aproape identice la fiecare eveniment şi au reflectat frustrarea în creştere faţă de lipsa de reacţie a liderilor. Principalele sloganuri afişate sau scandate au fost "Perestroika, Glasnost"; "Limbă de stat - Scriere latină", cu referire la  statutul limbii moldoveneşti şi al alfabetului latin; "Stop Migraţiei" se referă la sponsorizarea de către stat a instalării unor etnici din Rusia şi din alte republici sovietice în RSS Moldovenească; "Jos colonizarea" se referă la ex­ploatarea resurselor naturale ale republicii de către ministerele economice centrale de la Moscova; "Afară cu Mafia", acesta fiind cel mai nou apelativ popular prin care sunt desemnaţi funcţionarii lui Leonid Brejnev, care încă deţin birouri în republică; şi "Conflict Interetnic - Arma Birocraţiei", cu referire la înfiinţarea în Moldova a "Frontului Inter­naţionalist" de către oficiali de etnie rusă.

Eşecul continuu al liderilor republicani în a da un răspuns preocupărilor publicului şi modul distorsionat în care mass-media moldoveneşti au prezentat evenimentele au dus la o ra­dicalizare treptată a stării de spi­rit a demonstranţilor. Schimbarea a fost reflectată de noi sloganuri, care au apărut în martie. Printre acestea: "Jos Grossu" (primul secretar al Partidului Comunist Moldovenesc, Semen Grossu); "Jos Bondarciuc" (Nikolai Bondarciuc, secretar al CC cu propaganda) şi "Criza Guvernului" (Guvernul moldovenesc este perceput ca incapabil să rezolve pro­blemele actuale ale repu­blicii). Alte sloganuri au cerut demisia procurorului-şef al republicii, Nikolai Demidenko, care a avut o atitudine dură faţă de mişcările neoficiale. S-a cerut şi demisia preşedintelui Academiei Mol­doveneşti, Aleksandr Zhuchenko, care este făcut responsabil pentru utilizarea nediferenţiată a chimicalelor în republică. Sloganurile au fost scandate în timpul marşului mulţimii până în faţa clădirii Comitetului Central şi în faţa Academiei de Ştiinţe. Sloganurile şi pancartele au fost majoritatea în moldovenească, iar unele în rusă. Progresiv, tot mai multe pancarte au fost scrise cu alfabet latin.
Vladimir Socor
Radio Europa Liberă (München) - Raport al Secţiei de cercetare, condusă de dr M. Shafir. Document din "Arhiva 1989", Universitatea Babeş-Bolyai, Cluj-Napoca
Traducere din limba engleză de Eliza Dumitrescu