Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
Întotdeauna sunt implicate costuri în cazul mutărilor de unităţi militare: demolarea vechilor barăci, construirea sau renovarea celor noi. În acest caz, povara financiară care ar trebui suportată de Ministerul maghiar al Apărării ar mai putea fi uşurată de posibilitatea mutării măcar a unora dintre trupele maghiare în facilităţile goale după plecarea trupelor sovietice.
Ambele propuneri - reducerea unilaterală a efectivelor militare şi reducerea trupelor din zona de graniţă - nu vor putea fi aplicate până la sfârşitul anului 1990. Armata va trebui să intre în competiţie cu autorităţile civile, care sunt nerăbdătoare să pună mâna pe fostele facilităţi sovietice.
Lansatoarele nucleare menţionate în planul PSSM sunt lansatoarele sovietice care sunt în inventar maghiar. Surse vestice consideră că armata maghiară deţine nouă lansatoare Scud-B în cadrul unei brigade de la Varpalota, la extremitatea vestică a Lacului Balaton. Se consideră, de asemenea, că ungurii deţin 24 lansatoare Frog-7 dintr-un total de 33 de lansatoare. Înainte ca Ungaria să-şi restructureze armata, în 1987, existau cinci divizii, fiecare deţinând un batalion cu patru lansatoare Frog. Structura diviziilor a fost abandonată şi înlocuită cu una formată din cinci tancuri şi 10 brigăzi de infanterie uşoară. Foarte puţine informaţii asupra acestei noi structuri au fost făcută publice în vest şi nu au fost date detalii despre numărul sau locaţia noilor unităţi de bombardament.
Deşi Ungaria nu deţine arme nucleare proprii, nu este pentru prima dată când oficialii maghiari admit că ţara lor posedă lansatoare nucleare. În ianuarie 1988, generalul maior Pal Mazan a spus că armata maghiară are obiective care implică armele nucleare şi chimice, "obiective ce derivă din înţelegerile coaliţiei noastre". Acest lucru înseamnă că rachetele nucleare sovietice sunt stocate în Ungaria, în custodia trupelor KGB. Rachetele ar putea fi repede trimise atât către lansatoarele sovietice, cât şi către cele maghiare, în funcţie de deciziile Statului Major Sovietic.
Totuşi, participarea armatei maghiare la orice bătălie nucleară nu ar fi decât una simbolică. Cele două tipuri de rachete pe care le deţine s-au învechit rapid şi ambele se bazează pe modelul armelor construite la sfârşitul anilor '50. Frog-7, cu o rază de doar 70 de kilometri, este o rachetă supranumită T-5 de cei din Pactul de la Varşovia şi este poreclită "Luna - M". Despre Frog-7 se spune că ar putea purta un obuz nuclear de 25 de kilotone sau un obuz exploziv convenţional sau încărcătură chimică. Se mai spune că are o mare acurateţe pe distanţe între 500 şi 700 de metri. Frog-7 a fost înlocuită cu mai performanta SS-21 în majoritatea unităţilor sovietice, dar încă mai e de găsit în unităţile nesovietice ale Pactului de la Varşovia.
Scud-B (denumirea sovietică a T7-B) este poreclită "Balena" în cadrul Pactului de la Varşovia, din cauza mărimii ei. Acestea au o rază de 300 de kilometri şi acoperă cu acurateţe un kilometru. Vesticii estimează la 1 - 100 de kilotone capacitatea obuzelor purtate de Scud. Scud are dezavantajul de a folosi o rachetă care este alimentată de combustibil lichid, ceea ce înseamnă că durează mai mult de o oră pentru a pregăti bomba pentru lansare.
Ungaria este singura dintre ţările Pactului de la Varşovia care nu deţine aparate de zbor pentru lansarea obuzelor nucleare, doar lansatorul îmbătrânit Scud-B, care nu reprezintă o ameninţare credibilă la adresa NATO, pentru că, astfel, doar câţiva kilometri pătraţi din Bavaria de Sud pot fi atinşi de pe solul maghiar. E greu de imaginat că URSS va lansa vreodată rachete atomice împotriva Austriei sau Iugoslaviei şi, cu atât mai puţin, asupra Cehoslovaciei sau României, iar modesta ameninţare convenţională din partea acestor brigăzi, la adresa acestor ţări, pare mai degrabă un lux inutil.
Deşi o parte din noile propuneri au vizat Austria şi Iugoslavia, propunerile din zona nucleară ar putea fi văzute şi ca un semnal adresat unui alt vecin al Ungariei, România. Faptul că PSSM propune reducerea numărului lansatoarelor contrazice recentele avertismente maghiare privind posibilitatea unei ameninţări cu bombă din partea României. Pare neverosimil ca Ungaria să reducă ultimul mijloc de apărare pe care îl deţine - oricât de slab ar fi -, asta în cazul în care oficialii chiar s-au temut de ameninţări sau agresiuni româneşti.
Grupul Forţelor Sovietice de Sud din Ungaria deţine, fără îndoială, o considerabilă capacitate nucleară. În ciuda denuclearizării complete a Europei, comandanţii sovietici nu au de gând să renunţe la aceste arme.
Douglas Clarke
Radio Europa Liberă (München) - Raport al secţiei de cercetare, condusă de dr M. Shafir. Document din "Arhiva 1989", Universitatea Babeş-Bolyai, Cluj-Napoca
Traducere din limba engleză de Eliza Dumitrescu
Citește pe Antena3.ro
