x close
Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri! Nu, multumesc Accept
×
Acest site utilizează fișiere de tip cookie pentru a vă oferi o experiență cât mai plăcută și personalizată. Îți aducem la cunoștință faptul că ne-am actualizat politicile pentru a ne conforma cu modificările propuse aduse de Directiva (UE) 2002/58/EC ("Directiva E-Privacy") si de Regulamentul (UE) 2016/679 privind protectia persoanelor fizice in ceea ce priveste prelucrarea datelor cu caracter personal si privind libera circulatie a acestor date si de abrogare a Directivei 95/46/CE ("Regulamentul GDPR").

Înainte de a continua navigarea pe www.jurnalul.ro, te rugăm să citești și să înțelegi conținutul Politicii de Cookie și Politica de Confidențialitate.

Prin continuarea navigării pe www.jurnalul.ro confirmi acceptarea utilizării fișierelor de tip cookie. Poți modifica în orice moment setările acestor fișiere cookie urmând instrucțiunile din Politica de Cookie.

DA, ACCEPT

Transfer inversat în epoca rigorilor morale

0
17 Dec 2009 - 00:00
Metamorfoza de la text la film capătă uneori traiectoria curioasă a unei bile de biliard, pe care diferiţii jucători o împing în direcţiile dorite de ei. Romanul Doamnei de La Fayette, dominând clasicismul secolului al XVII-lea printr-o rigoare analitică ce anticipa de departe pe Stendhal şi Proust, a devenit în scenariul lui Jean Cocteau un eseu de gimnastică mondenă, distanţat şi ironic, pentru a se finaliza, sub comanda regizorului Jean Delannoy, într-un film de divertisment, într-o poveste pur şi simplu comercială (Principesa de Clèves, 1960).

Se produce o răsturnare nereprezentativă, care nu se potriveşte nici cu ceea ce ar fi putut deveni filmul. Studiul auster de psihologie a unei curţi deşănţate devine întâi, în viziunea scenaristului, un exerciţiu evazionist, care nu obligă la nimic, iar mai apoi, în aceea a regizorului, o desfăşurare hedonistă şi linguşitoare de dantele şi decoruri, în care numele personajelor, uneori de teribilă rezonanţă istorică, devin simple cărţi de vizită menite să capteze bunăvoinţa spectatorului.

Transfer dintr-o mentalitate în alta, dintr-o artă în alta, absolut pe dos: literatura neconformistă faţă de epoca sa ajunge film conformist, şi culmea, tocmai într-o epocă mai deprinsă cu rigorile morale.

Sfâşietoarea durere su­fletească a unei femei care îşi reprimă dragostea adevărată pentru că pune principiul etic personal deasupra libertăţilor eticii oficiale aparem sub bagheta lui Delanney, doar ca o curiozitate mondenă.

Alaiul curţii lui Henric II, din care nu lipsesc nume ca Maria Stuart, Caterina de Medici, Diana de Poitiers, se deplasează in corpore peste tot: la nunţi, şedinţe de pictură, jocuri cu mingea, turniruri (până şi la o operaţie chirurgicală), bârfind elegant, întrecându-se în intrigi, com­pli­men­tându-se maliţios şi privind cu coada ochiului la virtuoasa (Marina Vlady) ce pare să nu poată mai mult decât să pozeze într-o nehotărâre mirată.

Într-o perioadă cinematografică dominantă de intransigentele dezbateri etice ale "noului val", desuetul cineast nu făcea decât să transforme romanul arzător din urmă cu trei secole în fri­vola paradă a unor statui de ceară.
Romulus Rusan - România Literară, nr. 50/1989
Citeşte mai multe despre:   articolul zilei

Ştiri din .ro


PUBLICITATE
 



Serviciul de email marketing furnizat de