Noua doctrină de apărare a Ungariei: "Inamicul nu e Vestul, ci România"

Imre Pozsgay, liderul maghiar reformist şi membru al Biroului Politic, a acordat unui ziar italian un interviu despre o revizuire radicală a strategiei de apărare a ţării. Ră­mâ­nând membru al Tratatului de la Varşovia, Ungaria va exercita un control deplin asupra forţelor sale armate, pe care le va folosi în concordanţă cu propria perspectivă asupra ame­nin­ţărilor ex­te­rioare.

Acest lucru implică re­cunoaşterea faptului că alianţa vestică nu mai poate fi pri­vită ca un inamic potenţial major; prin urmare, tru­pele care de câteva decenii au sta­ţionat la frontiera cu Austria, pentru a preveni orice atac din partea forţelor NATO, sunt acum mutate în cea mai su­dică regiune, la frontiera cu Ro­mâ­nia.

De asemenea, această schimbare a fost discutată şi de un alt reprezentant al Ungariei, Csaba Tabajdi, secretarul secţiei pentru relaţii cu alte partide, al Comitetului Central al Partidului Socialist al Muncitorilor din Ungaria (PSMU). El a declarat pentru "La Stampa": "În trecut, noi ne-am organizat forţele armate potrivit intereselor Tratatului de la Varşovia - adică potrivit intereselor sovietice -, dar acum nu mai este cazul. Ne dezvoltăm propria doctrină de securitate naţională, cu caracter defensiv şi în concordanţă cu noile potenţiale pericole. Astăzi, majoritatea maghia­rilor ştie că un atac nu poate veni dinspre vest, ci dinspre sud-est, oricât de rezervată ar putea fi această ipoteză".

Tabajdi, cunoscut ca un progresist care se află în apropierea lui Pozsgay şi a cercurilor reformiste ale partidului, a notat că PCR şi liderul român, Ni­colae Ceauşescu au declarat de cu­rând că România are capacitatea de a produce arme nucleare şi, potrivit unor surse neconfirmate, de a achi­zi­ţiona tehnologie pentru producerea ra­che­telor cu rază medie de acţiune. Astfel, a spus el: "Este datoria noastră să luăm în considerare orice ipoteză, fără să ne lăsăm manipulaţi, dar şi fără să ne lăsăm intimidaţi de un mic zvon".


PERESTROIKA MILITARĂ
Guido Rampoldi, corespondentul cotidianului La Stampa din Budapesta, a spus că această "perestroika militară" este cunoscută în Ungaria drept "doctrina de neutralitate internă" şi a descris-o drept o combinaţie de loialitate faţă de URSS şi de alianţă la nivelul relaţiilor internaţionale cu "independenţa politică şi militară fără frontiere naţionale".

Când l-a întâlnit pe Pozsgay la 13 iunie, cu puţin timp înainte ca autorităţile maghiare să înceapă discuţiile cu opoziţia, el a întrebat dacă aceste schimbări în planul de apărare au fost discutate cu sovieticii. Pozsgay a răspuns: "Nu, deşi e evident că îi ţinem la curent cu procesul care este acum în plină desfăşurare; şi putem să dăm asigurarea că ceea ce se întâmplă nu implică nici cel mai mic risc pentru ei, dar nouă ne garantează securitatea. URSS nu are nevoie de înţelegeri politice şi ideologice, ci de prieteni loiali şi de aliaţi. Poporul nostru nu simte prietenie pentru nici unul dintre cei care se amestecă în treburile Ungariei. Aşadar, deplina noastră suveranitate este cea mai bună soluţie şi pentru sovietici".
Ziaristul italian a sugerat totuşi că "restructurarea" armatei maghiare este un semn al "gravei crize de identitate din cadrul alianţei".

Poszgay a încuviinţat liniştit că este vorba într-adevăr de o criză de identitate, dar a spus că este una care a afectat şi blocurile militare şi că se datorează pe deplin "schimbării asupra imaginii inamicului". El consideră faptul ca pe unul pozitiv, în acest punct, dar a adăugat oarecum enigmatic că "nu stă în puterea Ungariei să redefinească identitatea Tratatului de la Varşovia".


IREVERSIBIL
Atrăgând atenţia asupra faptului că în 1956 Imre Nagy, prim-ministrul maghiar, s-a gândit şi el că sovieticii ar trebui să sprijine reforma, ziaristul a întrebat: "Ce s-ar întâmpla cu Ungaria dacă reforma s-ar stopa la Mos­cova, aşa cum s-a mai în­tâmplat?". Poszgay a părut netulburat în faţa acestei perspective: "Înfrân­ge­rea lui Gorbaciov ar fi o tragedie pentru URSS, dar nu ar reprezenta o piedică în calea procesului de demo­cra­­tizare a Ungariei.

