Printre primii care au adus "colesterolul" pe banca acuzării a fost şi medicul american Ancel Kevs. Şi, totuşi, fără colesterol, fiinţa umană nu ar putea supravieţui. Colesterolul este un material indispensabil celulelor, care au nevoie de el pentru diferitele lor membrane şi pe care nu reuşesc să-l elaboreze singure. Primindu-l, celulele îl pompează în sânge, în special într-o componentă a plasmei, lipoproteina de joasă densitate (LDL = Low Density Lipoprotein). Fiecare particulă de LDL conţine 1.500 de molecule de colesterol. Acesta este colesterolul cu reputaţie proastă, care, când se află în exces în sânge, favorizează formarea plăcilor de aterom, ce tind să obstrueze arterele. Al doilea colesterol - cel bun - îşi are originea în lipoproteinele de densitate ridicată din sânge şi poartă numele de HDL (High Density Lipoprotein), şi a fost decelat şi măsurat în anul 1935, dar ale cărui proprietăţi au rămas mult timp subestimate. În anul 1975, cercetătorul T. Gordon a emis ipoteza că HDL ar acţiona normal în organism ca un antagonist al LDL, deci s-ar comporta ca un agent anti-ateroscleroză. De asemenea, cercetătorul respectiv a emis ideea că atunci când HDL scade brusc în sânge (din motive necunoscute), faptul trebuie considerat ca un factor riscant de boală coronariană, deoarece astfel creşte efectul negativ al LDL. Există speranţe că farmacologii vor pune la punct tratamente care în viitor să aducă în procente echilibrate în organism indicele de colesterol bun, ridicând totodată puterea acestuia de curăţare a pereţilor vaselor sangvine. Presupunerile sunt încă nefundamentate solid; astfel, se pare că un procent prea ridicat de HDL este chiar o cauză predispozantă spre cancer. În alimente se găsesc o serie de compuşi care previn acumularea colesterolului. Astfel, grăsimile vegetale, cele de peşte, o serie de compuşi lipidici minori (fosfolipidele) au acţiune antagonistă faţă de colesterol. Asigurarea unui raport optim între colesterol şi lecitină determină eliminarea influenţelor negative ale colesterolului.
Sterolii din vegetale se combină cu colesterolul, formând compuşi mai greu absorbabili şi prevenind excesul. De asemenea, fibrele alimentare prezente în produsele vegetale au calitatea de a diminua absorbţia colesterolului, a trigliceridelor şi de a regla în acelaşi timp metabolismul glucidelor şi al lipidelor.
Şi vitaminele, în special vitamina C, reduc nivelul colesterolului din sânge şi automat previn bolile cardiovasculare. Se ştie, de asemenea, că ionii de potasiu, calciu şi magneziu, influenţează metabolismul colesterolului.
În afara regimului alimentar şi medicamentos prescris de medic, un mijloc simplu şi comod ce poate influenţa scăderea procentului de colesterol este o ceaşcă de ceai băută imediat după masă sau între mese. Bând mult ceai, colesterolul antrenat foarte repede de curentul sangvin se elimină mai uşor din organism. Treptat, ceaiul împiedică depunerea colesterolului pe artere şi reduce riscul aterosclerozei. În concluzie, apărându-ne de excesele de grăsimi saturate şi de zaharuri, ne menajăm echilibrul mediului nostru intern, ne apărăm sănătatea.
Din prudenţă, pentru a vă "apăra" de colesterol, priviţi-vă ochii. Un test simplu, efectuat în faţa oglinzii, vă poate dezvălui dacă dv. aveţi colesterolul crescut, depăşind normalul. Examinaţi-vă, într-o oglindă bine luminată, irisul şi corneea. Dacă zăriţi un cerc sau uneori un arc de cerc (gerondoxan) în partea superioară sau inferioară, de coloraţie galbenă sau albicioasă, răspunsul este "colesterol crescut". După opinia prof. dr Jean Luc de Germes, inelul întreg sau parţial ce se vede se datorează unui depozit de colesterol transportat de sânge. Colesterolul este alb şi nu galben cum se credea. Testul trebuie să incite persoanele sub 40 de ani (la cele trecute de această vârstă, se ştie că ţesuturile lor reţin mai uşor colesterolul chiar atunci când acesta nu depăşeşte normalul).
Priviţi-vă şi pleoapele. Dacă distingeţi pe ele sau în jurul lor mici pete gălbui de forme şi mărimi diferite, uşor proeminente, prezenţa colesterolului este confirmată. De ce atunci coloraţia este gălbuie şi nu albă? Pentru că, se ştie, colesterolul "nu călătoreşte" niciodată de unul singur în organism, ci este transportat de o proteină care aduce totodată şi carotenul din alimente, în special din morcovi. De aici culoarea galbenă a petelor.
Şi, totuşi, cunoştinţele despre colesterol nu sunt complete în lumea cercetătorilor. Substanţă enigmatică ce intra în compoziţia ţesuturilor vii, este indispensabilă vieţii şi activităţii celulelor şi în acelaşi timp este incriminată de declanşarea unor boli atât de grave!
Dr. Aurel Rosin - Femeia, nr. 7/1989