O clipă de viaţă

Frumoasa aşezare Stăuceni din dulcele ţinut al Botoşanilor a fost distinsă anul trecut cu înaltul titlu de "Erou al Muncii Socialiste" pentru câştigarea, patru ani consecutiv a întrecerii naţionale între consiliile populare comunale.

Un titlu râvnit de oricare sat al ţării, câştigat greu şi pe merit, un aport substanţial la obţi­ne­rea lui avându-l majoritatea locuito­r­i­lor săi. De altfel, asta şi spune, la în­ceput, primarul Mihai Chihaia, după care adaugă: "La drept vorbind, principalele artizane ale acestui succes au fost femeile localităţii noastre, ele participând direct la tot ce s-a întreprins pentru înfrumuseţarea şi buna gospodărire a comunei, la îndeplinirea planurilor economice de pe toată raza teritoriului nostru. Suntem deo­sebit de mândri că am reuşit să-l cucerim, iar eu, ca primar, îl consider una dintre cele mai mari satisfacţii pe care am avut-o în munca mea. Aş fi, însă, nedrept dacă n-aş aminti, aici, de un lucru pe  care unii l-au uitat: un succes ca acesta nu se clădeşte în trei zile, el este rezultatul unei munci de ani şi ani, al instituirii în rândul cetă­ţenilor a unei stări de spirit în măsură să-l genereze, a dragostei şi răspunderii pentru continua înălţare a lo­calităţii, pentru înfrumuseţarea spa­ţiului de viaţă în care trăiesc. Vreau să spun, deci, că un merit cu totul deo­sebit îl are fosta primăriţă Nata­lila Ştefănescu, eu fiind ales primar în momentul când dânsa a ieşit la pensie, în 1982. A fost timp de 13 ani un foarte bun gospodar, o parte din tot ceea ce reprezintă astăzi satul dato­rându-se şi muncii, priceperii şi zbaterii sale ca primar. Eu am terminat, cum s-ar zice, o constucţie care se afla aproape de acoperiş. Şi nu vreau să fiu nedrept, atribuindu-mi meritele altuia. Vreau să mai adaug, de asemenea, contribuţia tovarăşei Elena Ciobanu, care, ca preşedinte al CUASC Stăuceni, are un cuvânt greu de spus în tot ce se făureşte aici. Comuna noastră se dezvoltă frumos şi va deveni în anii următori un modern centru industrial-agrar. El a început deja prin cele patru blocuri, prin celelalte clădiri publice să-şi contureze chipul viitor. Nu există sector în care să nu fie deosebit de pregnant aportul femei­lor. Secretar al consiliului popular este Rodica Boz, trei şcoli din patru au directori femei, preşedinta cooperativei de producţie, achiziţii şi desfa­cerea mărfurilor este Doiniţa Prinţ, secretar al organizaţiei de partid din CAP este, de asemenea, o femeie, Or­tansa Apostoaie, şeful unei ferme este Paula Silvia Zaruc. Ar trebui să amintesc şi alte nume, de pildă al me­dicului veterinar Viorica Bordeianu, al deputatelor Doinţa Fegher, Aneta Adomnică, Dorina Ţipu, Maria Nechita şi al multor altor femei care au o contribuţie deosebită la tot ce se în­tâmplă în spaţiul material şi spiritual al comunei, dar îmi dau seama că simpla lor însuşire ar lua mult, prea mult spaţiu. Dumnealor sunt eroinele anonime ale acestui sat erou. Meri­tul meu rămâne unul singur, că am ştiut să duc mai departe spre împli­nire o operă de viaţă şi de muncă de mult începută. Titlul cucerit îl consider o etapă a acestui urcuş. Oricum, el ne obligă. Şi vom face, bineînţeles, totul, şi de aici încolo, spre a-l onora."

Am transcris cu bucurie aceste cuvinte. Cu atât mai mult cu cât ele au fost rostite într-un moment de mare satisfacţie. E bine să ne amin­tim în asemenea clipe de cei care au făurit succesul. Mai ales când unii dintre ei au mai ieşit şi la pensie! Gestul primarului reprezintă gestul de mare nobleţe al unui om pentru care marea bogăţie a vieţii o constituie oamenii din jur şi faptele lor. Oameni care au, uneori, bucuria de a trăi câte o clipă mare cât viaţa.
Tina Livescu - Femeia, nr. 3/1989