Intoxicaţiile accidentale la copii

Deoarece nu se poate face o trecere în revistă a tuturor subs­tan­ţelor care pot da intoxicaţii acute, le vom prezenta numai pe acelea care sunt mai des folosite în casă, în familie, în gospodărie şi care sunt mai periculoase atunci când accidental ajung să dea intoxicaţii şi sunt la îndemâna copiilor.

Cloramina. Se întrebuinţează la înălbirea rufelor, ca dezinfectant, ca antiseptic. Este destul de toxică. Provoacă greţuri, vărsături, convulsii, învineţirea extremităţilor (mâini şi picioare).
Se va da repetat lapte, cărbune medicinal pisat amestecat cu apă călduţă şi se vor provoca vărsături.

Soda caustică, soda de rufe sunt cunoscute şi întrebuinţate în gospodărie. Imediat după înghiţirea accidentală a soluţiei (mai ales de sodă caustică) apar arsuri violente în gură, esofag, stomac şi dureri atroce la orice încercare de înghi­ţire.

Buzele sunt inflamate, saliva se scurge din gura care sângerează, scaunele sunt sangvinolente. Dacă  copilul nu moare prin complicaţii (bronhopneumonie), vindecarea se face greu, cu stricturi ale eso­fagului, care împiedică trecerea alimentelor, uneori chiar şi a apei. Ca urmare, se fac operaţii de înlocuire a esofagului.

Primul ajutor constă în a da in­to­xicatului să bea cât mai repede apă cu oţet (două-trei linguri la un litru de apă) sau zeamă de lămâie (două lămâi stoarse într-un litru de apă). Nu se vor provoca vărsă­turi.

Sarea de măcriş (acid oxalic). Este utilizată de gospodine pentru scoaterea petelor. Provoacă, atunci când este înghiţită, violente dureri de-a lungul esofagului, văr­să­turi brun-negricioase (sânge), dureri la înghiţit, diaree, convulsii.

Se va da copilului să înghită Clorocalcin şase-opt linguriţe sau şase-opt fiole de calciu gluconic, diluate în apă. Dacă nu dispunem de preparatele de calciu mai
sus- menţionate se poate administra bolnavului lapte amestecat cu cretă pisată. Se vor  provoca văr­sături.

Petrol, benzină, neofalină, pe­trosin. Se întâmplă uneori ca, din greşeală, copiii mai ales să înghită petrol sau bezină. S-au văzut uneori cazuri când numai după o în­ghiţitură de benzină a survenit moartea. Petrosinul este şi mai toxic, pentru că în compoziţia lui intră şi analcidul. Intoxicaţia cu petrol sau cu derivaţii lui produce violente dureri de cap, ameţeli, tuse, bronhopneumonie, comă.

Primul ajutor constă în scoa­terea la aer curat. Se va da intoxicatului să înghită ulei de parafină. Nu se vor provoca vărsături.

Despre benzină se ştie doar că prezintă un mare pericol de in­cen­diu; mult mai puţin cunoscute sunt efectele ei toxice (prin in­ha­lare) asupra sistemului nervos.

Gravitatea intoxicaţiei cu benzină depinde de cantitatea de toxic inhalată şi de rapiditatea pătrunderii lui în organism. Când se in­ha­lează o cantitate mare în timp scurt, apar imediat simptome ca: ameţeli, dureri de cap, greţuri, tulburări de echilibru, pierderea controlului mişcărilor, somnolenţă, o stare de beţie mergând până la pierderea cunoştinţei şi chiar până la moarte. De la primele semne de intoxicaţie (lipsa bunei-dispoziţii, slă­birea atenţiei şi a puterii de concentrare, ameţeli), persoana în cauză va fi adusă de la locul acci­den­tului la aer sau într-o cameră bine aerisită, va fi aşezată orizontal, cu gulerul de la cămaşă şi cu­reaua desfăcute, şi va fi ţinută sub supraveghere până la venirea medicului.

În cazurile grave, însoţite de pierderea cunoştinţei şi de tulbu­rări respiratorii (încetinirea sau discontinuitatea respiraţiei, în­vi­ne­­ţirea buzelor, a nasului şi a e­x­tremităţilor), se va aplica imediat respiraţia artificială, iar până la venirea medicului intoxicatul nu va fi lăsat singur.

Analcid. Se întrebuinţează ca insecticid. Dă intoxicaţii atât la copii, cât şi la adulţi, chiar şi în doze mici. Substanţa pătrunde în orga­nism pe cale digestivă sau respiratorie. Intoxicatul are faţa roşie, sen­za­ţie de arsură în gât, greţuri, văr­sături, accelerarea pulsului, ame­ţeli, convulsii şi, la sfârşit, paralizie şi moarte. Ca prim ajutor i se vor provoca vărsături, i se va da să bea apă cal­dă sărată, cărbune medicinal pisat sau un "antidot universal". Se in­terzice administrarea de lapte sau ulei de ricin.

Un "antidot universal" se poate prepara amestecând 20 g de căr­bune medicinal, 10 g de tanin şi 10 g de magnezie calcinată. Se amestecă două-trei linguri cu 300-400 ml de apă călduţă. Recomandăm insistent ca aceste substanţe să existe oricând în orice casă. Se vor păstra la loc uscat, dar la îndemână pentru a putea fi repede găsite când este cazul. Când nu avem totuşi antidotul universal, putem folosi "apa albuminoasă". Aceasta se prepară din patru albuşuri de ou bine bătute şi amestecate cu un litru de apă călduţă. Se va da intoxicatului să bea câte 100-200 g (unu-două pahare). Se va provoca apoi văr­sătura. Operaţia se va repeta de câteva ori.
Dr George M. Gheorghe - Sănătatea, nr. 3/1989