Acest proces nu mai poate fi oprit, pentru că noi am transformat ve­chiul model stalinist într-o guvernare de stat care se află sub domnia legii. O intervenţie mili­ta­ră sovietică ar putea avea loc într-un singur caz: izbucnirea unui război civil (în Ungaria), care ar ameninţa securitatea Europei. Este un pericol pe care îl putem evita şi suntem capabili să punem la punct o fază de tranziţie paşnică. Putem face acest lucru nu prin dizolvarea blocului unic, ci întărind relaţiile organice cu in­stituţiile vest-europene şi cu regiunea central europeană care ţine din Italia trecând prin Germania şi Polonia".
NICI UN ROL REZERVAT FORŢEI
Revenind la procesul reformei democratice, jurnalistul italian a întrebat dacă PMSU intenţionează să îşi asigure prezenţa la guvernare în urma alegerilor care vor avea loc anul următor. Pozsgay a fost categoric: "Nu, prezenţa noastră la guvernare va depinde doar de rezultatele alegerilor. Aceasta este una dintre cele două premise pe care le-am avut în vedere de când am iniţiat negocierile cu opoziţia. Cealaltă este ca forţele armate să fie complet excluse din lupta politică".

Care este efectul acestei lupte în chiar sânul PSMU? Cum este posibil, a întrebat ziaristul, ca refomatorii radicali precum Pozsgay să coexiste în rândurile PSMU cu membri conservatori, "inclusiv acei adepţi ai lui Brejnev, care la congrese cer să fiţi exclus sau chiar spânzurat"?

Această coabitare a fost extrem de dificilă, a răspuns Pozsagay, dar problema se va regla o dată pentru totdeauna la congresul care se va ţine în această toamnă. "Toţi vor trebui să accepte câteva lucruri fundamentale: o dezavuare radicală a greşelilor trecutului; construirea unui model de societate complet nou; un stat sub domnia legii; o economie de piaţă cu o mai mare deschidere către eco­no­miile vestice. Cei care acceptă aceste lucruri vor rămâne cu noi; cei care le resping  vor trebui să plece şi să-şi înfiinţeze un alt partid."

Crede că această separare e posibilă? Da, a spus Pozsgay, crede că da; iar această posibilitate l-a tulburat, pentru că se va cera un "gol de putere" în ajunul alegerilor, înainte ca noile forţe guvernamentale să se fi format. O asemenea separare în partid, într-un astfel de moment, ar putea avea "rezultate catastrofale".


OCCHETTO ŞI CRAXI, PREZENŢI LA FUNERALIILE LUI NAGY
Între timp, s-a aflat că lideri de top ai partidelor italiene comunist şi socialist, Achille Occhetto şi Bettino Craxi, vor fi la Budapesta la 16 iunie - pierzând timp preţios din faza de încheiere a campaniei electorale europene, de cea mai mare importanţă politică pentru amândoi, pentru a participa la ceremonia de reînhumare a lui Imre Nagy şi a altor lideri ai revoluţiei naţionale de la 1956, care au fost executaţi după ce revolta naţională a fost brutal zdrobită de forţele sovietice.

Anunţul că Occhetto va ajunge la funeralii a fost făcut chiar de Secretarul General al Partidului Comunist Italian (PCI) în timpul unei emisiuni televizate la 13 iunie. Pe lângă Ochetto şi Craxi, alţi reprezentanţi ai stângii italiene vor fi prezenţi la ceremonia de la Budapesta. Partidul Radical, care de curând a ţinut un congres în capitala maghiară, îl trimite pe prim-secretarul său, Sergio Stanzani, şi alţi mem­bri din conducere, în timp ce Par­tidul Social-Democrat Ita­lian (PSDI) va fi reprezentat de doi radicali care sunt candidaţi la alegerile euro­pene pe lista partidului (propriile lor par­tide au decis să nu conteste ale­ge­rile). Ei sunt Leonid Plyushch, disidentul sovietic exilat, şi Giovannia Negro.
Kevin Devlin
Radio Europa Liberă (Munchen) ­- Raport al secţiei de cercetare, condusă de dr M. Shafir. Document din "Arhiva 1989", Universitatea Babeş-Bolyai, Cluj-Napoca
Traducere din limba engleză de Eliza Dumitrescu